Oricât aș practica buna igienă mentală și oricât de departe aș sta de borcanele cu panică, e din ce în ce mai greu să nu mă prindă vreo știre despre „virusul anului”.

În ultimele zile, după ce au epuizat subiectul Italia, arătând toate combinațiile posibile de măști, halate și paste, rechinii știrilor s-au mutat acum în Spania – o țară care, după statistici, a intrat recent într-un top deloc plăcut alături de SUA, Italia, China și Franța. În mod normal, nu m-aș apleca din senin asupra subiectului Spania, dacă nu cumva vorbim despre celebrul rapper din Focșani cu numele ăsta (e în regulă, vă dau două minute să vă reveniți după piesa aia).

Motivul pentru care am decis să scriu despre ce se întâmplă în țara lui El Clasico e că un prieten mi-a comentat recent la articolul cu izolarea, într-un mod nu doar pertinent, dar și foarte de detaliat. Prin urmare, mi-am zis: hai să transformăm discuția asta într-un interviu.

În fond, Spania e o țară apropiată de noi prin numărul uriaș de români care lucrează acolo, dar și un model prin prisma sistemului lor de sănătate, cu 8 ani în urmă considerat cel mai performant din UE. Între timp, nivelul de îngrijire pare să fi scăzut în eficiență, odată cu alocările bugetare și scăderea importanței lui la nivel politic.

În fine, nu sunt expert în politica europeană și nici jurnalist nu sunt. Ce mă interesează în cazul de față este cum se vede situația din prisma unui om prezent în mijlocul evenimentelor (la propriu, pentru că intervievatul nostru a muncit continuu de la începutul izolării și la figurat pentru că are și vreo 15 ani de locuit în Spania). Nu știu dacă informațiile ne vor ajuta să separăm între comunicarea ciudată a guvernului spaniol și cifrele din teren, dar sper să-i mai lămurească puțin pe cei cu rude în zonă sau pe cei profund panicați de știrile internaționale.

Din nou, ăsta nu e un demers jurnalistic, iar omul nostru, căruia îi vom spune de-aici înainte Nicolae G. (dar pe care-l veți regăsi prin comentarii și sub pseudonimul Drace) nu e expert în politici de sănătate. Deci, chiar dacă prin material apar niște cifre și estimări, nu considerați actualul interviu o analiză statistică.

Salutare! Spuneai într-unul dintre comentarii că nu ai avut până acum ocazia să experimentezi izolarea. Vrei să detaliezi?

Lucrez pentru echivalentul rețelei Mega Image (un lanț extins de supermaketuri, între magazin de cartier și centru comercial ca diversitate a produselor oferite) din Spania, așa că activitatea noastră este considerată de importanță vitală. În momentul în care a fost declarată starea de alarmă și deplasările în alte scopuri interzise, am ales să fac și ture duble în weekend. E mai bine decât să pierd timpul în casă. Pe de altă parte, cum o dată la trei săptămîni am un weekend lung (trei zile) l-am dedicat prietenei dintr-un oraș apropiat (apropiat din păcate și de punctul zero al epidemiei din Peninsulă), așa că experiența mea e din cea mai roșie zonă de pe hartă.

Deci înțeleg că prin Spania nu te oprește poliția dacă te plimbi? Nu tu declarație pe propria răspundere, nu tu discuție de 10 minute, ca în România (în București, cel puțin, poliția e destul de atentă)?

Aici primești de la firmă o adeverință pentru a te deplasa de acasă la locul de muncă, dar e trecută doar adresa sediului firmei (eu practic pot să mă deplasez peste tot în Comunidad de Madrid și Castilla la Mancha, unde avem magazine). Pentru restul situațiilor nu este nevoie de nici un act, dar ai voie să ieși doar singur, pentru a duce gunoiul, a plimba cîinele și pentru cumpărături. Poți însoți însă o persoană în vîrstă sau un minor într-o situație de urgență – pentru a merge la spital, de exemplu. Am fost oprit de poliție o dată pe cînd mergeam la cumpărături (de cînd s-a dat starea de alarmă am avut nevoie să merg doar de două ori la cumpărături – pur și simplu nu e activitatea mea preferată). A fost o discuție scurtă, din mers: -Unde vă îndreptați? Cumpărături. Continuați!

Uite, eu după aproape 20 de zile de stat în casă am avut o urgență – un robinet care a cedat. A trebuit să chem un instalator și să mergem amândoi la un magazin de profil. Am avut adeverință și tot ce trebuie. Ce s-ar fi întâmplat în Spania?

