Nu cu mult timp în urmă, blocul meu trăia o dramă…

Imobilul în care locuiesc, un „bloc central și plin de firme”, pentru a-mi cita vecina, nu mai avea administrator. Cum a dispărut el lider maximo? Ei bine, o doamnă iubitoare de feline a dat blocul în judecată, pe motiv că portarii angajați pentru paza lui nu aveau actele în regulă. Respectivii portari, la ale căror salarii contribuiau voluntar firmele din bloc, nu suportau deloc piscile doamnei. De altfel, mai nimeni de pe scară nu le suporta, pentru că se teleportau când în parcare, când pe scări, când în fața ușii de la intrare. Asta n-ar fi fost o problemă dacă n-ar fi miorlăit și cerșit atenție mai rău decât o concurentă de la Bravo, Ai Stil!

Prin urmare, iritat de certurile cu mama pisicilor și de proces, fostul administrator a plecat. Firma adusă pentru a gestiona situația a preferat să nu se implice și de-atunci nu mai avem nici portari, nici administrator. Avem, din păcate, un consiliu de administrație din care face parte și nebuna care l-a făcut necesar. Problema consiliului? Nu, nu faptul că întreaga asociație de locatari va plăti cheltuieli de judecată. Și nici faptul că respectivele cheltuieli se datorează cuiva care e membru în consiliu. Ce i-a chinuit aparent pe acești fini intelectuali a fost problema becurilor inteligente.

Dacă vă întrebați ce naiba sunt becurile inteligente, trebuie să vă spun din capul locului că nu e vorba despre becuri controlabile prin Wi-Fi sau aparatură cu A.I. și nici despre becuri care pot trece BAC-ul. Așa cum Hobbitul, o doamnă foarte certăreață din aceleași consiliu (da, Hobbitul din povestea asta este o femeie) ne-a explicat, becurile inteligente sunt becuri cu senzori de mișcare. Tadaaa! Tehnologia anului 1992, acum în blocul tău!

Aparent, era nevoie urgentă să punem astfel de becuri pentru că scara noastră avea un consum electric „absolut inuman” (citat din aceeași doamnă). Singura problemă e că aveam deja becuri cu temporizator. Știți voi, genul ăla de becuri care se opresc singure după 30 de secunde de la aprindere. Dar, aparent, becurile ăstea consumau prea mult pentru că „oamenii apăsau aiurea pe întrerupătoare”.

Ei bine, dragii moșului, în nu mai puțin de patru ședințe cu intrare liberă, oamenii ăștia au discutat problema becurilor inteligente. Nu pentru că nu s-au pus și alte lucruri pe tapet sau pentru că nu erau alte puncte fierbinți de discutat, ci doar pentru că două doamne insistau să punem astfel de becuri. Și le-am pus, mama lor de becuri! Pe cheltuiala noastră, a celor care chiar ne plătim întreținerea la timp.

(Sursa Imaginii)

Ce credeți că s-a întâmplat? Factura la electricitate a blocului s-a redus fantastic și acum practic generăm energie! Nu, nu chiar. De fapt, factura colectivă la electricitate, la care acum avem acces, aproape că s-a dublat. De ce? Păi, vedeți voi, becurile ălea inteligente, cu senzor, se aprind doar când trece cineva prin dreptul lor. Totul în regulă, doar că am menționat mai sus că avem și câteva firme în bloc. Mai multe chiar.

Asta înseamnă că în fiecare zi trec o groază de oameni pe scările ălea, cel puțin la parter și la etajul trei. Asta mai înseamnă și că becurile inteligente rămân des aprinse în timpul zilei, chiar dacă e vorba despre perioade mai scurte. Lucrul ăsta nu se întâmpla cu becurile cu temporizator pentru că nu le aprindea nimeni la 14.00 după-amiaza. Dar hei, avem becuri inteligente!

Motivul pentru care am simțit nevoia să vă povestesc chestia asta este că la singura ședință la care am fost rugat să particip am asistat la una din discuțiile premergătoare becurilor inteligente. Tot ce am putut vedea a fost o femeie cu pupilele dilatate care repeta la infinit cum toate problemele se vor rezolva cu aceste becuri. Becuri inteligente! Becuri inteligente! Femeia descoperise tehnologia asta antică pe undeva și, cu aerul cuiva care a aflat ieri că există pager, poluează pe toată lumea cu o idee scumpă și inutilă.

Practic, am asistat la o ședință din Parlamentul României. Câțiva incompetenți cu idei fixe au urlat chestii de gen „programul de guvernământ va rezolva totul” și câteva minorități au încercat să-i contrazică. Într-un final, după ce părțile combatante au obosit, programul s-a implementat și a suferit toată lumea.

Lecția ar fi că, din păcate, oamenii care au idei puține și fixe ajung cel mai des în postura de a le aplica. În Parlament, în marile companii de stat sau pe scara blocului. Sunt oameni incapabili să-și gestioneze propria viață, dar ferm convinși că o pot îmbunătăți pe a altora. Sunt oamenii care știu nimic despre tot și totul despre becul inteligent.

P.S: În altă ordine de idei, dacă vă întrebați ce se mai întâmplă cu Partidul România Mare pot confirma că am văzut doi dintre cei patru membri ai partidului împărțind galant flori la Unirii. Garoafe românești, evident!