Cum sa-ti faci trupa sa para deosebita

Intai de toate trebuie sa-mi cer scuze pentru timpii de raspuns mici din ultimele zile si pentru faptul ca s-ar putea sa mai absentez ”nemotivat”. Am niste probleme cu laptopul (le voi lista la final, cine stie de unde sare iepurele) si ma afecteaza destul de puternic.

In topicul de fata voiam sa analizez elementele ce fac anumite trupe sa para ”originale” sau sa-si faca fanii sa le asculte pentru un aspect particular, nu pentru ansamblu. Multe dintre trupele amintite aici folosesc aceste particularitati doar ca artificii de imagine, nu ca ”unic aspect ce le face ascultabile”, multe fiind deja in gama ”titanilor rockului”.

1.Un solist cu o altfel de voce

Aspectul asta ocupa locul II la simplitate cand vine vorba de abordare. Gasesti un individ cu o voce atipica sau  unul care nu poate canta in canoanele clasice, putin marketing si gata : Ai ”ceva nou”. De la vocile extrem de subtiri (asociate recent cu al treilea val de trupe emo, dar fara legatura) gen Geddy Lee de la magnifica trupa Rush sau Claudio Sanchez de la Coheed and Cambria (care doar canta la limita gamei sale vocale dar nu vorbeste asa) pana la vocile guturale, precum cea a celebrului Tom Waits.  Desigur, nu putem uita vocile profunde ale lui Johny Cash sau Bob Dylan sau cantatul\povestitul nazal al lui Bob Dylan.  Sa nu uitam de inaltele luate de solistii de power (Hansi Kursch, the ultimate role model).Un exemplu de voce ”multi instrumentala” (care poate face cam orice de la rapaiala, la grohaiala si note de bariton) este cea a inconfundabilului Mike Patton (aici intr-o improvizatie vocala , fara versuri), solistul de la raposata trupa Faith No More.

Ar mai fi si trupa Caninus care foloseste o pereche de pitbuli pe post de solisti.

2.Sistemul ”hot studs”

Rock-ul a fost in general insotit de cateva ”simboluri” ale masculinitatii. Asta se intampla inca din anii 60′ , cand Mick Jagger era considerat un sex-simbol insa in ultimii ani pop-rock-ul si boybandurile sunt un excelent produs al marketingului vizual american. Nu trebuie sa aiba talent si nici macar sa fie cu-adevarat ”hot” (putina carisma si niste discursuri construite sunt suficiente). E vorba numai de ambalaj. Genul asta de ”unicitate” se duce repede pentru ca fel ca si la cerealele frumos ambalate, gusturile se mai schimba in timp.

3. Aspect vizual socant.

Ok , asta ocupa locul I la capitolul ”cel mai usor mod de a fi remarcat”. Muzica anilor 90′ a debordat de trupe de black-metal, de ”marylin mansoni” si de ”slipknoti” . Din pacate este foarte greu  sa-ti pastrezi acum unicitatea prin look, cum au aflat si trupele de glam ale anilor 80′ dar si trupele mai vechi precum Kiss. Probabil cea mai dubioasa manifestare vizuala in rock vine din Japonia , odata cu un curent numit ”Visual Kei”  – Nu este chiar un gen muzical ci mai degraba o combinatie intre o obsesia asiatica pentru imagine si muzica mai mult sau mai putin mediocra.  Puteti viziona acest minunat videoclip de la Dir en Grey daca si numai daca va tine stomacul. Socul vizual nu vine numai de la imbracaminte ci de la intregul joc de scena.

4.Virtuozitatea unui instrumentist 

”Virtuozitatea” asta se capata de multe ori inaintea ajungerii in trupa efectiva insa e bine ca respectivul instrumentist sa aiba o baza de fani care sa-i intretina mitul. Pe langa marii chitaristi, gen Hendrix sau Jimmy Page (care a cantat si la The Yardbirds inainte, cu maestrul Clapton) , tobosarii (Portnoy , Hellhammer) si mai rar basistii (Joey Demaio spre exemplu) pot deveni super cunoscuti. Din pacate, la ora actuala instrumentistii de valoare nu se mai cauta sau cel putin nu mai sunt un criteriu principal de selectie al trupei ce va fi promovata insa este o metoda de a-ti tine fanii aproape.