De oprit nu cred că te oprea nimeni, dar sunt șanse mari să nu fi avut unde să găsești robinetul ăla. Din ce mi-a povestit prietena, pentru că eu nu frecventez, supermarketurile mari care vând de toate, inclusiv electrocasnice și instalații, au sigilat mai toate raioanele cu excepția celor de mâncare și produse de strictă necesitate.

Sincer, în magazinul ăsta era plin, deși pe stradă era gol. Altfel, tot într-un comentariu spuneai că nu ești foarte convins de cifrele pandemiei din comunicate, deși crezi că există cu siguranță un pericol. Cum tratează media subiectul?

În primul rînd nu am TV și nici timp prea mult nu am avut să dedic știrilor, dar am senzația că realitatea de pe stradă nu se potrivește deloc cu declarațiile guvernului sau ale presei pe care o controlează. Nu sunt o persoană cu grad mare de risc – pe lângă faptul că am o rezistență peste medie, stilul de viață mă face mai puțin expus la contact uman. La lucru merg pe jos, acolo lucrez singur, iar la pauză foarte rar mă alătur conversațiilor colegilor… și sunt printre singurii care se spăla constant pe mîini și înainte de criza asta.

Ha, deci era adevărat graficul ăla cu spălatul pe mâini la nivel European. Și totuși, de ce zici că n-ai încredere în comunicarea oficială?

Comunicatele guvernului sunt contradictorii și nu pot fi discutate sau criticate (au încercat chiar să adopte o lege prin care să interzică acest lucru, dar s-a dovedit a fi neconstituțională, așa că au pompat mai multe milioane principalelor televiziuni și au devenit toate un fel de Antene 1, 2 sau 3 pe guvernare PSD). Aici pot să adaug că Pedro Sanchez, președintele guvernului, nu este decât o Viorica Dăncilă sub masca unui bărbat chipeș. Nu răspunde decât la întrebările din partea presei favorabile, citind de pe foaie răspunsurile pregătite din timp. La început s-a spus că nu există un risc ridicat de contagiere și că nu se recomandă folosirea măștilor. În plus au permis manifestările de Ziua Femeii Proletare (îmi place mai mult semnificația pe care o are în România ziua de 8 martie, nepolitizată). Cum guvernul este format de o coaliție de stânga, orientare politică care în multe state din Vest a acaparat în totalitate meritul luptei pentru egalitate între sexe, reprezentanții partidelor de centru sau dreapta nu sunt lăsați să participe la adunare (își prezintă în media adeziunea față de mișcare, iar cînd se află la guvernare o sprijină în aceeași măsură ca stînga, doar că nu le este permis să participe la mitinguri în stradă, fiind acuzați de extremism).

Sincer, acum că ai folosit cuvântul „chipeș”, a fost nevoie să mă uit la o poză cu Pedro Sanchez. Cred că putem considera că-i mai degrabă Tăriceanu, înainte să se transforme într-un Lord Sith. Bine, și Viorica era un bărbat destul de chipeș. Și totuși, nimic prin media despre pericolul real?

Din ce am auzit, singura emisiune TV care a avertizat de la început că situația se poate agrava serios a fost Cuarto Milenio. Din păcate, emisiunea se axează pe analiza și descifrarea misterelor, fenomene paranormale, observații de OZN-uri și conspirații mondiale, așa că nimeni n-a fost pe fază. Din fericire sau tot din păcate, oamenii aduc în platou și profesioniști care au legătură cu tema dezbătută, cu argumente pro sau contra, un fel de provocare la imaginație. E ușor de presupus că au făcut o ediție specială Covid-19, în care, spre deosebire de comunicatele oficiale, au avertizat că nu poate fi vorba de un virus inofesiv și că vor fi consecințe grave dacă nu se iau măsuri urgent. Argumentul lor, discutat ulterior, se baza pe experiența din China.

Înțeleg că televiziunea cu OZN-uri n-a închis spaniolii în casă?

Evident, după ce s-a dovedit că au avut dreptate, au început să fie luați la mișto de restul presei, cum că dacă au nimerit acum o previziune nu înseamnă că au avut dreptate și în ceea ce privește casele bântuite și așa mai departe.

