Model studio videochat Bucuresti Studio videochat Bucuresti - videochat BucurestiCont LiveJasmin.com

August 2018

Monthly Archive

Legea Instrumentului

11 Aug 2018 | : Social, Cultural, Politic, Viata & Nu Numai

Dacă tot ce ai la îndemână e un ciocan…

Lucrurile din jur ți se vor părea cuie! Sunt convins că știați citatul, fie ca parte din Legile lui Murphy, fie din înțelepciunea populară. Se pare însă că expresia aparține celebrului Abraham Maslow, supranumit și “faraonul psihologiei”, pentru ca făcuse o pasiune pentru piramide. Totuși, nu Maslow a fost cel care a realizat potențialul metaforei. Abraham Kaplan, filosof de meserie, a fost cel care a denumit acest fenomen (o prejudecată cognitivă de fapt) „Legea Instrumentului”. Știu, sună ca un film porno pentru juriști, dar aveți răbdare…

Ce spune legea asta? Spune că, într-o situație concretă, în momentul în care ai la dispoziție un singur instrument, vei gândi totul în funcție de el. Mai mult, lumea ta se va reduce doar la obiectele care pot interacționa cu instrumentul. Legea se aplică în multiple domenii, de la educație la psihiatrie. În cazul ultimei, abundența și accesibilitatea medicamentelor antipsihotice i-a făcut multă vreme pe specialiști să trateze orice boală ca pe o psihoză.

Robert Kagan, istoric si politolog (fugit din Partidul Republican dupa ascensiunea lui Trump), a emis si corolarul Legii Instrumentului. Dacă n-ai ciocan, nu-ți dorești ca lucrurile din jur să fie cuie. El a aplicat teoria asta în diplomație, unde a sesizat că multe din țările fără armată preferă să vadă lumea ca pe un loc pașnic, lipsit de conflicte.


(Sursa Imaginii)

 

Să revin însă la titlul articolului. Ce-i cu legea asta și de ce ne-ar fi utilă? Ei bine, cred că violențele serii trecute au fost o ilustrare perfectă a ei. Dacă la alte proteste scriam de la fața locului sau măcar din ziua de după, de data asta sănătatea (în recuperare) și alte câteva probleme m-au ținut departe de acțiune. Din fericire…

Colegii mei mai curajoși și mai otrăviți de nedreptate au avut însă ghinionul de a gusta din gazele lacrimogene și din debusolarea unei Jandarmerii incapabile sa facă față situației. Evident, explicațiile au lovit în și din toate direcțiile: PSD-ul, Carmen Dan, Gabriela Firea, Rusia! Sincer, e posibil ca toate să fie adevărate. Actuala clasă politică e un cuib al corupției în care pornirile dictatoriale și frica de cetățeni sunt omniprezente. E greu să crezi că n-a fost (și) reavoință.

Dar și mai posibil e ca cineva fantastic de prost sau de rău intenționat să fi aplicat involuntar Legea Instrumentului. Să analizăm puțin…

  1. Jandarmii. Jandarmii sunt oameni. Uneori li se dă prea mult, alteori prea puțin credit. Până să înceapă protestele, întâi cu Roșia Montană și apoi cu Colectiv, oamenii ăștia păzeau asfaltul pe la diverse summit-uri sau se încăierau cu puștani beți după concertele mari și după meciurile de fotbal. Deși misiunea lor e destul de pompos scrisă, până de curând, situațiile în care era nevoie de ei erau conflicte minore. Cât de multă pregătire psihologică credeți că au făcut între timp? Cât de repede au învățat să facă diferența dintre “M**e PSD” și “M**e Dinamo”? Citiți-le declarația de presă pentru a vedea cum au evaluat ei situația. Veți decide singuri dacă oamenii ăștia știu sau nu pe ce lume sunt.

  2. Armele. Pentru manifestația asta, jandarmii au primit arme pe care nu le-au visat în două decenii de carieră. Grenade lacrimogene noi, gloanțe de cauciuc, echipament de protecție nou. Un cadou de la MAI. De altfel, atât de bine și-au mânuit noile jucării, încât unora li s-au și furat. Situația nu e diferită de ce se întâmplă în SUA, cu militarizarea forțelor de ordine. Acolo poliția are tancuri și aruncătoare de rachete, dar problema e aceeași. Prezența armelor amplifică frica, iar măștile și scuturile dau senzația invulnerabilității.

  3. Pregătirea. Jandarmilor li s-a spus constant că mitingul va fi unul violent. De altfel și încercările de a opri protestatarii și de a-i descuraja, precum și delirul unor instituții media au avut același efect… acela de a-i transforma pe protestatari în inamici. În fond, frica este omniprezentă.

