Cum sa nu scrii fantasy

Desi ma atrag de multe ori universurile prezentate in eposurile fantastice ale autorilor moderni, constant ca din ce in ce mai multi oameni considera ca ”e usor” sa scrii fantasy si prin urmare fac asta. Nu e vorba aici numai de roman sau proza scurta ci si de nivelul de scriitura din diverse jocuri RPG si de versurile trupelor de power metal. Asta ca sa nu mai spun de filmele fantasy din ultimii ani care nu au excelat cu nimic, motiv pentru care am alcatuit o scurta lista de lucruri care ma irita atunci cand sunt invitat de vreun autor mai mult sau mai putin cunoscut, de vreun regizor aspirant sau scenarist de jocuri video intr-o lume care ar trebui chipurile sa fie ”magica” :

1.Tolkien e mort, gata, ho ! Desigur, mostenirea lui va ramane insa chiar e nevoie de atata fan fiction plasat pe ”Pamantul din Mijloc” ? Acum serios, a existat mitologie si au existat incercari de fantasy de calitate si inainte si dupa Tolkien si exista tone de alte universuri numai bune de exploatat financiar (a se vedea Al Zecelea Regat sau Poveste fara Sfarsit).  Mai iritante decat referintele directe sunt lucrarile tributare, genul de chestii in care Eroul Improbabil trebuie sa duca Obiectul Imposibil intr-un Punct Inaccesibil ajutat de exact aceleasi tipuri de personaje pe care le intalnim in operele lui Tolkien : dwarf, elf, un aliat dubios si cativa prieteni ineficienti din aceeasi specie cu eroul. Ce am enuntat in prima parte a frazei e o structura de basm dar a doua este pur si simplu o incercare de a zgaria putin suprafata povestirilor lui Tolkien.

2.Eticheta ”Dungeons and Dragons” : Un joc de masă aparut acum 30 si mai bine de ani si considerat o alternativa la viata sociala pentru hoardele de ”geeks” din America vinde si acum bine de la fanfiction, la RPG-uri , pana la filme jenante.  Pui eticheta Dungeons and Dragons (fie ca ai platit sau nu drepturile) pe o cutie si gata, nene, ai o lucrare de calitate. Segiu Nicolaescu prezinta : Bulăuri si Şopârle  Gigant – Răzbunarea Mărgelatului !

3.Stereotipurile : Intotdeauna ala mic si pricajit ajunge sa faca un lucru incredibil, elfii sunt ”puritani” si buni arcasi, dwarfii sunt betivi parosi dar luptatori feroce, dragonii sunt ”caca” si toate protagonistele au sani imensi (sau macar o descriere care sa sugereze ca ar putea foarte bine sa nu foloseasca o teaca pentur sabie).  In cartea asta cineva a indesat toate stereotipurile posibile dintr-o lucrare fantasy ajungand chiar la o forma dubioasa de rasism (sa-i spunem ”speciism”…dar nu eu sunt specialistul in discriminare interspecii).

4.Toponimele psihotice : Nu ma astept ca bravul Gărgălău sa mearga in mareata cetate Cucuteni ca sa-si ia ”palosul falnic cu lovitura de cinci puncte” dar la un timp iti ies pe nas toate denumirile cu iz exotic pe care ti le indeasa unii pe gat. Power metalul in vena Rhapsody\Hammerfall sau trupele de gen Bal’Sagoth sunt un bun exemplu de aberatie si de asociere dubioasa intre armuri din staniol si pantaloni de piele. Unui cititor ii este destul de greu sa inteleaga ca fortereata Namuk’Ra se alfa plasata in regiuna Darkana din imperiul Rada’Ku din regiunea Zamarkard din estul continentului Dagobar.

5.Antagonistii : Macar odata vreau sa vad ca antagonist un pisoi urias betiv care se da la pustoaicele din satele invecinate si este imun la sabii, sageti, magie si la discursul lui Andrei Gheorghe. Nu e dubios ca toti marii vrajitori malefici , dupa ce au cucerit 2-3 regate, au barbadit mii de oameni, elfi si pitici se hotarasc sa se retraga intr-un turn pazit doar de cativa indivizi cocosati si cu ras de idiot si sa astepte cuminti pana la finalul povestii sa fie macelariti de niste papagali care cu o saptamana in urma mulgeau vaca ? Eventual, pe parcurs, personajele malefice mai apar pentru a spune ”Te voi prinde…muhahahahahaa”, dupa cum se poate vedea si in catastrofa asta cinematografica pe jumatate romaneasca (scuze Cabral).