Guvernul și televiziunile au tranformat criza într-un circ. Se tot vorbește de știrile false de pe Youtube, dar măcar pe-acolo mai găsești și oameni care încearcă să înțeleagă sau au acces la realitatea din stradă. De exemplu, se spune că morgile din Comunitatea Madridului nu mai fac față numărului mare de decese provocate de Covid-19 (sunt mai mereu difuzate imagini cu o parcare subterană transformată în adăpost provizoriu pentru coșciuge) și că se încearcă trimiterea cadavrelor spre alte regiuni pentru procesare. Eu trec zilnic în drum spre muncă pe lîngă o morgă și în trei săptămâni am văzut o singură mașină funebră – cînd morga nu lucrează este încuiat și luminile sunt stinse, iar de obicei e deschis 1-2 ori pe lună.

E posibil totuși ca respectivul stabiliment să nu lucreze în perioada asta, să fi fost contaminat sau să fi fost închis din alt motiv.

E posibil, dar chiar și așa mă îndoiesc că nu poate fi deschis dacă este atât de multă nevoie de el. Singura posibilitate care îmi vine în minte este că numai o parte din crematorii au fost autorizate să proceseze cazurile relaționate cu pandemia, caz în care tot de o manipulare este vorba, cât timp nu este specificat motivul real al colapsării sistemului. Ăsta este și unul din motivele pentru care nu am încredere în oficialități, deși poate multe din măsuri sunt justificate și eficiente – a lipsit total transparența. Nu susțin vreo teorie a conspirației și nu zic că de fapt nu se întâmplă nimic. Deja au murit prea mulți oameni să nu fie așa. Doar că de la „au murit oameni” la „morgile nu mai fac față” e mult.

În plus, o altă decizie contradictorie dintre cele anunțate de guvern pentru a evita infecția a fost interzicerea deplasării în autoturism a două sau mai multe persoane și reducerea numărului de mijloace de transport în comun, spre locul muncă. Asta sincer nu prea ajută la izolare dacă trebuie să mergi la serviciu, în condițiile în care mare parte a forței de muncă din Spania este formată din navetiști – locuiesc în orășele dormitor, departe de centrele urbane, unde prețurile apartamentelor sau chiriile sunt mult mai mici, doar că, în mod normal, se dispune de o bună rețea de autostrăzi, linii de tren și metrou.

Și pe-aici a existat o prevedere similară, retrasă ulterior.

Bănuiesc că au limitat doar la șofer deplasarea în autoturism pentru a ușura munca poliției în a depista cine o face în alte scopuri decât cele permise.

Că a venit vorba de deplasări – aici, pentru a se descuraja manipularea cumpărăturilor se încurajează comerțul online, aplicațiile de livrare și măsurile generale de protecție. Comerțul spaniol cum gestionează situația?

Avem peste 250 de magazine în Comunidad de Madrid și Castilla la Mancha (echivalentul unei regiuni istorice din România), teoretic zona cea mai afectată de Covid-19. În mod normal suntem pregătiți pentru vârfuri de cerere pentru că spaniolii obișnuiesc să cumpere foarte mult la început de lună cînd iau salariul, după care cumpără mult mai puțin. Problema a venit de la faptul că mulți lucrători și-au luat medical motivînd că sunt persoane cu risc (unii chiar prezintă un risc major, nu e de glumit) sau pur și simplu pentru că presupuneau că sunt infectați cu Covid-19, caz în care primeau două săptămîni de recuperare cu salariu 100%. Cît despre teama cumpărătorilor: depozitul central, unde lucrez, a fost și este în permanență plin cu toate produsele, inclusiv hârtie igenică… problema constă în sistemul de distribuție. Magazinele sunt de cartier, au spațiu redus de depozitare și sunt aprovizionate zilnic doar cu cantitatea care se vinde de pe raft, suficientă pentru a acoperi o zi de cerere normală. Nu știu ce va fi peste un an, dacă se prelungește criza, dar în prezent ar fi fost suficient ca oamenii să cumpere în ritm normal și nu ar fi lipsit nimic de pe raft (mă așteptam ca după primele două săptămâni haotice lucrurile să se calmeze, dar în continuare vânzările se mențin sus). Riscul de a rămâne fără marfă în depozit este inexistent, doar că nu există o flotă suficient de mare de camioane de distribuție și nici spațiu în magazine pentru a trimite mai multă marfă într-o zi. Nu avem un sistem gândit pentru vânzarea en-gros și nu înțeleg de ce oamenii care vor să cumpere cantități mari nu au fost încurajați să meargă la magazine tip Metro.

