Later Edit: În săptămânile care au trecut de la scrierea articolului ăstuia, autoarea cărților originale cu Mozart și Robinson m-a contactat din proprie initiativa. Un rezumat al replicii ei poate fi găsit în corpul articolului și într-un comentariu.

Blogul ăsta e ultimul loc unde aș vrea să discut problema inspirației, dar…

Sunt convins că mulți dintre voi ați avut la un moment dat un articol, o idee de afacere sau un simplu gând pe care cineva le-a împrumutat pe furiș. Nu mă refer la vreo poziție luată pe Facebook, furată și rescrisă de vreun filosof local, și nici la o idee generică, al cărei timp a venit. Mă refer la un produs complex, din care simțiți că ceva vă aparține.

La vederea unui astfel de produs, mulți ați reacționat în mod standard. V-ați iritat, v-ați spus povestea public și apoi v-ați calmat, mai ales dacă ideea originală era demult abandonată. Totuși, ce faci când ceva te scoate din sărite, dar nu suficient de mult cât să poți formula o acuzație clară? Scrii un articol lung, pentru a te răcori. Evident. Totuși, despre ce vorbesc, mai exact?

Poate că ați observat deja dar, printre proiectele lansate în ultimii ani, am reușit să strecor și două cărți pentru copii. Prima dintre ele, Aventurile Căpitanului Ronț, a fost scrisă inițial în anul 2010, pentru un concurs, dar a fost publicată de-abia în 2015. Cartea s-a descurcat onorabil pe piața de carte pentru copii, motiv pentru care a fost reeditată un an mai târziu. Încurajat fiind, am scos și o a doua carte, la finalul anului 2016 (lansarea oficială a fost în 2017), intitulată Ronț și Regele Norilor. O găseați până recent și pe Amazon, însă și acum o găsiți în mai toate magazinele online, precum și în recenziile generoase ale pasionaților și devoratorilor de cărți, dar și în articolele prietenilor.

Să revenim însă la scopul articolului, care nu este de a-mi preamări hobby-urile. La finalul anului trecut, editura Didactica Publishing House (DPH) a tradus în română o carte apărută în Germania, în același an, adică 2017. Numele traducerii? Chiț și Ronț și un Naufragiu cu Peripeții. În regulă, cartea asta are un nume în comun cu a mea, și? Faptul că un alt individ, în altă parte a lumii, a venit cu fantasticul nume Ronț pentru un șoarece nu poate fi baza unei acuzații. Doar că, analizând puțin lucrurile…

Căpitanul Ronț e o cărticică pentru copii apărută în 2015, pe un bun de tipar din 2014 și un text din 2010. Povestea ei se învârte în jurul personajului titular, un hamster care, inspirat de cartea care i se citea, pleacă alături de un purceluș de Guineea și de alte două rozătoare din livadă (o veveriță și un dihor) într-o aventură pe râul din apropiere. Ilustrația de promovare și coperta arătau cam așa:

Apărută inițial sub numele de Mozart & Robinson und der gefährliche Schiffbruch, Chiț și Ronț urmărește povestea unui șoricel de casă, care, alături de amicul său, un șoricel de grădină, pleacă într-o aventură pe pârâul din apropiere, inspirați fiind de cartea pe care o citea unul dintre ei. Sesizați ceva?

Autoarea cărții în germană este Gundi Herget, angajată a mai multor edituri care a început să-și ia cariera de scriitor în serios în 2015, după cum afirmă și ea. În perioada respectivă, doamna în cauză a renunțat la job și, printre alte eforturi și nominalizări (a câștigat și un premiu local), a scos și o puzderie de cărți pentru copii, mai toate folosind câteva teme recurente în spațiul ăsta. În regulă, ultima afirmație se poate să fi fost o gratuitate.

Traducerea în română este semnată Marilena Iovu, o doamnă care are atât experiență în domeniu, cât și o agenție în spate. Mulțumită unei prietene (care mi-a livrat inițial și imaginile) am reușit să citesc și eu Chiț și Ronț, adică traducerea lui Mozart și Robinson. Ce am putut sesiza este că povestea e adresată unei alte game de vârstă, deși structura narativă e similară cu cea din Ronț, în câteva momente cheie (asamblarea plutei, lovirea de un obstacol, aruncarea pe mal, apariția inamicului). Ilustrațiile, deși au o cromatică similară, au complet alt stil – sunt mai detaliate și explicite, apropiate de o gamă de vârstă mai scăzută.

