Acum in HD!

Oscilam intre a trata articolul asta cu un umor senil si a face pe seriosul. Am decis sa fac pe senilul…

In zecile de dezbateri despre evolutia tehnologiei, am sustinut de multe ori ca lupta impotriva curentului e inutila. Nu pentru ca ecranele imense, sistemele de sunet 5.1 sau tehnologiile 3D nu ar fi o simpla vaca de muls in mainile unor producatori. Chiar nu cred ca exista o diferenta reala intre un ecran de 4.1 si unul de 4.2 inchi pe un telefon, sau ca 300 de pixeli in plus la rezolutie imi voi deschide noi orizonturi. Totusi, tind sa cred ca AMOLED-urile imense, senzorii de miscare si ecranele tactile raspund unei nevoi reale, chiar daca nu o fac in mod direct.

Daca in copilarie 10 pixeli colorati pe un ecran de televizor erau suficienti, maturizarea si presiunea sociala mi-au ingustat treptat viziunea. Da, stiu ca atunci cand te hlizeai la Mario si-ti imaginai lucruri fara legatura cu povestea, monstruletii mazgaliti manual erau suficienti. Acum insa, cand faci slalom printre bombe informationale, aproape ca nu-ti mai permiti sa visezi in liniste, fie ele vise digitale sau vise normale, fara surround. Poti retrai momentele copilariei, dar asta doar pentru ca le-ai simtit atunci cand aveai deschiderea si libertatea sa o faci. Nu despre nostalgie e vorba.

Acum, pentru experienta autentica a primei trairi, avem nevoie de HD-uri, procesoare de sunet complexe, ecrane mate si casti cu amplificare. E nevoie laptopuri puternice, media playere omnipotente si conectivitate permanenta. E nevoie de ele pentru ca iti permiti din ce in ce mai greu sa spui stop. Cand trebuie sa suporti constant micile intepaturi ale vietii, nu e mereu posibil sa-ti acorzi un time-out. Ce ramane de facut?  Te deconectezi si-ti plantezi un ecran in nas, fie te plantezi tu insuti in fata vreunui ecran. Daca preferi muzica, nu o vei asculta altfel decat dintr-un media player sau sistem audio, cu volumul aproape de maxim, in ciuda protestelor vecinilor si urechilor. Nu, radioul ala portabil chinezesc nu prea mai face fata.

Cinematograful ca afacere este un exemplu excelent. Toate cinematografele care inca fac bani isi bazeaza veniturile pe hoarde de ”cinefili” veniti la titluri precum Transformers 3 sau Conan The Barbarian. Exista cinemateci, exista cinematografe independente, dar ele nu fac obiectul discutiei. Vorbim de locuri care chiar aduc venit, locuri a caror activitate este deseori etichetata drept pierdere de timp. Nimic mai gresit.

In ultimii ani am fost la cinematograf cat n-am fost o viata (din fericire a fost contrabalansat si de activitati mai productive). Foarte rar am mers la cinematograf pentru un film bun, desi s-au intamplat si accidente.  La cinematograf nu mergi sa admiri un scenariu deosebit si un dialog savuros. Pentru ele exista Blu Ray, seri linistite si femei frumoase. La cinematograf mergi cu prietenii sa vezi filme cu supereroi, roboti, barbari si explozii. Mergi sa vezi filmele care in copilarie te faceau sa topai prin casa tragand cu lasere din ochi. Si da, pentru ele ai nevoie de un ecran imens, de un 3D ametitor si prost implementat si de sunet care-ti sparge timpanele. Fie ca vrei sa faci misto de film sau sa-l vezi intr-adevar, orice alt context ti-ar permite cu greu sa fii atent la replici complexe precum ”Graaaar”.

(Sursa: XKCD)

Chiar si renasterea teatrului si a teatrului experimental poate fi pusa pe seama unui fenomen similar. Experienta personala, intima si in acelasi timp invaziva a teatrului este mai puternica decat stimulii unidirectionali ai altor medii. Pe scurt, vrei sa-ti urle un actor in cap timp de 2 ore. Uiti de facturi si de alte “lucrurile importante”.

Fie ca injuri in casti pe Steam, fie ca joci vreun MMORPG cronofag sau stai cu ochii intr-un e-book reader, te izolezi. Daca nu o faci sub nicio forma, felicitari, esti o exceptie incantatoare! Ai grija numai cu masina aia de spalat manuala: s-ar putea sa-ti oboseasca hamsterii care alimenteaza sistemul electric.

E grav, dar din pacate avem nevoie de HD, sub orice forma s-ar gasi. Nu pentru ca ne prinde bine si clar nu pentru ca evolutia naturala a tehnologiei o cere. Pur si simplu pentru ca, in perdeaua de zgomot din jur, al nostru creier uita din ce in ce mai des sa viseze. Uneori e suficient sa-ti tragi castile pe urechi, sa-ti pui manusile pentru tastat viteza si urli mandru: Graaar!

P.S: Am scapat rapid de raceala, dar am prins o otita ca in povesti. Noroc ca am descoperit sediul Partidului Poporului din Sectorul 6. Scrie acolo clar ca oamenii vor rezolva “orice problema a tuturor cetatenilor”. Sunt salvat!

