Pe langa limitarile naturale ale limbii, romana pare sa aiba si un usor handicap nonverbal…

Aveam de gand sa fac un joc de cuvinte pe baza cuvantului handicap, dar cred ca ar fi fost crud. Cu alte cuvinte, ar fi fost o handicap…cană. Revin insa la titlu si la dubioasa aluzie din deschidere. Ce-i cu zambetele si care-i legatura cu limba romana? De unde am mai scos o noua ”problema” a sfintului dialect prin care dacii faceau schimb de surprize?

Indicator nonverbal esential, zambetul e ceva mai mult decat o “miscare a buzelor”, cum il defineste domnul DEX. Zambetul e o norma sociala, un act cultural (calm, nu fugiti, ca nu e cu intelectuali). Cum si cui zambesti poate face diferenta dintre un viitor prieten si un actual inamic. Nu are sens sa insist prea mult asupra semnificatiei antropologice a zambetului. Nu de alta, dar oricum nu ma duce capul sa o fac.

Pentru exemple concrete de putere a zambetului, zambiti larg in fata unui caine agresiv (pe propria raspndere) sau intrebati-i pe rusi. Ultimii nu se prea ocupa cu sportul indoirii buzelor, si asta nu din cauza ca liderul lor suprem e un personaj de benzi desenate. E o problema culturala, o problema de politete si, nu in ultimul rand, o problema de diplomatie. Modul in care o limba transpune zambetul in cuvinte spune ceva si despre rafinamentul poporului care o vorbeste.

Engleza abunda in expresii care redau mai mult sau mai putin fidel multitudinea de nuante ale zambetului si rasului. Un anglofon poate sa zambeasca arogant (smirk), sa zambeasca prosteste sau auto-ironic (simper), sa zambeasca cu dispret sau condescendenta (fleer, sneer), sa ranjeasca larg (grin), sa zambeasca superior (snigger) sau pur si simplu sa zambeasca (smile). Nu mai vorbim de zecile de cuvinte din sfera rasului (chuckle, titter, giggle etc). Intre timp, romanii se pot multumi cu un zambet, un hohot, un ranjet, rictus sau o grimasa. In cel mai bun caz avem si un chicotit. Desigur, vocabularul este ceva mai extins, insa zambetul si rasul sunt cam singurele intalnite in spatiul public si, din pacate, si in literatura recenta.

Chiar daca nu suntem inca la nivelul ”lacheln”-ului german, multitudinea de alegeri din engleza ma descurajeaza. Iata deci o serie de zambete, ranjete si hohote de care limba romana are cu siguranta nevoie.

Tâmpet: Zâmbetul celui care tocmai a blocat intersectia. Stii ca ai fost putin idiot, dar in acelasi timp…haide, nenea politistu’, ca nu era rosu!

Zâmbeu: E zâmbetul baiatului care s-a bagat in fata si care nu prinde subtilitatea conceptului de ”coadă”. Dar e ok, n-ai de cumparat decat o Cola, niste chipsuri, un pachet de guma si juma’ de frigider de mici.

Surplâns: E surasul din ziua de salariu cand stii ca ai bani pe card…dar si banca stie!

Râsfăţ: Cine-i un baiat destept? Cine-i un baiat destept? Tu esti un baiat destept! Tu, tu, tu!

Ţâţet sau Holbeu: E zambetul strengaresc al lucratorului la salubrizare fascinat de magia decolteului.

Hohotroll: Rasul de prost gust care te pocneste invariabil dupa ce ai facut o gluma handicaproastă.

Tripăială: Hăhăiala care te apuca atunci cand tu n-ai luat nimic frate, pe bune! Hahaha…

Zâmbeteală: Un zambet larg ca beteala de pe brazii lui Oprescu: mare, stralucitor si inutil.

Râstălmăcire: Cand adversarul are dreptate, dar tu razi ca prostul in speranta ca ceilalti nu s-au prins.

Amuzatoriu: Cand universul decide ca rasul aleatoriu vindeca e solutia pentru orice (de exemplu, atunci cand, in timpul unui interviu, iti amintesti bancul cu bascula).

Palmarâs: O explozie de ras necontrolat, ca un set de palme dupa ceafa. Se poate folosi si pentru a sublinia discret conceptul de ”caterinca”.

Chicotrist: Cand te amuzi singur in autobuz pe seama unei poze cu pisici. Hai ca nu-i atat de rau, iar domnul Pufoşilă era chiar amuzant!

Veselis: Cand tii toata ziua pe fata un rictus similar unei capcane pentru muste. Bonus pentru mustata!

Acum ca am defulat ”literar” sau ce naiba am facut eu aici, sunteti liberi sa completati lista cu noi aiureli. Desigur, cititorii atenti vor fi sesizat ca adevarata tema de discutie a fost de mult ingropata. Cert este ca si fara ajutorul meu, exista extrem de multe cuvinte pentru stari similare, nuantate in functie de context. Slabe sanse insa sa mai pot trage o concluzie, dupa delirul de mai sus. Pana la urma, sunt putini oameni care au handicap…acitatea de a face trei jocuri de cuvinte in acelasi articol!

P.S: Daca tot am adus vorba de limba lui Beckham, am si eu un fix. Expresia ”arguably” (contestabil/supus dezbaterii) folosita in stiri. E unul dintre trucurile murdare ale jurnalistilor care au impresia ca marcarea opiniei ii scuteste de responsabilitatea ei.