6.V-am mai spus vreodata cat de antipatici mi-au devenit dragonii ? Deja cand vezi cate o creatura verde (intr-un efort de imaginatie poate fi si rosie, alba sau neagra) care seamana cu un pui bastard de dinozaur care dupa lucrare dentara nefericita a inceput sa scuipe foc pe gura, ti se ia.  De ce as vrea ceva de la un dragon ? De ce ar fi 500 de sateni atat de prosti incat sa se lase terorizati de o soparla care ar putea muri asfixiata cu monoxid de carbon de la propria respiratie ?

7.Urmarile epice :Personajul tau este mort, amicii lui au fost mancati de pisoiul betiv sau s-au casatorit cu femele orc. Ce ai putea tu face ca totul sa ‘‘redevina” epic ? Pai cum ce… baga extraterestrii (A mers in vreo doua instante, poate merge si la tine), invie personajul si da-i puteri malefice astfel incat fiul lui renegat dintr-o casatorie cu o minora sa-l poata ucide la final cu un bat uns cu bale de liliac gigant. Important e sa se vanda si daca gasesti si un idiot de talia lui Uwe Boll poate ai noroc si te scoti si de niste drepturi de autor platite de oameni din lumea a patra care mananca dvd-uri in loc de saratele.

Bonus : Eroii principali si magia. Eroii principali sunt atat de fixati in stereotipuri incat cu greu te poti recunoaste intr-unul dintre ei insa cel mai distractive sunt numele care se schimba pe parcurs. Dodo afla ca de fapt el este fiul lui Lord Knarghat si il cheama Destructobolus Knarghat. Da nume precum Mărin si Bulbucel ce au nene ? Sau macar un John\Dave acolo. Magia are iar problema stereotipurilor – Magii mari si puternici nu pot face in esenta prea multe lucruri in afara de potiuni, vindecari miraculoase si maxim o inchidere doua de pestera. Nu vezi odata o creatie ”magica” atat de monstruoasa incat eroul principal sa faca pe el la vederea ei si sa fuga in disperare de frica violului. Nu, magii sunt ”puternici” si e suficient (daca au si un pui de dragon pe post de pechinez e si mai bine)

Multe mituri si stereotipuri nu se pot evita. Astea sunt basmele, asta e mitologia si folclorul pe care cei de  rangul lui Tolkien au reusit sa le imbine in mod fericit. Nu sunt cel mai cult cititor de fantasy dar asa cum am spus, ma pasioneaza universul astfel ca uneori cand citesc un Pratchett,  George Martin ,Gaiman sau Zelazny  simt ca efortul unui autor de fantasy de a face ceva macar vag interesant si original este incredibil. In jocuri de mult n-am mai vazut un nimic decent in directia asta cum n-am prea mai vazut nici in filme dar nu-mi pierd speranta pentru ca Sergiu Nicolaescu sa mai tot aibe vreo cinci ani de cariera in fata.

P.S  : In speranta ca nu v-am plictisit prea tare si nici fortat sa revedeti Willow sau Lord of the Rings, va las cu cel mai ok comic al lui Wulff Morgenthaler din ultimele zile : Music nowadays ! (Sper sa nu fi iritat mai multa lume decat de obicei)

43 Comments

  • Inevitabil apar stereotipurile astea. Nu apar doar in zona de fantasy, ci apar peste tot, cu caracteristicile lor personale.

    Oricum, in partea de fantasy s-au cam dus ideile. Asta nu inseamna ca nu se vor mai putea scrie carti bune. Doar sa mai schimbe dracu ideile astea ( cele descrise de tine mai sus).

  • Hei nu-l uita pe Robert Jordan, cu Roata Timpului :). E chiar originala. Iti impartasesc opinia privind Fire and Ice.

  • Si sa nu-l uitam pe Asimov…..
    O zi minunata iti doresc

  • N-am citit pana acum Fantasy (cred ca doar “Poveste fara sfarsit”, al lui Ende), dar m-am distrat copios citind ce-ai scris tu despre fantasy! 😀
    La jocuri nu ma deranjeaza stereotipia personajelor, a numelor, dar imi doresc ca macar povestea sa fie cat de cat acolo… ceva. 😀 Si clar grafica sa fie frumoasa, colorata, si caracterul sa aiba multe optiuni- inclusiv alea fizice.
    Metalul cu tente de genul asta nu-mi place.
    Concluzie: ramane sa citesc niste fantasy-uri.

