A fi sau a nu fi…blogger !
Ce am sesizat eu ? La o intrebare de patru cuvinte nu stiu cui ii pasa de raspuns, dar voi spune ce am ”sesizat”.
Multi oameni vad blogging-ul ca pe un statut. Ala e ”blogger”. What the hell ? Sunt zeci si zeci de ”bloggeri” neinteresanti in viata reala sau neimpliniti care numai online isi vad impartasita fictiva popularitate. A fi blogger nu este un statut. Nici macar ”un mod de viata” nu este (n-ar trebui sa fie in mod normal). Am mai scris in postul asta cam ce tipuri de bloguri am descoperit insa nu am vazut prea multi oameni cu viata sociala care sa se autonumeasca bloggeri in public. Ok, esti online, ai un blog…esti blogger in comunitatea respectiva insa asta nu-ti confera un statut aparte. Ce-l opreste pe piciul din fata blocului sa-si faca blog pe wordpress si sa fie si el ”blogger” ?
Oare vizibilitatea si numarul de posturi\comentarii sa-ti dea ”statutul” ? No way…esti om, esti eventual angajat al unei firme, poti fi ”sot si tata iubitor” (Doamne feri) insa nu poti sa-ti scrii pe CV ”Sunt blogger de meserie”. Evident, exista si bloguri platite dar aia tot un fel de jurnalisti se cheama pentru ca scriu pe anumite domenii, dupa tipare. Problema statutului s-a vazut din cate am priceput si la niste intalniri private intre bloggeri. Rusine celor care cred ca vizitatorii le aduc vreun statut aparte (daca urmaresc top10-ul nu as selecta mai mult de 2, maxim 3 bloguri pe care sa le citesc).
Ce mi-a atras atentia asupra problemei ? Faptul ca au inceput sa apara stiri de genul ”Doi bloggeri au facut nush ce \ Blogger exclus de nu stiu unde pentru ca a scris despre…”. Come on…bloggeri ? (Poate ca ar trebui sa apara sintagma ”Oameni si blogeri”.)
Suntem bloggeri intre noi insa in afara ”blogosferei” suntem la fel de oameni ca toti ceilalti. Daca alta metoda de a parea interesant in viata sociala nu ati gasit…e pacat. Nu cred sa moara vreo fata dupa statutul de ”blogger”. De ce scriu eu ? Pentru ca imi place, pentru ca uneori defulez…dar nu pentru ca as muri de placerea vreunui comment. (Vezi articolul cu ”Nora pentru mata” – aici e vorba de psihologie aplicata, nu de comentarii).
P.S : Acum mai toata lumea are blog – fie pentru vizibilitate online, fie pentru ca simt nevoia. Live with it !
- krossfire
- Un simulator de viata... November 24, 2010
- Avatar - The Last Airbender July 21, 2008
- Nesimtirea romaneasca I : Claus Web January 9, 2008
- Best of Krossfire - 6th Edition January 7, 2008
- Sinonime January 6, 2008
Si sunt de acord. Insa nu cred ca daca ai face vreodata ceva inedit sau tampit ai populariza-o in stilul ”Bloggerul X…”.
La gagici le place de bloghişti. Asta e clar. În plus, e chiar un motiv de mândrie să ai blog şi să ştii să scrii. Arată-ţi brandu, frate, dacă te ţine! Şi pormă nu te da dupe tufiş cu pseudonime, scrie mare pe tricou adresa blogului şi ieşi pe ştrasse să vadă lumea cu cine ie contemporani. Păi nu?
Când am pornit blogul, m-am gândit la cei apropiaţi. La cei care, din cauza programului meu infernal, nu au cum să mă mai cunoască. M-am gândit şi la mine. Dotat cu demoni şi măscărici, nu ştiam cum să mai scap de ei. Sunt din plin, pe blogul meu.
