Vise comuniste
Previziunile mele sumbre cu privire la participarea la vot se pare ca erau varianta optimista a analistilor politici. Lipsa de informare si apatia datorata scandalurilor politice au reusit sa invalideze referendumul, invalidare pe care nu o pot pune decat pe seama unei greseli politice a lui Base si sa acorde un procentaj mult reprezentantilor PD la europarlamentare.
Pentru a ramane putin in sfera politicului trebuie sa mentionez ca in ultima vreme m-am gandit serios la modul in care ar mai putea fi exploatate temele ce tin de perioada comunista si de trecutul celor care acum ne dau lectii sau ne incurajeaza.
Ati observat cum zicala tipic romaneasca, cea cu vitejii de dupa razboi, se pliaza perfect pe tonele de eroi de la 1990 incoace ? E vorba cei care tot ”lucrau” sa rastoarne regimul, si lucrau atat de bine incat nu-i vedea si nu-i simtea nimeni. Aici exclud cu desavarsire elitele intelectuale care au suferit prin beciuri si-au incercat in disperare sa salveze bruma de cultura pe care o mai pastrau.
Zilele trecute un individ de vreo 37 de ani, scriitor anonim de meserie, se lauda cu faptul ca el de mic a visat sa rastoarne comunismul. Ilara expresia m-a facut sa ma gandesc la o parte mai putin exploatata (adusa totusi in prim plan in ultimii ani) a dominatiei comuniste : Visele. Ce visau ai nostri parinti in perioada comunista ? Ce doreau sa fie, sa faca…
Scurtul chestionar plasat online mi-a relevat un fapt evident : Absolut nimeni nu se gandea vreodata sa rastoarne comunismul deoarece nu exista un alt termen concret de comparatie. Cel mult, erau oameni care il urau din inima pe Ceausescu si care urau turnatorii. Cei care nu au avut de-a face cu temnitele comuniste si cu aparatul de reeducare postbelic nu au simtit nevoia ”luptei de clasa”.
Am inceput chestionarea (doua intrebari nu sunt tocmai un chestionar) cu ai mei parinti si am continuat cu alte cateva cunostinte. Per total nu am reusit sa includ in ”studiu” mai mult de sase persoane asa ca va rog sa completati prin comentarii. O sa le pun in regim de testimonial, fara a da nume :
”Am fost multa vreme copil din punctul asta de vedere. Visul meu atunci era sa am puteri paranormale si sa-i anihilez. Nu-mi trecea prin cap sa pun pe altcineva in loc sau sa vina altcineva si nu stiam ca ar fi posibil asa ceva. Voiam doar sa-i termin cind se apropie de mine si ce-i al meu.In adolescenta aveam alte revolte de care trebuia sa am grija, pana la revolta impotriva celor de la putere. Culmea e ca nici macar nu stiam sa ma rog. Credinta cred ca nu prea era sau era confundata cu speranta. ”
”In tinerete nu era cu mult diferit. Atunci toata lumea voia o diploma,un titlu si un trai linistit sub culorile partidului. Realitatea era alta si noi incercam s-o ignoram. Pentru ca nu prea puteam gandi in ansamblu eram loviti de o mare neputinta mai devreme sau mai tarziu.Nu credeam ca mamaliga va exploda si ca nu va mai exista comunism.Nu stiu cum ai putea intelege modul de a trai intr-o cutie de chibrituri si atunci cand ploua, adica mai mereu, sa ti se spuna ca nu te vei uda. Daca tot vrei vise, asculta CD-urile cu Cenaclul Flacara si ai sa vezi vise de generatii pierdute”
”Imi doream sa fiu cosmonaut la inceput iar in tinerete voiam sa fac ceva care se lega de computere. Auzisem de computerele folosite in sens stiintific. Visam, dar nu atat de mult , de frica sa nu ni se auda visele. Frica pentru familia ta te tinea mereu in garda , parca erai in camasa de forta. In momentul in care <<a cazut comunismul>> eram in clasa a 12-a. Ce am gasit inexplicabil a fost linistea din sat, faptul ca nimeni nu parea sa fi simtit intr-adevar o schimbare.Taranul simplu pana la urma nu s-a entuziasmat prea tare si, daca analizezi acum, nici n-ar fi avut de ce, munca pamantului tot aia a ramas, plina de sudoare si fara rost.”