5.Instrumentele ciudate

De la fluierele folosite in anii 60-70′ in psychedelic pana la mai rarele vioare, au existat o serie de instrumente ciudatele care au incercat sa-si paveze drumul catre sufletul rock-ului. Odata cu raspandirea curentului folk metal, vioara a devenit ceva des intalnita in trupele de rock\metal , ba chiar mai mult, a inceput sa fie insotita de tobe traditionale, hurdy-gurdy-uri (un fel de vioara mecanica, pe roata), zeci de tipuri de fluiere , harpe (In Extremo), cimpoaie etc. Daca instrumentistul stapaneste suficient de bine instrumentul in cauza, o trompeta aruncata printre chitare poate face multe pentru imaginea trupei (vezi Zdob si Zdub).

6.Originile

Asta merge in general la hip-hoperi dar si la genuri muzicale de la care nu te-ai astepta. O origine ”dubioasa” va face cantautorul mai ”legitim” si mai apreciat. Fie ca este vorba de un background social, economic sau politic care atrage, cert este ca backgroundul ”atrage”. Un exemplu care-mi vine acum in minte este tenorul nostru neaos Costel Busuioc care desi beneficiaza de o voce foarte buna, nu beneficiaza de o voce unica asa cum s-a scris (ganditi-va la sutele de tenori claustrati prin vreo opera de provincie). Faptul ca el provine de  ”jos” i-a atras un val de simpatie.

7.Bombele de marketing 

Aici nu e vorba de un aspect relevant sau macar vizual atractiv.  E vorba de o varietate de aspecte si de promovare agresiva. Cand casele de discuri nu mai au bani, fabrica un artist in general de pop\pop-rock, artist platit mizer si creat strict pentru a imbogati casa de discuri si eventual pe impresar. Vorbim de 1-2 hit wonders. Istoria este plina de astfel de exemple.

Nu stiu cat de completa sau coerenta este lista, cert este ca laptopul meu ma impiedica sa fac ceva ok. E vorba de un Toshiba Satellite L100-120 si problema a fost descrisa pe larg si aici. Voi mai incerca o deschidere, in caz contrar => undervolting. Daca cineva are un model din seria L100 si o problema similara, nu ezitati sa ridicati mana !

Voi scrie mai des daca stare actuala a jucariei ramane stabila.

P. S : De la Sandy am primit acest link uluitor unde puteti vedea cam unde s-a ajuns la nivelul fanilor lui Britney Spears. l –  o metoda excelenta de a-ti face trupa sa para deosebita.

28 Comments

  • Apropos de link-ul de la final. Nu stiu de ce mi-a venit in minte faza de la noi de la megastar, cand l-au respins pe Naomi :))

  • Nu era greu sa-ti vina avand in vedere reprezentatia individului 🙂

  • salut.

    hm, de la inceput nu stiu cit de bine e pusa problema pentru unele trupe/situatii.

    sunt de acord ca geddy lee are voce subtire, sau ca patton poate face cam orice. dar sincer nu vad pe nimeni ascultind rush pentru vocea lui sau fnm pentru a lui patton. ajuta, desigur, dar daca te uiti la the real thing de la fnm, mai degraba iti vine sa nu il asculti, la cit de prost cinta patton. la fel, imi vine in minte pavlov’s dog, unde vocea lui david surkamp e foarte greu de digerat – hate it/love it. de obicei astea nu trec testul timpului, dar nu ai ce zice de niciuna dintre cele de sus.

    iar cu instrumentistii – sunt de parere ca trupa ii promoveaza. se poate desigur si invers, in cazul unor albume, dar nu prea sta treaba in picioare. uita-te si la supertrupele gen audioslave sau army of anyone (sau bloodbath pe metal) care sunt mult mult sub trupele de unde au plecat componentii. nu zic ca nu functioneaza si invers – elp, apc, fantomas – sa zic doar din cunostintele mele muzicale.

    si pentru celelalte categorii, nu stau sa detaliez, dar unele sunt trendsetters si nu mai poti vorbi de trupe deosebite. oricum e un subiect interesant, dar abordarea imi pare otira superficiala.

  • Pai nu e vorba de ce te face sa asculti o trupa ci de acel artificiu de imagine mai degraba 🙂

  • Am modificat si in prima replica. Pe The Real Thing vocea lui Patton facea totul, tocmai pentru ca era o voce de ”pusti razgait”, ceva altfel…chiar daca luata in comparatie cu ce facea omul pe ultimele albume era total ”down under”.

  • bun, ai mai clarificat. credeam ca vorbesti mai degraba de motive.

    hmm, pe the real thing patton cinta dupa muzica ce era deja compusa, fiind fortat sa cinte in genul lui mosely. oricum, ce facea in perioada aia la mr bungle e un pic diferit. cind a pus mina pe friie, a iesit minunatia de angel dust si jim martin a plecat. poate de aia nu prea imi place the real thing.