Exist pentru persoanele ce mă vizitează zilnic, pe care le număr pe degetele de la o mână. Acei oameni mă cunosc. Şi lor mă adresez. Circul meu a debutat atunci când Curtezana, draga mea fostă colegă Zully, m-a adăugat în blogroll-ul ei. A urmat Andaa. Nu ştiu cum, nu ştiu când. Dar ştiu un singur lucru. Atât timp cât acest blog va mai exista, el va continua să existe pentru acei câţiva. Restul, până la cei aproape 22.000 de vizitatori, aşa cum îmi arată statistica, vor reprezenta mirarea mea. Cine dracului mă citeşte şi de ce? Cred că nici nu vreau să aflu. Mă sperii uneori că persoane străine găsesc ceva în mine. Pentru că aici, la mine acasă, sunt eu.
Şi nu voi fi vreodată altul. Vizibilitate? Penibil. Nevoie? Da. Poate da. Dar trebuie să ştii foarte bine unde bate nevoia respectivă.
Cam atât. Pe scurt. Cu cuvintele mele…
Fără să dau de gol motivul pentru care scriu, şi anume nimicnicia, hu-ha!, uite că am zis-o [ 😛 ], totuşi, trebuie să spun că mie-mi pare că oarecum la nivel subconştient, dacă nu chiar conştient, există o anumită satisfacţie atunci când observăm un număr durduliu la vizite. De ce cred una ca asta? Nu pentru că ar fi vorba neapărat de un sindrom al deiificării, al superstarismului sau ştiu eu ce alte deviaţii narcisiste, ci pentru că te simţi oarecum bine atunci când vezi că oamenii se regăsesc cât de cât în debitaţiile tale, ca *ahem* “blogger”. 🙂 Aici vorbesc în special de ăia de la care observi că primeşti vizite constante şi care în acelaşi timp ştiu să citească în română.
P.S: free smiles! for a better world. Just five cents each.
Chestia asta cu statutul de blogger e asemanatoare cu discutia despre statutul de hacker sau cracker… Problema acea e cam nerezolvata si cred ca si aici va ramane la fel. Eu am blog dar nu ma consider un blogger. Poate pentru ca-s mic sau poate sunt eu prea modest. Eu cred ca bloggeri ar trebui sa fie cei care publica pentru bani. Eu public din placere… De aia o sa vedeti si mari perioade de timp in care nu am publicat nimic… Pur si simplu nu am avut chef.
Chill, nu am pus pe nimeni sa se justifice in fata mea sau a altora. Nu are importanta de ce scrieti si nici cati vizitatori aveti. Atata timp cat nu faceti caz peste tot de chestia asta, este mai mult decat ok 🙂
Stefan : Apropo de tricouri…voiam sa-mi imprim odata tricoul cu Krossfire ! (Doar ca atunci n-aveam blog , dar eram relativ cunoscut in anumite comunitati de game making si muzica :P) – e scuzabil..erau ceva ani in spate
Lasand la o parte faptul ca trementul de ‘blogger’ ni se pare hidos..nu inteleg…ce anume e cool in treaba asta? Cum sa fie asta un statut cand nu inseamna mai nimic?! Asa aveam si oracole cand eram mici si ne chinuiam sa le facem fiecare mai original, mai frumos decat al altuia..si? Ce statut aveam?
Din punctul meu de vedere e ca sexul…il facem toti dar numai unii se lauda ca si-o trag, altii ca sunt asi la pat…dar intr-o forma sau alta, ne-o tragem toti, iar unii sunt najpa la pat. Unii posteaza pe internet, altii se ‘bloguiesc’ in alte moduri…deci inca o data: ce naiba e asa cool in treaba asta? 80% din bloguri sunt de rahat si vorba ta, din topul acela multi si-o trag najpa raaau! 😀
blogul meu e un rahat, scuzati expresia, da cand nu am ce face mai scriu si din astea sa ma mai amuz. Binenteles ca este plin de obsesii stereotipuri, clisee si alte porcarii. Asa in general rahatul asta in ce gen de gunoi l-ati incadra?