Păi și cu online-ul cum rămâne?

Sisteme de cumpărături online există și pe aici, dar unele magazine au sistat livrările la domiciliu, altora li s-au prăbușit paginile de comandă. Rețeaua la care lucrez eu încearcă să mențină un sistem tradițional, mai aproape de client – oferă doar serviciul de a-ți livra acasă acasă cumpărăturile pe care le-ai făcut personal în magazin. Cu excepția alimentarelor, farmaciilor și benzinăriilor, restul magazinelor fizice sunt închise. Pentru a cumpăra electronice, electrocasnice, piese auto, etc. trebuie să apelezi la magazinele online. Aici chiar am eu o întrebare pentru tine, cum știu că domeniul îți e apropiat. Mărcile și-au adaptat foarte repede sloganurile la situația creată de pandemie. Chiar dacă ei o spun sub o formă frumoasă mesajul e cam ăsta: știm că ai nevoie de un congelator mai mare să nu ți se strice tot ce ai cumpărat aiurea. Pe mine mă cam deranjează că încercă să profite de o situație tragică. Pe la voi cum e?

Cam la fel, drept să-ți spun. Am câteva exemple de comunicare absolut demnă pe timp de criză, dar din primele săptămâni a înflorit specula, iar anumite magazine au început să combine aiurea produse de lux (ceasuri, exemplu), cu dezinfectanți și măști. Da, promoția era că la un ceas de 500 de lei primeai un tubuleț cu dezinfectant.

Deci, cam așa a fost peste tot.

Și acum, întrebarea de televiziune românescă de știri: dar cu spitalele cum stați? Bine, înțeleg că n-ai prea avut contact cu ele…

Se spune că spitalele, sălile de urgență sunt aglomerate, nu mai fac față. Adevărat, doar că urgențele sunt saturate tot timpul anului, inclusiv vara când nu există gripă sau alte epidemii majore. Problema este că an de an s-au făcut reduceri în sănătate (acum, chiar și pentru niște analize simple, trebuie să aștepți între 3-6 luni pînă cînd poți fi primit), iar asta contribuie și mai mult saturarea urgențelor (unde cel puțin ești primit după doar cîteva ore de un medic specialist și ți se fac imediat analizele dacă este cazul). Acum, pentru cei care conduc sănătatea, un medic de familie bun este acela care oferă tratamentul cel mai puțin costisitor și cât mai puține recomandări pentru analize sau vizite la specialist. Din păcate, populația e convinsă în continuare că Spania deține unul dintre cele mai bune sisteme de sănătate din lume și nu se prea mai revoltă. În plus, de cînd s-a presupus prima dată că a izbucnit epidemia, mulți medici și-au luat concediu medical, iar populația speriată de știri se prezintă în număr mult mai mare la spital. Online sunt prezentate imagini cu pavilioane de expoziție transformate în săli de de urgență și cu amplasarea de spitale militare în corturi. E posibil, dar aici cetățeanul de rând ar trebui să se enerveze, în condițiile în care mai multe spitale din Comunitatea Madridului au aripi, clădiri nou construite, care niciodată nu au fost date în funcțiune din lipsă de fonduri pentru contractarea de personal.

Și cu 112 situația e la fel de revoltătoare ca în România, în condițiile în care populației i se vinde povestea că este unul dintre cele mai avansate sisteme de intervenție din lume. Eu cred că în țările europene care nu au un motor financiar foarte puternic situația nu e chiar grozavă cînd vine vorba de sănătate, învățămînt, securitate, dar se investește considerabil în a crea o imagine bună în media. Bine, nu compar efectiv cu România, ci cu ce se spune despre ele în general.

Situația pare similară celei de aici, deși spitalele spaniole îmi închipui că arată nițel diferit. Cu testarea cum stau lucrurile?

Corect, spitalele spaniole arată impecabil. Testarea în schimb merge la fel de prost ca mai peste tot. Poți vedea erori simple în modul de calcul al numărului de persoane infectate și al deceselor cauzate de Covid-19. Mulți pacienți au fost diagnosticați fără să li se facă un test de laborator. Pentru a se evita aglomerațiile la urgențe testul se face prin telefon. De exemplu, un coleg care se simțea răcit a sunat la numarul destinat urgențelor Covid-19, a răspuns la cîteva întrebări, febră, tuse… și a primit diagnosticul de contagiat și 14 zile de concediu medical.