  • Mosley mi s-a parut sub orice nivel , dar aparent asta era appeal-ul lui. Pe langa lipsa dictiei, avea si tendinta de a urla in concerte…

  • apropo de instrumente ciudate psihidelice ai vazut “Walk Hard, The Dewey Cox story”?

  • la “artificii de imagine” ar intra si ghilotina lui Alice Cooper… si serpii, camasa de forta, etc. 😀

  • Un alt criteriu ar fi fanii, aşa cum vorbeai şi într-un post anterior. Ei sunt cea mai bună metodă de a-şi face publicitate şi de a face trupa să pară deosebită.

  • Macabroo : Da , capra este un super instrument 😀

    Lucian Vasile : In general fanii copiaza imaginea trupei, dar sunt intr-adevar un artificiu de promovare.

    Brontozaurel : Ghilotine, drujbe, etc…

  • Apropo de problema cu laptopul. Cam aceeasi problema o am si eu cu desktopul meu. Problema nu este legata atat de mult de cat de murdar este coolerul cat de temperatura de afara. Daca in camera este foarte cald cum probabil e si la tine sistemul se incalzeste mai repede. La toamna nu o sa mai ai probleme :).

  • Man, a atins 100 de grade in timp record….racirea este oricum precara la el !

  • Asta e evident. Nu neg asta…Dupa ce trec caldurile nu o sa ti se reseteze aiurea…atata tot :).

  • mi se pare mie sau ai uitat de doo elemente importante: balansul si groove-ul 😀

  • Oh da, the groove 🙂

  • dupa parerea mea nimanui nu-i pasa de chitaristi, dar mita de basist sau tobosar. In afara de trupele instrumentale sau guitar-based, instrumentistii nu conteaza aproape deloc la imagine ca si skill, virtuozitate. Vocalistii sunt mult mai apreciati, front-manii in general. E mai bine pentru imaginea unei trupe sa aiba chitarist care se agita pe scena, decata unu care poate sa cante 26 note pe secunda.
    Nimeni, in afara de instrumentisti, nu vine la concert sa se chioreasca la skill-ul instrumentistului, daca se agita face parte din show, e ok, dar at the end of the day front-man-ul este imaginea trupei.
    Hai sa-ti dau un exemplu, in trupa lui Ozzy, Ozzy este front-man-ul, dar nici Zakk nu e mai prejos, si nu din cauza skill-ului.
    Un contra exemplu la ceea ce ai zis tu ar fi asta: la trupa The Who, John Entwistle poate fi considerat unul dintre cei mai buni basisti ai lumii de catre muzicieni, dar masa mare de spectatori care vine la The Who, nu vine la John Entwistle(asta daca ar mai trai), vine la un Townshed, la un Daltrey sau poate la un Moon.
    Hope it makes sense!

  • Eh, nu vorbeam numai de concerte ci de atitudine in general fata de o trupa. Vezi Dream Theatre unde multi asculta pentru instrumentatie si pentru ca instrumentistii de la DT sunt ”tari” nu neaparat pentru feeling sau compozitie (de multe ori limitata comparativ cu altele de gen).

  • Ah, pai pe DT i-am notat ca si trupa instrumentala, ca eu doar aia ascult la trupa, vocalul ma enerveaza. Dar ai dreptate, asta ar fi o exceptie la ce am zis eu mai sus.

  • Pai mai sunt, trupe de smooth jazz si majoritatea celor de prog. La concert te duci pentru muzica intr-adevar, dar cand te scoate mandria afara din casa ce faci 😛 ?

  • cum ce faci? te imbeti inainte sa inceapa concertul

  • Good one 🙂

  • deci mi-a placut la nebunie video-clipul de la dir en grey…foarte misto facut…takashi miike nu alta!
    cu permisiunea dvs as vrea sa-l impartasesc si altora, se poa’?!

  • Pai de ce sa-mi ceri permisiunea ? E de pe YouTube si e free to share conform celui ce a postat 😉

  • danke! 🙂 o sa fie pe blogu unde imi exorcizez piticii!!!

  • man…esti tare..:D>..mai reinventat..:D…:D……..thx…..

  • eu inpreuna cu verisoara mea vom merge la bunei si vom canta intro sala mare

  • noi am mai alcatuit si cantece si va fi super

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

  • krossfire
  • Un simplu haiduc al cuvintelor.