19 Comments

  • Eu am renuntat la volum la maxim in 2007 cand mi-am schimbat sapunierele de boxe vechi de peste 9 ani. Nici la laptop care nu poate face el saracu’ galagie nici pe sfert cat boxele nu las volumul la maxim cat stau langa el. Doar cand fac altceva prin casa.

    Otita? Naspa! Am trecut prin asta cand eram mica. Singurul lucru bun a fost ca am scapat de un pulover care nu-mi placea – era pe gat, nu-l mai suportam, eram leoarca de transpiratie, tras pe cap peste urechi iesea din discutie => problema s-a rezolvat cu foarfeca.

  • Habar n-am de unde am prins-o, dar stiu de ce am prins-o (alte probleme legate de imunitate). Oricum, nu am obiceiul sa bolesc, asa ca-mi vad de viata/munca/blog (doar ca-s ceva mai putin coerent :P)

  • Adică ai otită în HD? Foarte tare! 🙂

    PS: Sănătate să-ţi fie, cât mai repede! Tot HD, evident! 🙂

  • Nelinistitu: Cred ca am totusi otita mono, pentru ca nu aud cu urechea stanga 😀

  • @Nelinistitu & krossfire: deci n-ai full HD – esti depasit, prietene! 😀

    @krossfire: ai foarte mare dreptate in ceea ce priveste filmele de vazut in cinema. Aproape de fiecare data cand lansez in grupul de prieteni o propunere sa mergem la filmul X, primesc reprosuri ca ba e cu extraterestri, ba e cu impuscaturi, ba e cu roboti, ba e cu Batman (hmm, de fapt, legat de Batman nu comenteaza nimeni, pentru ca stiu ca reactionez urat)… Pai, astea sunt filmele pentru marele ecran, cele care te asalteaza cu zgomote care mai de care, cu efecte speciale care mai de care.

    O drama, un love-story eficient n-ar avea niciun farmec daca replicile ti-ar fi urlate intr-o sala enorma, iar muzica (oricat de subtila) ti-ar sparge timpanele.

  • foarte tare articolul!

  • Andy: Merci

    Intuneric: Cu filmele bune ai o altfel de relatie. Vrei sa fii lasat sa traiesti cu eroul, sa-i simti drama sau sa “suferi” pentru el. La Captain America, copilul din tine urla “Da-i in bot, nu-l lasa fratee!”.

  • Eu am o singura problema cu cinematografele: nu exista nici unul pentru fumatori. 🙂 Si m-am obisnuit asa de mult cu bere+tigari la filme, incat prefer sa nu ma mai duc.
    Dar, si aici e avantajul in a vedea un film la cinematograf, esti mai putin expus la distractii. Nu te ridici de 3 ori sa faci pipi, sa iei o bere, sa raspunzi la mobil, sa, sa. Si atunci experienta filmului, fie el si SD, e mai completa.
    Chiar, se mai intampla la cinema ca acum cativa ani sa sune telefoanele non-stop in timpul filmului, sau s-a mai civilizat romanul?

  • Tocmai am activat anti-spam bee, sper ca nu va bloca prea mult activitatea normala a blogului. Primesc mult prea multe comentarii de spam si Akismet nu mai prinde nimic.

    Telefoanele nu mai suna de capul lor, dar romanii n-au nicio problema in a scoate smartphone-uri (d-alea cu rezolutie HD) cu ecranul la luminozitate maxima si a se juca sau scrie SMS-uri pe ele intr-o sala complet intunecata.

  • Partea proasta a tehnologiei este ca incearca sa ne distraga atentia, nu sa te atraga atentia .

    Sper sa te faci bine cat mai repede de otita .

  • Si eu sper, ca in ultima vreme am facut colectie de “mici afectiuni” 🙂

  • Chestia e că eu nu prea mă pot uita acasă la filme. Nu știu sigur care e problema, dar nu mă pot concentra sau imersa în acțiune. Iar când merg să văd un film poate nu prefer chestii artsy-fartsy, dar ceva mai mult de roboți care-și trag palme editați de un nene cu ADD.

    Efectul unui IMax sau al unui 3D nu durează mai mult de câteva minute (când e favorabil).

    Poate sunt snob…

  • Da, dar vezi…faptul ca nu te poti uita acasa la filme tine de acelasi fenomen. Nu iti place 3D-ul (eu nu-l suport de exemplu…dar ma supun durerii pentru prieteni), dar tot ai nevoie de ecranul ala urias.

  • Nu-i vorba de ecranul uriaș. Am aceeași problemă și cu lectura. Nu mai pot citi decât în metrou, sau la cozi (dacă sunt destul de liniștiți ceilalți).

    Cred că e vorba că mă aflu într-un loc unde nu am nimic altceva de făcut și unde nu se așteaptă nimeni să fac altceva. Cel puțin așa-i pentru mine.

  • Eu in Ratb deja am o groaza de mijloace de “entertainment” (filme pe telefon, muzica si mereu o carte). Totul e sa prind un loc confortabil din prima 😀

  • Stiu ca scriu rar, dar lucrez la un proiect publicistic/editorial 🙂

  • Ai ajuns sa vorbesti tu cu tine … trist… trist blogosfera.

  • Nu, eu raspund aici la ce ma intreaba lumea pe mess, pentru ca le vad offline. It’s just paranoia 😀

  • Sigur… 😀

One Pingback

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

  • krossfire
  • Un simplu haiduc al cuvintelor.