Test prin telefon? Sper să nu citească blogul ăsta și ai noștri…

Nici celor care ajung să fie internați nu li se face mereu test, dar primesc diagnostic pozitiv și, din ce declara cineva, nici cadavrele nu sunt autopsiate. În cazul acesta, ce fiabilitate au cifrele proporționate de guvern privind extinderea pandemiei? Nu am văzut nicio cifră despre câte decese sunt provocate în aceste zile de către gripa comună. Există vreun medic care să fi făcut diferența? În plus, pe fondul crizei, mulți pacienți cu alte afecțiuni au fost privați de atenția necesară.

Altfel, nu toată lumea este de acord cu optimismul meu cu privire la cifre – online sunt mulți specialiști care susțin că numărul de victime e mult mai mare decât cel anunțat de guvern. Numărul exact pare a fi imposibil de calculat mai devreme de 2022. Nu știu de ce, dar se spune că durează foarte mult centralizarea victimelor în general, indiferent de an. În plus, în cazul gripei comune specialiștii spun că marja de eroare în a stabili numărul de decese într-un an fără pandemie este oricum foarte mare. În funcție de criteriile folosite acesta poate fi de 1000 sau de 10000.

Culmea, deși ai noștri sunt acuzați la rândul lor de a nu difuza numărul real de infecții, teste există sau cel puțin există destule mărturii că s-ar face.

Pe canalele oficiale este dată doar cifra victimelor coronavirusului, alarmantă de altfel. Dar, cum spuneam, specialiștii sunt de acord că marja de eroare este foarte mare cînd vine vorba de a stabili cauza unui deces, fie că este provocat de gripa comună, fie de Covid-19, criteriile fiind diferite de la o țară la alta. Prin urmare, m-am gîndit că o imagine cît de cît mai aproape de adevăr poate fi data de media deceselor din anii anteriori comparată cu cea din ultimele săptămâni. Conform statisticilor în ultima jumătate din Martie, când din declarațiile oficiale s-a înregistrat vârful pandemiei, se observă o creștere de 30% a deceselor în comparație cu datele din 2018, ce foarte probabil au ca și cauză Covid-19. Sunt deci în continuare destul de multe, dar nu apocaliptice. Probabil că în timp se vor face noi contabilizări, sunt experți care anticipează că în realitate numărul deceselor este superior estimărilor făcute de către guvern.

Apropo de ce spuneai mai sus, și pe-aici s-au produs scurtcircuitări în aprovizionarea cu multe medicamente. Pe la voi se vehiculează vreo dată de începere a muncii sau de „încheiere” a izolării?

Între timp discursul guvernului s-a mai schimbat: nu se mai vorbește de evitarea infecției, ci de o imunizare graduală a populației fără a satura urgențele, de o curbă a extinderii pandemiei. Eu le-am spus prietenei și colegilor că este o curbă artificială, umflată inițial ca apoi să poată fi scăzută, să pară că pandemia a fost de fapt bine gestionată și că doar se dorește a prelungi starea de alarmă până trec sărbătorile pascale, cînd au loc mari deplasări de populație. Acum, în weekend, guvernul a anunțat că numărul deceselor a scăzut la 500 și că de luni (așa cum prevedeam), chiar dacă unele măsuri de prevenție se vor menține, se redeschid firmele și oamenii se pot întoarce la lucru. În ison de la TV au dispărut reportajele alarmiste, și acum sunt prezentați numai pacienți care s-au recuperat și se întorc acasă. Sunt în general numai știri vesele și pozitive.

Păi, cam asta s-a întâmplat și în China, legat de modul în care guvernul a încercat să întoarcă lucrurile în favoarea lui. Sigur, vorbim despre sisteme complet diferite.

