Biletu’ si Respectu’

Daca tot suntem in febra Bookfest, loc unde imi promovez si propriile ambitii editoriale, am zis sa ma aplec putin asupra targurilor romanesti…

Din sforaitoarea mea experienta de vizitator, evenimentele dedicate pietelor autohtone se inghesuie in doua categorii, indiferent ca sunt targuri de carte, de artizanat local, de preparate traditionale sau de turism sezonier. Nu intamplator, categoriile corespund si unor extreme ale capitalismului romanesc, extrem pe care multi si-ar dori sa le vada cat mai curand uitate.

Prima dintre ele, care include si majoritatea targurilor de carte, este cea a “frumosului in pierdere”.  Nu, nu e o denumire poetica, ci o simpla prescurtare a inevitabilei concluzii care apare dupa fiecare editie: “A fost frumos, da’ am iesit in pierdere!”. In categoria asta intra toate evenimentele decent organizate, gratuite, in care reprezentantii unor piete mici din Romania suporta singuri toate costurile, pentru ca nici potentialii binefacatori, nici consumatorii nu inteleg ca produsele si serviciile prezentate acolo au un pret.

Motivele pentru care expozantii si organizatorii pierd sunt diverse. Unul dintre ele tine de modul in care este abordata piata si de comunicarea defectuoasa dintre producatori, distribuitori si promovatori. Un altul vine din atitudinea multor cumparatori care vin la evenimente de gen doar in ideea ca “gasesc ceva la reducere”. Pe pietele mari, un targ de tip Bookfest ar trebui sa fie o metoda de a pune marii si mici jucatori locali in legatura si in cel mai bun caz un pretext pentru niste lansari. Ca scop secundar, el ar trebui sa serveasca si drept sursa de inspiratie pentru consumatori, pe anul in curs. Ca vizitator la targ, ar trebui sa vii, sa-ti iei niste cataloage de editura si sa-ti cumperi pe loc numai ce nu poti gasi in timpul anului (carti de specialitate, aparitii foarte noi etc), nu sa vanezi carti la 3-5 lei bucata (nu ca printre ele n-ai putea gasi si perle).

Din pacate, piata locala nu poate sustine un astfel de eveniment, asa ca Bookfest, Gaudeamus si Kilipirm ajung sa fie cam acelasi lucru, diferenta principala fiind dimensiunea si numarul de edituri participante. Scopul principal al multor vizitatori? Cat mai mult, la preturi cat mai mici. Nu are sens sa intru intr-o discutie despre ce carti ar trebui cumparate si cand (avand in vedere ca tocmai am lansat o carte pentru copii, ar fi si culmea), dar o sa mai insist o data pe ideea ca in Romania, nici cartile, nici jocurile video si nici software-ul nu sunt scumpe (pentru un om cu o oarecare stabilitate financiara, evident).

Daca aceasta prima categorie de evenimente sufera din cauza comunicarii defectuoase si a nepasarii publicului, a doua categorie pleaca din start de la premisa ca acelasi public e format din absolventi de scoală primara. Aici intalnim in principal targuri de produse “hand made”, bijuterii, martisoare, design de produs si expozitii de fotografie sau arhitectura. O sa o botezam “categoria mediocrului cu taxă”. Asta nu inseamna ca toate targurile de produse hand made, bijuterii sau martisoare se inscriu in ea sau ca eforturile participantilor sunt “mediocre”. Nicidecum. Vom vedea insa de unde vine si dubioasa denumire.

Un punct comun al evenimentelor de tipul asta este existenta unui marketing decent si necesitatea unui bilet sau a unei invitatii. Nu pot decat sa laud efortul, avand in vedere ca exclusivitatea si accesul limitat sunt primele semne ale potentialului. Momentul in care evenimentele de gen se transforma din initiative “culturale” in hipstăreli fâsâite este momentul in care nici organizatorii si nici expozantii nu-si asuma evenimentul.

Indiferent daca e 10 lei intrarea sau 50 de lei (chiar am dat atat la un targ, acum un an), biletul ala imi acorda mie, platitorul, niste drepturi. Mai mult, daca te-ai mai si batut cu pumnii in piept prin diferite reviste si pe site-uri, asteapta-te sa-mi pot exprima dezamagirea, inclusiv la fata locului. Daca te consideri creator si nu poti accepta critica, poate ar trebui sa o lasi balta. Daca esti organizator de evenimente cu intrare platita, intelege ca oamenii se asteapta sa primeasca ceva pentru banii dati, fie si dreptul de a se plimba si a mormai. Lucrurile nu se rezolva cu o mana de bloggeri platiti sa spuna ca totul a fost extraordinar.

