Viniluri
Posted by krossfire on 18 Feb 2008 at 03:44 pm | Tagged as: Diverse, Social, Cultural, Politic, Viata de zi cu zi
Am promis acum ceva vreme ca voi scrie despre discurile de vinil si cred ca venit timpul sa imi onorez promisiunea.
Asa numitele discuri de vinil nu sunt altceva decat discuri pentru gramofon/fonograf , denumirea de vinil fiind importata relativ tarziu. Pana atunci, li se spunea pur si simplu ”discuri”. Termenul de de ”disc de vinil” este usor impropriu pentru ca mediul a suferit destule modificari la nivelul materialului din care era facut. Sa nu uitam nici de celebrul disc de aur aruncat in spatiu la bordul navetei Voyager.
Despre modul in care erau facute si principiul de functionare, simplu de altfel (fiind un mediu analog, sunetele sunt fizic inscrise pe suprafata mediului), puteti citi pe wikipedia. Ceea ce multi nu realizeaza si nici nu este prezentat in articolul indicat este ca de la 1899, cand Edison a construit primul gramofon utilizabil la scara larga, pana in 1987 cand CD-ul a inlocuit oficial discul de vinil in majoritatea tarilor dezvoltate, acest mediu analog de stocare a sunetului a insemnat revolutie, industrie si istorie. Muzica moderna s-a legat indiscutabil de evolutia si popularitatea acestor discuri. Toate trupele care au facut istorie s-au bazat aproape exclusiv pe acest mediu pentru a-si promova muzica si pentru a supravietui.
Unul dintre detaliile putin stiute de cei care se invart prin industria muzicala este faptul ca termenii care desemneaza albumele si mini albumele, anume LP (Long Play) si EP (Extended Play) pornesc de la discurile de vinil si de la marimile acestora. LP-urile aveau de obicei 10 sau 12 inci si gazduind de la opt pana la 12 piese (maxim 54 de minute pe ambele parti) iar EP-urile fiind mai mici ca dimensiuni si capacitate si avand initial scop de promovare a unui artist printr-o singura piesa de pe un material viitor.
In fine, un ultim adaos la partea tehnica : Calitatea audio a discurilor de vinil era superioara celei a CD-urilor in momentul omologarii celui de-al doilea mediu. Desi frecventa pe verticala este mai mare la CD-uri, primele CD-uri audio nu erau de o calitate exceptionala. Motivul pentru care vinilurile au fost abandonate pe scara larga este faptul ca se deteriorau treptat in urma ascultarii, nu ca se auzeau prost cum surprins am mai citit comentarii.
Casetele ? Casetele n-au avut niciodata un cuvant serios de spus in muzica la nivel mondial. De la un mediu ”de studio” , casetele au devenit un mediu alternativ (in special in Europa) dar nu un substitut.
In Romania compania care a tinut sus stindardul a fost Electrecord. Acum o umbra palida a ceea ce a a insemnat candva, Electrecord este cea mai veche companie de inregistrari romaneasca si un promotor extraordinar al muzicii pe discuri de vinil si ebonita.
(Imagine wiki)
Desi in urma nationalizarii Electrecord a slujit si corifeilor puterii comuniste, un lucru pentru care merita aplaudati este reeditarea pana prin 1995 a unor piese de colectie din muzica universala, majoritatea importate prin EMI. Queen, Beatles, Rolling Stones si multi alti au ajuns in Romania in special datorita Electrecord. Pentru mine vinilurile au insemnat un prim contact cu muzica adevarata.
Cum parintii (taica-meu mai ales) aveau o colectie destul de mare de astfel de albume clasice, am avut de mic de unde alege. Desigur, mai cumparam si eu casete cu trupe pop si cu muzica romaneasca dubioasa dar e scuzabil, pentru ca eram copil. Discurile de vinil ma fascinau si in special ”pick-up playerul” Philips care functioneaza perfect si acum. O sa prezint cateva discuri din colectie :
(Bachelor of Hearts – On The Boulevard. Bachelor of Hearts au fost un proiect de glam al lui Ian Mitchell, proiect care s-a nascut din fosta sa trupa ”Ian Mitchell Band”. Trupa a scos vreo doua albume cu un succes moderat la fane iar apoi a disparut. Ian Mitchell este fostul chitarist al trupei Bay City Rollers, trupa a carei faima nu a atins-o niciodata solo)
(Albumul asta, desi nu m-a impresionat in mod deosebit, este unul foarte relevant pentru fanii RS)
(Un recital magnific al lui Ion Voicu. Cred ca il voi digitiza intr-o zi)
Si in fine, un material original care nu a trecut pe la Electrecords. Este vorba despre un album pe care cred ca 90% dintre rockerii adevarati l-au ascultat cel putin odata : Queen – A Night at the Opera. Exemplarul asta este destul de rar (inregistrat prin india si importat si in Romania pentru o perioada) , conform spuselor unui ”cunoscator” :
In fine, in afara muzicii, vinilurile au insemnat intotdeauna si povesti . Majoritatea tinerilor si adultilor de-acum isi aduc aminte de discurile cu povesti. Erau produse tot de Electrecord si erau jucate impecabil , semanand cu produsele teatrului radiofonic. Vocea lui Florian Pitis se distingea excelent in peisajul povestitorilor autohtoni.In general erau plasate cam doua povesti pe disc, fiecare pe cate o parte.
Eu stiam una si buna : Aveam vreo 4-5 ani si voiam povesti. Cum procedam ? Imi luam patura si ma plasam strategic langa pick-up pentru ca nimeni sa nu mai poata asculta altceva, trece prin zona respectiva sau misca un deget fara ca in prealabil sa mi se faca mie meteahna. Singur la parinti, deh…
(Unul dintre discurile mele favorite)
Un alta preferata era ”Motanul incaltat” (via Bassu) :
Viniluri se mai gasesc la magazinul Muzica si la vanzatorii de pe treptele Universitatii insa nu va asteptati la mari surprize.