De China nu se prea vorbește aici. Probabil pentru că au o cotă prea mare din economia spaniolă. Totuși, au apărut pe Youtube traduceri ale declarațiilor unor specialiști asiatici către autohtoni în care este acuzată Europa că nu implementeză măsurile necesare cum fac ei și de aceea se extinde pandemia. Răspunsul meu este că Europa și-a făcut foarte bine treaba în general – cu sacrificii enorme, în cazul vacii nebune din Irlanda, gripei porcine din România și a altor epidemii locale. Chinezii nu au luat nici o măsură pentru a stopa focarul de noi și noi cazuri de zoonosis – iar aici nici măcar nu este vorba de a elimina vreun aliment vital, ci doar de a stopa consumul de animale exotice sau de carne crudă. E o chestie care mă întristează. Adică, un tip care face jogging este acuzat de vecini că din cauza lui și a ieșirii lui din casă mor oameni, cînd adevărul se reduce la așa-zisele miracole atribuite consumulului de preparate din pangolin, pe care și le poate permite doar un chinez de clasă medie spre înaltă. Mor oameni pentru ca el să se poată zbengui – ăsta e adevărul la care oficialitățile chineze ar trebui de fapt să răspundă… asta dacă nu ni se propune o altă explicație a apariției la om a Covid-19.

Legat însă de Spania, deciziile luate de guvern sunt menite doar a nu-i strica imaginea, contează foarte puțin cum sunt puse în practică sau dacă funcționează, cât timp păstrează încrederea alegătorilor. Miniștrii sunt incompetenți, dar nu e ceva nou. Apare premierul la TV și se laudă că au importat o cantitate importantă de kituri omologate, de calitate, etc. Ce să vezi? Se pare că a fost sabotat de interesele mărunte ale subalternilor: testele nu erau neomologate, erau contrafăcute, fără aviz sanitar și aveau o sensibilitate de numai 30% după spusele specialiștilor. Ăsta e doar un exemplu. E tragic, spaniolii chiar au avut cu cine vota, dar au preferat extremele.

Au fost, presupun, și măsuri eficiente, cum au fost și în România, cu toată ploaia de indignare din online.

Au fost câteva, dar nu toate ale Statului. Una din singurele lui măsuri bune a fost să distribuie cele 10 milioane de măști pe care totuși le-au importat direct cetățenilor. Practic, sunt distribuite de către poliție în stațiile de tren, autobuz, metrou și așa mai departe, gratuit. Sunt date celor care au nevoie de ele. Tot pozitiv mi se pare și că acum se circulă gratuit cu autobuzele, chiar dacă sunt mai puține pe linie. În general în autobuz se urcă doar pe ușa din față, unde și plătești sau arăți abonamentul și se coboară pe la ușa doi. Acum, pentru a proteja șoferul, ușa de la șofer nu se mai deschide și se intră doar pe ușa doi, fără plată.

Altfel, se vorbește mult de amânarea sau anularea unor plăți pentru utilități sau rate, dar și despre subvenții pentru muncitorii aflați în șomaj tehnic care merg să lucreze în agricultură. Practic, dacă aleg să facă asta, nu li se taie șomajul și primesc și un salariu pe lângă. În mediul privat am primit de la firmă un bonus substanțial pentru expunerea la pericol. Noi, cei care nu putem lucra de-acasă, l-am primit. Cei în concediu medical primesc și ei bonusul, dar cei care lucrează de-acasă nu. Am zis substanțial pentru că alte firme au dat sume mici. Eu am aflat de sumă recent, când lucram deja de peste două săptămâni, deci oricum aș fi venit.

Deci, până la urmă, când „reporniți economia”?

Se vorbește despre începerea testării celor care se întorc la lucru pentru a stabili dacă au anticorpi împotriva corona și deci nu mai prezintă risc de a se contagia sau a-i contagia pe alții. Întrebarea mea este: ce tip de test o să se folosească? Eu la începutul crizei am înțeles că testele care determină dacă cineva este infectat funcționează pe același principiu – detectarea de anticorpi de coronavirus (nu detectează în mod special varianta Covid-19, ci doar anticorpii specifici oricărui virus de tip corona, chiar și inofensiv). În caz de rezultat pozitiv se impunea carantina. Acum tot un test bazat pe detectarea de anticorpi determină în caz de rezultat pozitiv că persoana este sigură pentru a ieși în societate? Îmi e teamă să nu fie vorba despre același kit de testare în ambele cazuri – ar fi crunt. Practic, putem spune că persoanele care au fost diagnosticate prin telefon cu Covid-19 au căpătat imunitate? Dacă se infecteză din nou se poate spune că este vorba de reincidență? Parcă și văd titlul în ziar: pacient recuperat după Covid-19 a recidivat… suntem pierduți! Din păcate, cred că statisticile care au determinat că o suficientă parte din populație a căpătat imunitate și că este sigură redeschiderea fabricilor îi contabilizează și pe cei testați telefonic. În realitate, teste de laborator s-au făcut foarte puține.