”Am visat sa fiu de toate, in limita cunostintelor mele. Ajunsesem pe la 14 ani sa imi doresc sa fiu antrenor de fotbal la FC Scornicesti. Nu intreba…Nu aveam afinitati comuniste pentru ca nu prea intelegeam ce e aia si pentru ca parintii mei, desi speriati, au incercat sa ma protejeze. Poate de-asta m-am si descurcat destul de bine dupa comunism : nu am realizat ca se schimbase ceva, cu atat mai mult cu cat oamenii erau aceeasi. Nu m-am apropiat prea mult de vise, dar nici departe n-am fost”.
”Visam sa plec din tara in Australia. Credeam ca e putin mai la dreapta de Republica Moldova si in momentul ala si ziceam ca o sa trec inot Prutul si Nistrul. Cum ai mei au cam avut probleme cu Securitatea, ii uram din suflet, dar nu stiam cum ar putea fi altfel. Fara Securitate ar fi fost bine, dar probabil ca tot comunism ar fi fost. Nu cred ca se visa pe-atunci cineva erou sau luptator anticomunist.”
V-as ruga chiar, daca aveti astfel de testimoniale sa le lasati in comment. Poate reusim sa obtinem o viziune mai clara de ansamblu.
Ar fi fost interesant de comparat visele unei generatii din America cu cele romanesti. Sunt convins ca ale lor ar fi fost mult mai ”capitaliste”, similare cu ce-si doresc multi din pustii de azi : masini, slujbe banoase si case…
P.S : Stiu ca au existat carti si filme pe tema, in minte venindu-mi productia de anul trecut ”Cum mi-am petrecut sfarsitul lumii” care exploreaza putin tema viselor sub comunism insa nu scapa de clisee.
- krossfire
- Un simulator de viata... November 24, 2010
- Avatar - The Last Airbender July 21, 2008
- Nesimtirea romaneasca I : Claus Web January 9, 2008
- Best of Krossfire - 6th Edition January 7, 2008
- Sinonime January 6, 2008
ultimul imi place cel mai mult pentru ca reflecta dorinta a multor oameni din orasul meu care au trait sub comunism. , , , fiind variabile 😀 .
“Australia, Rep. Moldova, Prutul si Nistrul fiind variabile” am scris. le-am pus intre si de aia nu se vad…
Da, era dorinta multor romani in general…
Eu am uitat sa merg ieri la vot. =S
eh, lasa. n-ai pierdut nimic important 😛
Pe vremea comunismului habar nu aveam că se poate altfel. Nu aveam de unde. Eram doar clasa a IV-a cînd s-a terminat, am văzut multe dar nu am înţeles. Visele mele? Să citesc cît mai mult. Să mă nasc într-o bibliotecă şi să mor bibliotecar. Atît.
Mi-am pus de multe ori întrebarea ce aş fi făcut dacă aş fi prins comunismul. Tare mi-e frică că m-aş fi prins în idealurile lor şi, vrând să fac lucrurile cât mai bine şi mai corect, aş fi ajuns opresorul multora. Nu pot să fiu sigur dacă aş fi ajuns activist de seamă sau nu, dar aş fi avut toate şansele, dată fiind atracţia mea spre viaţa publică. M-ar fi îndocrinat ăia şi am sentimentul că, dacă aş fi trăit în comunism, aş fi fost un om groaznic.
E fain insa am pierdut versiunea DVD 🙁
Ce zici de A fost s-au n-a fost?