  • Feeria : Nici eu n-am citit suficeint cat sa fac pe desteptul dar mi-am iesit putin din atributii 🙂

    Ritchie : True 🙂

    James : E S.F nenea dar oricum imagistica lui e geniala

    Marius : Sunt convins, dar inca mai astept sclipiri de originalitate.

  • E funny, ca ai citit sau nu destul fantasy. Mai fa si alta data pe desteptul, ca iti iese bine 😀 😀

  • Mai trebuia putin efort la amuzament, mi-am iesit din mana.

  • Da nume precum Mărin si Bulbucel ce au nene ?

    Bine,uite aici un ‘fantasy’ contemporan cu un personaj pe nume Bulbucel.
    Bulbucel Adrian e eleeev român în clasa a 7a.Un eleeev obişnuit,puţin cam scund,dar nu asta contează.Îşi face temele conştiincios,merge la şcoală şi în timpul liber o ajută pe mama la treabă.Ca de exemplu acum,când se apucă să bage o maşină de rufe.Dar nu apucă să îndese bine rufele,că maşina de spălat îl răpeşte şi îl ia prizonier înlăuntrul ei,cerându-i să se răscumpere cu telefonul său mobil cu mp3 player şi cameră de 2mega.Adrian nu vrea să renunţe la telefon,aşa că maşina îl duce în inima sa de metal,prin spirale nebănuite.
    Văzând toate astea din viitor,adultul Bulbucel Adrian,devenit de fapt Bulbuc Adrian, pleacă să îşi salveze sinele eleev român de clasa a 7a.În speranţa că va putea să îl recupeze cu ajutorul Calgonului,el călătoreşte prin magicul supermarket,în căutare de elixirul vieţii(deh,dacă maşina de spălat trăieşte mai mult cu Calgon…).După lupte crunte cu orcile de la feliate şi cu zmeul de la casă,care îl lasă aproape fără de puteri,Bulbuc ajunge la timp pentru a-şi scoate fratele din ghearele monstruoasei maşini.Şi după ce scapă amândoi cu bine,în epilog,cei doi Bulbuci pleacă într-o călătorie în viitor,cu cearşaful zburător( îi transportă în semn de mulţumire că l-au spălat).Pam pam.

    Şi uite cum nu se scrie o poveste fantasy.

  • Si Bulbucel zie : F**e – ma -s ! Un dragon mare si gras ! De unde naiba a aparut !?!

  • Da, bre.. Si pe mine ma scot din sarite calatoriile initiatice a pruncilor cu cas la gura, care ajung in 20 de pagin mari vrajitori. Singura carte cu adevarat anti pe care-am citit-o a fost de Tom Holt “Asteptau pe cineva mai inalt”. Am ras cu lacrimi. La propriu. Si pe mine ma trece prin minte sa scriu o parodie, poate aia pe care-am inceput-o prin facultate, cand aveam vise artistice.. Era vorba de neintelegerea dintre Dumnezeu si Noe cu privire la Arca, si de ce-au disparut dinozaurii… Pe scurt, un cot de-al lui Dumnezeu nu avea aceeasi lungime cu a lui Noe… Si parca era si ceva pitzipoance p’acolo… 😛

  • am facut o mutra cand am citit 6 (desi m-a amuzat) 😛 ce-ai cu creaturile verzi? 😆 plus ca mie mi-au devenit asa simpatici dragonii in ultimele trei zile ale saptamanii trecute cat timp n-am avut net 🙂

  • come on mighty warrior, the power of the dragonflame will guide your way until the end of time when you will DIE! like a hero with the sword in your hand and covered with STEEEEL!

  • Ghost : Era un comic de genul ”Noe le spune dinozaurilor – Sorry, you guys are too heavy, can’t cruise with you around …now jump !” sau in care dinozaurii si Noe erau pe barci rivale si se luptau.

    Bronto : Nu am nimic cu brontozaurii, doar cu dragonii 🙂

    Tudy : There’s the power of the dragon and the glory of meeeeetaaaal !