Daca nu le place ce vad, vizitatorii au absolut tot dreptul sa-ti spuna ca evenimentul e o mizerie. Il au si daca nu au platit bilet, dar pe multi bunul simt ii va opri sa o faca. Daca insa ai dat niste bani pentru a vedea 10 standuri cu produse mediocre ai caror creatori se uita la tine de parca ai fi coborat de la stana, ai tot dreptul sa dai drumul unui potop de mistouri. Biletul iti da nu doar un drept moral, cat si unul legal de a nu fi batjocorit. Daca iti iei bilet la un film si se dovedeste a fi prost, e dreptul tau sa-l faci terci in discutiile cu prietenii, pe Facebook sau pe blog. Daca insa iti iei bilet la teatru si afli ca de fapt esti la un concert Mihai Traistariu, sunt sanse ca lucrurile sa iasa urat.

Exista cai de mijloc? Ultimii ani ne spun ca da. De la evenimente dedicate gamerilor la concerte vandute in doua saptamani, piata romaneasca se indreapta usor spre un model ceva mai confortabil, acela al evenimentelor cerute, evenimente organizate atunci cand numarul de doritori potentiali le arata organizatorilor ca efortul merita facut. Asta ar inseamna insa ca multi dintre consumatori sa inteleaga ca accesul la divertisment si cultura nu e un drept, asa cum multi organizatori ar trebui sa-si vada potentialii cumparatorii ca pe mai mult decat “niste ignoranti”.

P.S: Intentionam sa virez articolul asta spre o dezbatere despre dreptul celor care nu platesc de a critica, insa pe tema respectiva m-am inflamat de suficiente ori pana acum (si pot sa o reiau obsesiv mai tarziu)…

krossfire
  • krossfire
  • Un simplu haiduc al cuvintelor.

Subscribe
Notify of
guest
17 Comments
Oldest
Newest
Inline Feedbacks
View all comments
Neliniștitu'

Adică matale te-ai supărat ca autor sau ca vizitator? 🙂

zaMo numerut

Sa inteleg ca te-ai dus la un targ de carte si ai dat numai de semne de carte? 🙂

(shameless plug: cumpara poezia mea “Semn de Carte”) 😀

zaMo numerut

I know I should, and in a perfect world, I would. Back when he published his, Nelinistitu’ offered to send me a few copies, (as I could not order them, see my “comanda de carte romaneasca” and “nelinistitu loveste iara” articles), but I declined, as I really don’t have the time these days to read good, fun books, my reading time is wasted on news specialty articles. But I promise to attempt to order a copy and write about my experience 🙂
Are all the possible sources listed in your article?

romania inedit

Si pana la urma ti-a placut sau ai iesit in pierdere?

Nautilus

krossfire: “Indiferent daca e 10 lei intrarea sau 50 de lei (chiar am dat atat la un targ, acum un an), biletul ala imi acorda mie, platitorul, niste drepturi. Mai mult, daca te-ai mai si batut cu pumnii in piept prin diferite reviste si pe site-uri, asteapta-te sa-mi pot exprima dezamagirea, inclusiv la fata locului. Daca te consideri creator si nu poti accepta critica, poate ar trebui sa o lasi balta.”

Nu în România şi, în general, nu în societăţile conservatoare, de redneci. Într-o societate conservatoare, lumea e împărţită pe caste, şi drepturile şi obligaţiile fiecăruia sunt decise de castă, nu de lege, bani, avere sau dezbatere publică.

Asta înseamnă că “un artist” şi deasupra lui “un organizator” sunt parte a clasei nobile, iar publicul e automat prost / cretin / manelist / analfabet şi în schimbul banilor daţi pe bilet trebuie să fie umilit, scuipat şi batjocorit. Iar el să nu protesteze, ci să fie mulţumit (potrivit regulilor Sindromului Stockholm şi Gâştei lui Stalin) că “nişte nobili” s-au coborât să îl bage în seamă.

