O dogma repetata excesiv in facultatile de comunicare e cea a “intrebarilor esentiale”…

Le-ati auzit in zeci de contexte. Ingropate in manuale stufoase. Spuse pe un ton superior de practicanti. Declamate de oameni cu o chestionabila intelegere a profesiei. Sunt intrebarile care ar trebui sa defineasca orice articol bun, comunicat de presa sau concept. “Cine?”, “ce?”, “cand?”, “unde?”, “cum?” si “de ce?” sunt mereu la datorie. Ar fi putin inutil sa le dezbat relevanta. Nu de alta, dar nu mai sunt multe pronume interogative din care sa alegi. In fond, CATE intrebari CARE sa fie utile in context mai avem? DESPRE CE sa scrii daca nu despre “oameni care fac ceva undeva”. Nu intrebarile in sine sunt problema, ci lipsa de respect pentru ierarhia lor.

Esentiale sau nu, intrebarile astea nu dorm toate pe acelasi palier. Intrebarea “de ce?”, ar zice unii, se lafaie pe un confortabil loc doi. De ce? As prefera sa nu raspund. Nu de alta, dar absolut toata lumea va poate spune “de ce”. Bloggeri, jurnalisti, lideri de opinie, politicieni, colegi de munca. Toti stiu de ce nu merg lucrurile in societate, in firma, in tara, pe mapamond. Pana si istoricii ne pot spune “De ce e Romania altfel?”. Ce ne spun foarte putini e “cum” sa o facem mai buna. Uneori ar fi interesant sa aflam CE a declansat dezastrul, CINE sunt adevaratii vinovati si CAND anume se vor indrepta lucrurile. Daca un apropiat a facut o mutare gresita, important nu e de ce a facut-o, ci CUM pot sa-l ajut.

Pierdem ani de dezbateri si munti de date cu o intrebare buna, dar neesentiala. Importanta pentru ca duce discutia mai departe. Neesentiala pentru ca deviaza de la subiect si atrage atentia asupra a ceea ce e, de multe ori, o interpretare personala. Daca un politician fura, e foarte important sa stim cine era, din ce functie fura si ce sume a sustras. E important sa stim cat timp a durat tarasenia si cum a fost trecuta cu vederea. E important sa stim si in ce oras s-a intamplat totul. E mult mai putin important de ce a facut ce a facut. Sunt convins ca va gasi un motiv bun, unul care sa ne abata atentia de la gravitatea faptelor. In cazul fenomenelor curente, cauza si mecanismele din spate sunt importante, dar nu prioritare. Te-ai astepta ca presa sa stie totusi lucrul asta.

Un raspuns clasic, asternut pe un template gratuit.

Desigur ca exista contexte in care intrebarea “de ce” e vitala. Unul dintre ele ar fi cercetarea stiintifica. Acolo, intrebarea noastra e un vehicul foarte bun pentru o alte intrebare. Oamenii de stiinta observa un fenomen, incearca sa afle de ce s-a intamplat, pentru ca ulterior sa decida CE anume a facut totul posibil. In cazul cercetarii, cauza este cel putin la fel de importanta ca fenomenul in sine. Din nefericire, dezbaterea stiintifica nu ocupa un loc foarte important pe agenda publica. Si in cazul artei, intrebarea ”de ce?” naste interpretari interesante, insa nici trairea artistica nu e prioritara printre contemporani. Preocupat mai degraba de proximitatea temporala si spatiala, omul de rand prefera sa se intrebe “de ce cresc preturile?”. O intrebare incompleta, daca nu cauti si un raspuns la “cum as putea sa economisesc?”.

Uneori, cuprinsi de un veritabil imbold filosofic, aceiasi oameni se intreaba ”de ce sunt lucrurile asa cum sunt?”. Aici apare un nou motiv pentru care intrebarea “de ce?” ar trebui folosita cu moderatie. Nu de alta, dar majoritatea intrebarilor retorice se deschid cu ea. E reconfortant sa pui o intrebare care declara automat orice raspuns satisfacator. E avangardist, artistic, curajos, dar, in ultima instanta, neproductiv. Spun lucrurile astea cu tristetea omului care a apelat prea des la trucul asta. Daca exercitiul gandirii e scopul final, intrebarile retorice sunt binevenite. In alte conditii insa, intrebarile care accepta toate raspunsurile tale sunt o poarta deschisa pentru autosuficienta, boala autoimuna a bunul simt.

E ciudat sa spuna asta unul care a irosit miliarde de pixeli aberand, dar poate ar fi frumos sa ne concentram mai putin asupra dezbaterii si mai mult asupra intrebarii. Pana la urma, orice pusti de clasa a sasea iti poate spune ca atmosfera terestra disperseaza lumina albastra din spectrul solar. Acum ca ne-am lamurit DE CE e cerul albastru, putem sa ne gandim si CUM ajungem la el?

P.S: Pentru aprofundarea diferentei fundamentale dintre intrebari si raspunsuri, va recomand aceasta banda desenata (o recomandare pe care am primit-o la randul meu).