Previziunile mele sumbre cu privire la participarea la vot se pare ca erau varianta optimista a analistilor politici. Lipsa de informare si apatia datorata scandalurilor politice au reusit sa invalideze referendumul, invalidare pe care nu o pot pune decat pe seama unei greseli politice a lui Base si sa acorde un procentaj mult reprezentantilor PD la europarlamentare.

Pentru a ramane putin in sfera politicului trebuie sa mentionez ca in ultima vreme m-am gandit serios la modul in care ar mai putea fi exploatate temele ce tin de perioada comunista si de trecutul celor care acum ne dau lectii sau ne incurajeaza.

Ati observat cum zicala tipic romaneasca, cea cu vitejii de dupa razboi, se pliaza perfect pe tonele de eroi de la 1990 incoace ? E vorba cei care tot ”lucrau” sa rastoarne regimul, si lucrau atat de bine incat nu-i vedea si nu-i simtea nimeni. Aici exclud cu desavarsire elitele intelectuale care au suferit prin beciuri si-au incercat in disperare sa salveze bruma de cultura pe care o mai pastrau.

Zilele trecute un individ de vreo 37 de ani, scriitor anonim de meserie, se lauda cu faptul ca el de mic a visat sa rastoarne comunismul. Ilara expresia m-a facut sa ma gandesc la o parte mai putin exploatata (adusa totusi in prim plan in ultimii ani) a dominatiei comuniste : Visele. Ce visau ai nostri parinti in perioada comunista ? Ce doreau sa fie, sa faca…

Scurtul chestionar plasat online mi-a relevat un fapt evident : Absolut nimeni nu se gandea vreodata sa rastoarne comunismul deoarece nu exista un alt termen concret de comparatie. Cel mult, erau oameni care il urau din inima pe Ceausescu si care urau turnatorii. Cei care nu au avut de-a face cu temnitele comuniste si cu aparatul de reeducare postbelic nu au simtit nevoia ”luptei de clasa”.

Am inceput chestionarea (doua intrebari nu sunt tocmai un chestionar) cu ai mei parinti si am continuat cu alte cateva cunostinte. Per total nu am reusit sa includ in ”studiu” mai mult de sase persoane asa ca va rog sa completati prin comentarii. O sa le pun in regim de testimonial, fara a da nume :

”Am fost multa vreme copil din punctul asta de vedere. Visul meu atunci era sa am puteri paranormale si sa-i anihilez. Nu-mi trecea prin cap sa pun pe altcineva in loc sau sa vina altcineva si nu stiam ca ar fi posibil asa ceva. Voiam doar sa-i termin cind se apropie de mine si ce-i al meu.In adolescenta aveam alte revolte de care trebuia sa am grija, pana la revolta impotriva celor de la putere. Culmea e ca nici macar nu stiam sa ma rog. Credinta cred ca nu prea era sau era confundata cu speranta. ”

”In tinerete nu era cu mult diferit. Atunci toata lumea voia o diploma,un titlu si un trai linistit sub culorile partidului. Realitatea era alta si noi incercam s-o ignoram. Pentru ca nu prea puteam gandi in ansamblu eram loviti de o mare neputinta mai devreme sau mai tarziu.Nu credeam ca mamaliga va exploda si ca nu va mai exista comunism.Nu stiu cum ai putea intelege modul de a trai intr-o cutie de chibrituri si atunci cand ploua, adica mai mereu, sa ti se spuna ca nu te vei uda. Daca tot vrei vise, asculta CD-urile cu Cenaclul Flacara si ai sa vezi vise de generatii pierdute

”Imi doream sa fiu cosmonaut la inceput iar in tinerete voiam sa fac ceva care se lega de computere. Auzisem de computerele folosite in sens stiintific. Visam, dar nu atat de mult , de frica sa nu ni se auda visele. Frica pentru familia ta te tinea mereu in garda , parca erai in camasa de forta. In momentul in care <<a cazut comunismul>> eram in clasa a 12-a. Ce am gasit inexplicabil a fost linistea din sat, faptul ca nimeni nu parea sa fi simtit intr-adevar o schimbare.Taranul simplu pana la urma nu s-a entuziasmat prea tare si, daca analizezi acum, nici n-ar fi avut de ce, munca pamantului tot aia a ramas, plina de sudoare si fara rost.”

”Am visat sa fiu de toate, in limita cunostintelor mele. Ajunsesem pe la 14 ani sa imi doresc sa fiu antrenor de fotbal la FC Scornicesti. Nu intreba…Nu aveam afinitati comuniste pentru ca nu prea intelegeam ce e aia si pentru ca parintii mei, desi speriati, au incercat sa ma protejeze. Poate de-asta m-am si descurcat destul de bine dupa comunism : nu am realizat ca se schimbase ceva, cu atat mai mult cu cat oamenii erau aceeasi. Nu m-am apropiat prea mult de vise, dar nici departe n-am fost”.

”Visam sa plec din tara in Australia. Credeam ca e putin mai la dreapta de Republica Moldova si in momentul ala si ziceam ca o sa trec inot Prutul si Nistrul. Cum ai mei au cam avut probleme cu Securitatea, ii uram din suflet, dar nu stiam cum ar putea fi altfel. Fara Securitate ar fi fost bine, dar probabil ca tot comunism ar fi fost. Nu cred ca se visa pe-atunci cineva erou sau luptator anticomunist.”

V-as ruga chiar, daca aveti astfel de testimoniale sa le lasati in comment. Poate reusim sa obtinem o viziune mai clara de ansamblu.

Ar fi fost interesant de comparat visele unei generatii din America cu cele romanesti. Sunt convins ca ale lor ar fi fost mult mai ”capitaliste”, similare cu ce-si doresc multi din pustii de azi : masini, slujbe banoase si case…
P.S : Stiu ca au existat carti si filme pe tema, in minte venindu-mi productia de anul trecut ”Cum mi-am petrecut sfarsitul lumii” care exploreaza putin tema viselor sub comunism insa nu scapa de clisee.