  • baga-te si pe dan simmons, nu vei regreta.
    mie in ultima vreme incepe sa imi surada steampunk-ul. cu dungeons and dragons e mai complicat. paradoxal sunt mi se pare cateva carti din univers care merita o ocheada, chiar daca nu esti fan. dar majoritatea sunt o abureala sinistra.
    un scepticism pertinent trebuie sa ai si la carti facute dupa jocuri (in special blizzard), si aici ma refer la seria dupa diablo, warcraft si starcraft, pentru care trebuie sa fii fan mai mult decat inrait sa le digeri.
    eu iti recomand (la recomandarea unor persoane de incredere) tigana, seria mistborn si seria prince of nothing (pe care o citesc chiar acum). a, si vezi si top 25 best fantasy pentru mai multe idei. il pusesem eu pe blog

  • Nu ma prea pasioneaza (desi Warcraft II si III am jucat in prostie dar in special II…l-am prins si pe primul la timpul lui ! ) . Povestea din Starcraft e fun jucata odata (trecut prin ea & all) dar ulterior realizezi ca universul ala nu e atat de interesant. Diablo are o poveste de doi bani iar al doilea incearca sa o eleveze putin. Nu imi plac oricum hack’n slash-urile.

    O sa ma holbez pe recomandari 🙂 (Stiu topul , l-am vazut atunci 🙂 )

  • Ai citit Ted Dekker?
    Recomand The Circle Trilogy (Red, Black, White).
    E cu totul altceva 🙂 zic eu.

  • Inca nu 🙂

  • ai dreptate, universul starcraft nu e cine stie ce pentru ca e copiat dupa warhammer. la warhammer in schimb e alta mancare de peste: e mult mai vast, imersiunea pana la intelegere trebuie sa fie mai mare si e si mai cool. plus ca pachetul vine cu doua variante, ca sa zic asa: ai si le future ai si fantasy-ul, care se petrece intr-un cadru mai medieval asa

  • The God Emperor of Mankind…pe mine m-a apucat putin mania dupa ce am jucat jocul pe PC 🙂 (Imi amintesc ca mai existase un warhammer prin 1996-1997 pe care l-am prins )

  • Dragut, dar parca doar ai atins asa problema.

  • Nu te condamn, si eu am avut exact acelasi sentiment dupa ce am citit textul final.

  • altii nu vad nici macar litera, eu zic ca e de bine

  • Mi-a bulit Google feedul si sunt incredibil de fericit din motivul asta 🙂

  • tie ti-a bulit feedul, altora le-a bulit viata ieri, cu mailul

  • Da, dar mie nu-mi mai revine feedul prea curand…viata merge inainte :))

  • intocmai. multa lume ar fi trista daca ar disparea din serviciile astea peste noapte. si-ar pierde brusc orientarea

  • Haha. Cel mai tare articol din ultima vreme…. O singura nemultumire: Fire and Ice a fost destul de ok. Nu e o capodopera dar nici prost nu e. Iar avand in vedere ca e partial romanesc e chiar bine facut (efecte speciale and stuff)

  • Garm : Destul de ok pentru ro, dar se putea si mai bine (mult mai bine chiar)

  • D-zeule,Fire&Ice,Cabral,Dan Bordeianu in rol de paj in alt film (istoric,dar nu inseamna asta fantasy nowadays?:D),in care rosteste 2 replici – “Hello” si “Yes”, si mai poti sa zici ceva de Dungeons&Dragons? Nu ca primul film n-a fost penibil si degeaba,da’ al doilea chiar mi s-a parut..dragut,in afara efectelor speciale ce aduceau a 50’s paranoia. Plus ca orice cRPG cu licenta/regulile DnD mi-a placut,incepand cu alea vechi si terminand cu pretextele astea de filme interactive ca Neverwinter Nights 2 – Mask of the Betrayer. Sorry,real pen and paper doesn’t cut it for me.

    Daca vreti antagonisti,look no further than “THE PUNISHER – WARZONE”,it’s a non-stop laughfest. Hilarious villain + Toate accentele posibile stranse intr-un singur film,and i’m talking rasta-irlandez,spaniol cu deschideri rusesti,gangsta-speak,jargon de rideri,cousin Vinnie corsicanu’ + 2 oameni care vorbesc relativ normal,dintre care unu’ e un actor negru pe care iti vine sa-l intrebi cat de mare i-a fost salariul ca sa accepte rolu’ + o bunica.

  • Citisem pe un blog (cred ca pe-al tau) despre The Punisher 2 doar ca pe mine nici primul nu m-a impresionat pozitiv asa ca imi era greu sa fac efortul de a-l viziona.