Prin urmare, avem niște oameni nepregătiți, cărora li s-au dat niște arme în mână și li s-a spus că vin inamicii. Ciocanul și cuiele! Rezultatele s-au văzut

Dar stai puțin! vor spune unii. De ce la alte proteste lucrurile au fost totuși mai pașnice? Citiți corolarul legii, scris de Kagan. Oamenii fără ciocane vor refuza să creadă că în jurul lor există vreun cui. Nu e neapărat că jandarmii empatizau cu populația (probabil că mulți o făceau), ci știau că, în cazul unor ciocniri, n-ar fi avut cu ce să riposteze.

N-a fost nevoie de mai mult. Doar de o instituție nepregătită, de câteva arme non-letale și mai multe portavoce. O metodă simplă, indiferent de motivele din spatele ei. Altfel, în timp ce puterea își exersa tacticile de intimidare, primarul Sectorului 3 dădea cu artificii. Într-adevăr, așa faci la revoluții…

P.S: Bucățica asta de text făcea parte dintr-una mai mare, despre Statul Ilegal și Statul Ilegitim. Rămâne pe altă dată.

Jucării stricate, proaspăt reparate

05 Aug 2018 | : Concursuri, Filme & Carti

Extragerea s-a incheiat! Filmuletul extragerii, cu generator de numere aleatorii se poate găsi aici. Castigatorul de pe blog este vali, iar castigatoarea de pe Facebook este Otilia Stanga.

Cu câteva luni în urmă, printr-un articol ușor bizar, anunțam lansarea unei cărți

Între timp, Jucării Stricate, romanul care mi-a servit drept spovedanie medicală, s-a lansat, se vinde și, spre mulțumirea mea, primește în continuare recenzii pozitive. De altfel, încă aștept cuvintele unor cititori recenți ai cărții, cuvinte care sper să vă convingă că și poveștile cu perfuzii și brancarde pot avea un final fericit. Sau un final lipsit de tragedie, cel puțin.

Dacă între timp cartea a apărut în ofertele majoritatea magazinelor online, inclusiv pe emag.ro, am constatat totuși că nu am oferit niciun exemplar gratuit cititorilor acestui blog și nici urmăritorilor de pe Facebook. Prin urmare, am pus deoparte două Jucării și două semnături stângace, tocmai în acest scop. Tot ce mai rămânea de făcut era să vi le și ofer.

N-am știut dacă să public articolul ăsta pe 3 august, ziua mea de naștere, sau pe 21 august, ziua de renaștere – adică ziua aia când m-am trezit pe un pat de spital, plin de tuburi și senzori, dar încă viu. Cum m-am întors de ceva vreme în propria viață și cum nici cu spiritualitatea nu sunt prieten, am decis să nu leg concursul ăsta de nicio cifră.

Mai mult chiar, nu-l voi lega nici măcar de o temă. Voiam inițial să vă cer câteva povestioare personale, însă dramele nu se cântăresc. Ulterior, m-am gândit să transform articolul într-un fel de „Știați că” în care să vă povestesc despre capitolele nescrise din carte sau despre unul din titlurile ei abandonate. Urma ulterior să vă cer părerea despre alternative. Din nefericire pentru mine sau din fericire pentru voi, lucrurile ăstea sunt relevante doar dacă ești Neil Gaiman sau Stephen King. O să las deci premierea în voia hazardului, singurul lucru cu-adevărat sigur.

Prin urmare, regulile sunt foarte simple: voi oferi aleatoriu o carte unui comentariu de pe blog și o alta unui comentariu de pe Facebook. Numărul comentariului va fi ales cu ajutorul unui generator online, iar procesul va fi înregistrat. Dacă se va întâmpla să-mi aleg propriul comentariu, voi repeta procesul. Dacă postați mai multe comentarii, le voi uni între ele sau le voi șterge pe cele suplimentare.

Cartea în sine va fi semnată cu ce vreți voi, pentru că oricum scriu prea urât pentru a se înțelege ceva și livrată gratuit la adresa dorită (din România). Imediat după tragerea la sorți, vă voi contacta pentru detalii. O să las concursul să ruleze până miercuri, 8 august, mijlocul zilei (12.00 PM). Până atunci, spor la comentarii!

Închei articolul ăsta cu o piesă a lui Rory Gallagher, unul dintre muzicienii mei preferați și, din păcate, unul dintre cei care au fost reparați prea târziu.

P.S: Ca fapt divers, știați că o parte din legătoriile și tipografiile din România au obiceiul de a vinde cărți pe sub mână, la un preț mult mai mic decât cel al pieței?