Mozart și Robinson e o carte mai sumară, cu un inamic clasic (o pisică) și cu personaje axate mai degrabă pe activități concrete (citit, construit). Căpitanul Ronț insistă pe concepte mai largi precum prietenia sau curajul și e ghidată de o temă exploratorie (piraterească, mai concret). Ce apropie însă foarte mult cărțile este traducerea numelor personajelor din Mozart și Robinson în Chiț și Ronț, precum și descrierea celei de-a doua cărți. Ce concluzii aș putea trage de aici?

1. Asemănarea dintre cele două texte este pur întâmplătoare, iar traducerea în română este la rândul ei o simplă coincidență. Chiț și Ronț sunt primele nume de șoricel care i-ar putea veni cuiva în minte, iar unele similarități între poveste și ilustrații țin strict de simplitatea poveștii. E o explicație foarte plauzibilă, nu pot să neg.
2. Autoarea lui Mozart și Robinson n-are idee unde e România pe hartă, așa că nu știe că un autor român i-a scris deja povestea. În plus, nu e ca și când combinația de personaje și întâmplări n-ar mai fi fost exploatată. Totuși, cei de la editura din România au decis cu bună știință să traducă într-un anume mod titlul și descrierile, pentru a câștiga spațiu atât pe Google, cât și în magazinele online, unde căutările pentru Ronț și seria preexistentă ar fi ajutat. Sigur, e o explicație ușor exagerată, dar Căpitanul Ronț a fost un succes, iar Mozart și Robinson nu a fost tradusă de o studentă și are și alți oameni în staff-ul editorial (un redactor, Crina Brăiloiu, un corector, Lorina Chițan și un editor coordonator, Florentina Ion). În momentul ăsta, căutările Google și emag pentru Ronț afișează prioritar cartea tradusă.
3. Autoarea lui Mozart și Robinson a văzut cartea la un târg sau online, a văzut ilustrațiile și și-a creat propria versiune, inspirată de acolo. În cazul ăsta, traducerea în română n-ar fi făcut altceva decât să scoată și mai mult în evidență asemănările. E totuși varianta cea mai puțin plauzibilă, pentru că vorbim despre o carte pentru copii, nu despre un tratat de fizică cuantică. În plus, autoarea a oferit și un răspuns!

O concluzie? Sincer, n-am niciuna și parcă nu aș vrea să arăt nici spre autoare și nici spre editura din România, până nu am vreo dovadă. De altfel, m-ați putea întreba pe bună dreptate de ce naiba m-am obosit să scriu atâtea rânduri, mai ales în condițiile în care nu mă consider autor de cărți pentru copii. E simplu. Chiar dacă nu sunt atașat de seria asta, m-ar durea ca, peste 1-2 ani, cineva să ia întâmplător cartea lui Gundi Herget și una din cărțile mele și apoi să spună zemflemitor: uite bă, ai copiat ideea ! Nu, nu, delirurile cu șoricei vorbitori au fost specialitatea mea!

Între timp, după publicarea acestui articol, autoarea cărților cu Mozart și Robinson mi-a oferit și un răspuns pe care inițial l-am reprodus integral dar pe care, la cerere, l-am scos și îl voi rezuma. Autoarea nu a văzut niciodată cărțile în limba română, cei doi șoricei (Mozart și Robinson) fiind creați pentru fiica ei. Tema aventurii și a transportului naval a venit ca un substrat educativ ulterior și a fost mai degrabă inspirată de povestea lui Robinson Crusoe, care dă și numele unuia dintre șoricei.

P.S: Seria Căpitanul Ronț a fost publicată de Editura Integral, iar ilustrațiile primei cărți au fost create de Sebi și Bianca Dragu, doi ilustratori foarte… dragi. Pentru a doua carte, Ronț a fost desenat de domnul Razvan Patriche.