Rudolph Aspirant

Mie imi pare bine ca a iesit pe locul 1 macar un blogger de care stiu eu, si anume poeta Aurora Georgescu, care scrie poezii pt copii ! Zau, eu de mult de cand am citit o poezie scrisa de ea despre un magarus, mie mi-a placut asa de mult, ba chiar m-am identificat cu acel magar, plus desi era oarecum personaj negativ, totusi era descris atat de placut si empatic incat mi-a fost de-a dreptul imposibil sa nu apreciez talentul ei ! Si m-am bucurat ff tare cand am citit pe bloguri ca a luat premiul 1 la vanzari ! Asta nu inseamna ca nu am sperante si pt Krossfire, insa el era la prima carte, ii mai trebuie experienta…plus cartea lui e pt o grupa target mai dificila, copilul deja incipient scolarizat in varsta de cca 9 -10 ani, varsta la care poate apare si o recalcitranta fata de a citi in plus, (pe cand la 4-6 ani, grupa target a poeziilor dnei Georgescu, majoritatea sunt inca prizonieri a ce le citesc altii, iar cei care abia invata sa citeasca asa de 6-8 ani sunt inca totusi chiar zapaciti plus cam prostuti, exact cum spune “nobilimea” mentionata de… Read more »

Rudolph Aspirant

Plus marturisesc ca m-am bucurat si pt ca efectiv imi place cum arata dna Georgescu, seamana ff mult asa cu o fosta sefa de-a mea, plus eu mereu m-am simtit mai in largul meu in preajma femeilor de varsta bunica…pe cand Krossfire totusi nu seamana cu nimeni fata de care pot avea sentimente atat de placute si relaxate… poate chiar din fericire, cine stie…adica sa nu fim totusi exagerat de pesimisti !

Rudolph Aspirant

Chiar ma gandeam…ca e ff dificil pt Krossfire cu grupa lui de target…chiar si pt copiii carora le place sa citeasca…ma gandeam asa la mine la 9-10 ani…zau, daca imi cumpara expres mama sau tata o carte sau chiar primeam una cadou…totusi eu numa repezeam sa o citesc pe aia din prima…devenisem deja oarecum mofturos si chiar sa-mi dezvilt niste reguli incipiente personale in legatura cu ce imi place sau nu sa citesc, si chiar ce “ar trebui” sa citesc, adica fata de care ma simteam oarecum vag impulsionat-obligat plus cu niste mici rationalizari incipiente personale de ex de a amana anumite chestii pt mai tarziu cf unor criterii efectiv personale…tin minte si acum ca pe la varsta aia am primit chiar mai multe carti pe care eu insumi le-am considerat prea avansate pt varsta mea, si le-am pus in raft, revenind ulterior asupra lor asa dupa vreo 6 luni sau 1 an poate si constatand chiar de unul singur ca nu fusese cazul totusi sa fiu chiar asa de intransigent si prudent fata de propria mea dezvoltare ! Ce m-ar fi atras pe mine cel mai mult la acea varsta era acea posibilitate sa incep sa-mi aleg eu singur… Read more »

Transport excursii

Sunt de acord cu faptul ca fiecare are dreptul sa isi spuna opinia. Cred ca este important ca si receptorul (autorul)sa poata filtra toate parerile si sa incerce sa scoata ceva constructiv.

Rudolph Aspirant

Topul era mentionat de dna A Georgescu si se referea la un top (momentan punctual de la vremea anuntului) al cifrelor de vanzari de cartii pt copii, (acolo la Bookfest, deci nu asa pt eternitate). Imi pare ff bine ca Ront se vinde in continuare bine si dincolo de Bookfest, (caruia chiar si tu i-ai remarcat limitatiile). Plus desigur cartea ta este si ecranizabila relativ la niste poezii mai degraba epigramatice.

[…] De fapt, și când vine vorba despre probleme mai mici, teoria e aceeași. De-aia nu prea pot empatiza cu publicitari care se bat cu pumnul în piept că nici clienții și nici consumatorii n-ar fi putut să facă o reclamă mai bună – de acord, dar ei nu sunt plătiți pentru asta și dacă lor li s-a părut prost, probabil a fost. Mai ales dacă e vorba despre o lucrare publică, care se supune criticii publice. Valabil și pentru stand-up-erii români care cer 50-100 RON pe reprezentație și, când curg recenziile negative se vaită că e greu, că e publicul dificil și că ce fac ei e un super efort pe care alții nu l-ar face. De acord, dar alții nu-mi cer bani pe bilet! […]

17
0
Would love your thoughts, please comment.x
()
x