Din ce am înțeles, testele inițiale erau generice. O dată ce a fost înțeles mai bine ARN-ul virusului, lucrurile s-au schimbat și acum sunt vreo șase protocoale avansate de testare. Dar asta doar de la finalul lunii martie. În orice caz, dacă se folosesc aceleași teste, întrebarea ta rămâne în picioare. Dar spune-mi puțin cum se protejează omul de rând…

Sincer, ce mi se pare mie important de amintit este că, indiferent de calitatea guvernanților, de cât de bine știu să gestioneze criza, pînă la urmă cel mai important e cât de bine ne adaptăm la situație. Din ce văd, prin jur nu se face suficient. La ce servește efortul depus, pierderea unor libertăți, închiderea locurilor de muncă, dacă regulile de distanțare socială nu sunt aplicate corect? Poate că nu e chiar așa de contagios Covid-19 și măsurile sunt puțin exagerate, dar înainte de a avea o confirmare din partea experților, e de preferat să ne păzim, mai ales că nici nu e prea greu. Din punctul meu de vedere, dacă regulile de igienă de bază ar fi aplicate corect de toată lumea, nu ar fi fost nevoie de oprirea industriei. Singurelele activități cu adevărat expuse ar fi cele din spitale, de la casele din supermarketuri și ale conductorilor de autobuz.

Nu vreau să intru mult în detalii, dar din câte văd în jurul meu, chiar și cele mai bune planuri de prevenție sunt aplicate doar cu jumătate de măsură, cel mai des din lene, pentru că e mai important să te hlizești nas în nas cu colegul la un meme amuzant pe telefon, la o țigară, după ce ai purtat opt ore mască pe față. Degeaba. Duminica asta am stat pentru prima dată mai mult în fața televizorului și m-am întrebat: cum rămîne cu lucrul de acasă? Pot fi numărați pe degete prezentatorii TV care au transmis din sufragerie. Mie personal mi se par inutili reporterii de teren chiar și în afara perioadei de criză. Fac ce? Se duc să citescă o știre de pe stradă, din fața unei clădiri oficiale, cu nimic diferită de cea pe care ar putea-o citi direct prezentatorul din studio. Într-un reportaj, infirmierii unui spital cântau de pe trepte, cu măștile sub barbă, față în fața cu fanfara poliției care îi acompania… sărbătoreau externarea pacienților vindecați de Covid-19. Dintre toate filmările care apăreau la știri cu habarniști, politicieni, medici sau asistenți, singurul care purta corect masca era un popă care citea o slujbă de înmormîntare… fără public.

Sincer, dacă tot m-ai pornit, mi-ar plăcea să mă leg puțin și de prostul obicei al spaniolilor de a ieși în fiecare seară la opt pe bacoane pentru a aplauda în semn de apreciere pentru angajații din sistemul sanitar, cu muzică și sirene de poliție. Pare un gest frumos și sincer, dar n-are niciun sens. Poate că în bloc locuiesc medici care au nevoie de odihnă, sau chiar și eu când lucrez o tură dublă… lucrez dimineața de la 6 la 14, apoi de noapte de la 22.30 la 7.00. Putem aprecia personalul sanitar și în liniște, nu?

Și acum, una de Facebook: colegii care totuși lucrează de-acasă cum o duc?

Nu i-am prea întrebat, dar nu pot să-mi imaginez o casă fără un spațiu de lucru separat (birou cu toate necesare). De mic îmi plăcea cum în filmele britanice de la începutul epocii industriale capul familiei avea un spațiu doar al lui, birou generos și bibliotecă. Cred că în 2020 fiecare membru al familiei ar trebui să aibă un spațiu al lui. În România e mai greu să împaci trei generații într-un apartament de bloc. Nu vreau să știu cum funcționează lucrul de-acasă într-o familie cu 4-5 persoane și un singur PC.

Mulțumesc mult de tot pentru timp și material!
Mulțumesc și eu. Încă trei întrebări și-mi făceam blog doar din întrebările tale.

În momentul publicării articolului, Spania rămânea una din cele mai afectate țări de coronavirus, cu peste 170 000 de cazuri de infecție și peste 18 000 de victime.

P.S: Dacă ați obosit, vă dau voie să vă alegeți – mai facem un interviu din ăsta, dar despre Belgia, sau vă un articol lung și ciudat, dar, sper eu, amuzant. Imaginea este gratuită și preluată de pe Pexels.com.