Eu visam lapte, mult mult lapte! 😀 Şi pe mama 😀 .
Au avut grija sa-l termine si pe ala (pe unul dintre ei) la ”revolutie” 😀
foarte interesantă observaţia cu visul şi cu comunismul. m-am gândit, citind-o, că, în esenţă, comunismul a fost o formă politică preeminent onirică, întrucât ficţiunile, cifrele, rapoartele erau mai importante decât realitatea. ţinta comunismului era o utopie, cu omul nou şi cu cele mai înalte culmi de progres şi civilizaţie: deci un vis. care s-a dovedit a fi de fapt un coşmar. iar oamenii erau prizonieri ai acestui univers fantastic şi visau şi ei ceva, visau cai verzi pe pereţi conştienţi că nu se poate face nimic (eu eram convins că dacă moare Ceaşcă vine fiu-su).
Interesant mi s-ar parea comparatia si cu generatia noua de acum, cea de la care se asteapta revolutionarea intelectuala si mintala a Romaniei in decurs de vreo 20 de ani. Personal, am observat ca generatia noua nu prea constientizeaza caderea comunismului. Sigur, acum daca vrei o haina de fita, un loc la o facultate sau o pizza italieneasca le poti gasi si poate chiar avea. Dar visele unei generatie tinere tipice, vise mari, schimbatoare de realitati, putin naive, dar foarte increzatoare… acestea lipsesc in marea lor parte. Sa fie fiindca nu se vrea o schimbare cu adevarat? Sa fie individualismul capitalist? Intr-o oarecare masura sunt, dar cel mai mult mi se pare ca e ideea imposibilitatii realizarii unui vis – acel ‘nu’ constient pus inaintea oricarei initiative. Ramasita sau element de baza al comunismului, cum vrei sa-i spui.
Apropo, am incercat sa port o conversatie pe tema asta intr-un final cu un prieten student acum cateva minute. Desi incepuse promitator, s-a terminat abrupt cu “sa mor, devine evervanta discutia. e inutila!”
[…] -Vise comuniste : un articol cu marturii despre visele celor din generatia trecuta […]
Eram realista si visam sa fiu un OM.Noua oranduire nu mai are nevoie de oameni .Ca sa-ti mearga bine trebuie sa fii lepra , secatura , scarba si oricum altfel numai Om nu!
Astazi visez cu ochii deschisi sa trezesc lumea la realitate sa faca deosebirea dintre Dumnezeu si impostori veniti de aiurea sa ne mantuiasca.
Oamenii au crezut pana la delir ca Stoica si Caritasul le vor aduce mantuirea pe pamant dar el a fost un infractor specific oranduirii capitaliste dar si crestinismului.Credem si visam la mantuire dar nu stim ce este mantuirea asa cum nu stie copilul ce este ” bau bau” si “Mos Craciun “.
Visez sa trezesc omenirea la realitate sa stie ca revolutia din 1989 a avut in spatele ei umbra “mantuitorului “Hristos”asa cum umbra lui a impins crestinii la Cruciade si la Cele Doua Mari Razboaie Mondiale.
Uite ca nici nu observasem reply-ul tau. Pacat, era un raspuns simpatic 🙂
[…] timpuri imemoriale , prin 2007, facusem un mic colaj de citate despre modul in care decurgeau ”visele tineresti” intr-un regim opresiv. Am ajuns atunci la concluzia , nu foarte suprinzatoare, ca impartaseam […]
Mi-am pus de multe ori întrebarea ce aş fi făcut dacă aş fi prins comunismul.
L-ai prins deja. Cei care ajunseseră la maturitate între 1985-1990 sunt încă în putere acum şi au fost în putere şi au făcut carieră din 1990 până acum. Deci ai avut de-a face cu ei în toate împrejurările posibile.
Am avut de-a face cu ei, dar la un mod suficient de subtil incat sa am uneori impresia ca sunt liber (si liber sa nu pun mereu virgula inainte de “incat”).