  • Scuze de off topic… apucasem sa postez dincolo (pe wordpress) si apoi am citit ca ai transferat continutul blogului aici.
    Voiam sa-ti spun ca am citit cu placere (maxima) articolul tau despre The Kelly Family si ca m-am gandit, in context, ca probabil ai fi incantat sa citesti asta 🙂

    http://www.eva.ro/divertisment/vedete/kathy-kelly-ex-the-kelly-family-am-crezut-cand-nimeni-nu-mai-credea-articol-12571.html

    De fapt, daca stau sa ma gandesc, sunt oarecum in topic… pentru ca I’m in love with an alien 🙂

  • I-am dat si acolo approve pentru ca era relevant. Iata ca pe o revista online pentru femei se pot scrie si interviuri inteligente. Merci de link 🙂

  • Cliseele sunt multe, nu doar in fantasy:) Ti s`a pus tie piticu’ pe balauri:P Mie-mi place genul; imi aminteste oarecum de copilarie.

    E tare Uwe Boll ala. Nu inteleg de ce te miri. Nu vezi nicio asemanare cu diverse de o calitate indoielnica? (manele, cheeky girls, surorile modorcea:)) ). O fi el imbecil, da’ scoate banu. Reuseste sa gaseasca fraieri care sa`i cumpere kkturile. Scuze ca dau comment aici, dar articolul despre Uwe e din 2007 si nu prea ai comentarii recente la el.

  • Catalin : Mai am doua despre Uwe Boll si unul despre Postal. L-am dat numai pe primul 🙂

  • acum caut:P

  • =)))

    Despre asta a fost atestatul meu la engleza, intr-a 12-a. Colegele mele scrisesera despre Lady Di sau Feminism iar eu aveam proiect despre clichee.

    Partea trista e ca nici macar Tolkien nu a fost 100% original cand a scris “Lord of the Rings” and co. A furat destul de mult din mitologia celtica (pe care in anumite momente a criticat-o dur; si fata de care, cu alte ocazii, si-a declarat admiratia) si cate ceva din conditiile politice din timpul sau. Deci ceea ce fac tinerii scriitori de fantasy e un fel de copie a copiei.

  • Pseudo : Cum naiba sa fie original Tolkien cand omul cercetase la greu mitologiile nordice si celtice. Mitologia nordica i-a imprumutat ”mai mult” lui Tolkien decat altele desi a interpretatr-o pe rit celtic. Totusi, omul era lingvist si filolog specializat pe zona asta. Modul in care a interpretat si corelat mitul l-a facut insa deosebit.

  • “4.Toponimele psihotice : Nu ma astept ca bravul Gărgălău sa mearga in mareata cetate Cucuteni ca sa-si ia ”palosul falnic cu lovitura de cinci puncte” dar la un timp iti ies pe nas toate denumirile cu iz exotic pe care ti le indeasa unii pe gat.”

    Tolkienul românesc Marian Coman -împreună cu prietenii lui de la revista Harap Alb- a făcut chiar așa ceva, a conceput un univers fantastic populat cu un fel de eroi tolkieniști care au ceva de geto-daci, dar nu 100%. Doar “ceva”.

    Oarecum comic, fiindcă a acționat ca un Atheter de-al lui Neal Asher. Nu ca Neal Asher însuși, ci ca un Atheter 🙂

  • Intamplator eu citesc HAC BD-ul. Problema e ca universul ala a devenit prea complex, dar, spre deosebire de altii, ei au facut eforturi sa explice etimologiile denumirilor si sa publice niste harti: uite asa si pe dincolo etc. Evident, daca iei acum o revista in mana, nu vei putea intui foarte clar ce si cum.

    Nu l-am citit pe Neal Asher, desi am un exemplar din Cowl in biblioteca. Good stuff?

  • Să zicem că Neal Asher scrie în anii 2000 pentru oameni din anii 2010.

    Și atunci are altă logică față de unul ca Asimov. Care vorbea de o perioadă îndepărtată cu 10 000 de ani în viitor, dar cu computerele cu panouri și luminițe din anii 1950 sau cu simbolurile matematice caligrafiate din anii 1970.

  • Da, oricum nici pe Asimov, nici pe Arthur C. Clarke nu i-as recomanda pentru cum au descris viitorul tehnologic, ci mai degraba pentru cum si l-au inchipuit pe cel social.

  • Dacă tot se poartă fantasy, mi-am dat și eu cu părerea – am scris unul. 😀 Hai să vedem ce am bifat din lista ta.

    1. Nume ciudate – bifat!
    2. Topografie complicată – aș zice că nu.
    3. Eroul moare și învie – bifat!
    4. Dragoni – bifat!

  • Nu ai bagat si un link, sa-l citim/cumparam la prima mana?

    Asta sa fie :)? http://www.librarie.net/p/286764/cum-sa-fabrici-un-semizeu

2 Pingbacks

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

krossfire
  • krossfire
  • Un simplu haiduc al cuvintelor.