Daca tot am aratat ce au insemnat ele pentru muzica si pentru mine, as fi curios sa vad ce a insemnat pentru cititori epoca sau scurta perioada (pentru unii) a discurilor de vinil.
P.S : In alta ordine de idei :
1. Am fost fortat sa inchid subiectele Gugustiucul si Sfantul Matiz din cauza unei invazii de prosti care nu numai ca n-au inteles nimic din articol dar au inceput sa-i jigneasca si pe restul de cititori.
2.Raluca a scris un articol foarte fain despre districtul rosu din Olanda.
3.Am dat peste un articol relevant scris in Gandul. Wow, ce surpriza !
4.Biondo, desi sunt suedezi au o sansa sa mai scoata din penibil Eurovisionul.
5.Am recuperat parola la RoBlogFest in urma introducerii acestei optiuni in formular. Am votat persoane din blogroll (va spun daca ies in aia primii 20) si m-am mirat ca am fost nominalizat la o categorie la care n-am ce sa caut – bloguri noi.
6.Asta e cel mai lung P.S din istoira P.S-urilor de pe acest blog.
Daca eram la casa parinteasca, as fi pus si eu umarul la dezvoltarea subiectului. Asta pentru ca as fi avut ce arata si mai ales pune la dispozitia auditoriului. Asa insa….
Oricum, exista momente in care tinjesc dupa “pacanitul” caracteristic unui disc de vinil, mai ales in cazul povestilor…
Poate voi pune odata pe blog Print si cersetor cu Alexandrina Halic intr-un dublu rol exceptional..
Cand erau noi nu prea pacaneau…uzura le facea ”clasice”
am si eu 400 si ceva de vinilui. folk, rock, povesti… numa` chestii misto (ai mei au fost candva oameni faini… si cred ca discurile astea vor fi zestrea mea cand m-oi marita)… imi amintesc foarte bine ca pe un disc este o poveste cu un gascan… Gascanu` GaGaGa… pfui, imi placea LA NEBUNIEEEEE…
imi pare foarte rau ca nu mai am pick-up… am avut 3… adica le mai am si acum… da` stau degeaba, pt ca nu merg…
Krossie, ce sa mai spun cind le zgiriam din greseala si se repeta “parte” din poveste. Sau mai rau, “sarea” acul
Faine vremuri…
dragă Krossy
,
ai uitat să spui de viteze: 33 de turaţii, 45 de turaţii… şi mai e încă o chestie: EP-ul nu e totuna cu single-ul. LP-ul e discul de dimensiuni mari, iar single-ul are dimensiuni mici, două piese de obicei, una pe o parte şi una pe cealaltă. ei, între astea două era EP-ul. ştiu că era o colecţie de poveşti editată pe discuri de format mijlociu, EP. cu timpul, a dispărut formatul ăsta.
discul cu Bachelor of Hearts din imagine un LP din anii ’80, scos de Electrecord. îmi plăceau tipii, că nu prea aveam multă muzică prin casă, totuşi nu era o formaţie de top. Electrecord nu prea are cu ce se mândri la capitolul muzici străine. la Botoşani au mai venit basarabenii la sfârşitul anilor ’80, când au început să editeze şi ruşii nişte compilaţii, cu câte un Zeppelin, Stones, Creedence…
oricum, e drăguţ rememberul ăsta. ne aduce aminte de o tehnologie ceva mai umană şi mai puţin artificială.
Pai incercam sa explic notiunea de EP cu singleul ala…
Asta ziceam si eu de Bachelor of Hearts…au avut un succes mediu si au disparut rapid.
Copchilu : Poti folosi un ac foarte subtire si un pahar de plastic cu invartire pe motoras sau chiar o masinuta de jucarie …asta daca ai vreun vinil in dublura
oops… scuze. ai dreptate, ai scris de Bachelor of Hearts. şi ai dreptate şi cu discul cu Stones, ca şi altele pe care le-au scos Electrecordul, nu este totuşi unul din albumele lor oficiale. de fapt, nu ştiu dacă Electrecord a reeditat vreun album mare din istoria rockului.
oricum, piesele de teatru pe care le-au scos sunt într-adevăr memorabile. oare nu se mai editează discuri dintr-astea aşa, pentru nostalgici?
Linkul spre Youtube nu functioneaza asa ca am dat o cautare dupa Biondo. Nu prea sunt in tema cu Eurovisionul dar suedezii astia par destul de ok, cel putin fata de cei care au reprezentat Romania anul trecut…
Clover, Biondo astia au aparut pe vinil? Poate ne trezim ca le remixeaza melodia de Eurovision prin discoteci.. La platane!
Nope, nu cred c-au aparut pe vinil inca dar poti sa-i gasesti la post scriptum.
N-am avut niciodata viniluri, ai mei erau adeptii casetelor. Poate tocmai de aceea m-au fascinat. Cat despre vininul A Night at the Opera, nu pot sa-ti descriu cat te invidiez.
Am corectat sper link-ul cu Biondo. Sunt intr-adevar mult mai ok decat restul trupe.
Radu : Asta cautam si eu printee viniluri…dar nu am prea multe piese de teatru.
In general piesele de teatru erau mai mult prezente la radio. Foarte multe inregistrari cu teatru pe vinil nu a scos Electrecordul inainte de 90 (sau cel putin nu am vazut eu pe atunci prin “galantare”)
Eu o singură dată am ascultat o poveste dintr-asta, şi ţin minte că-mi doream şi eu să am pick-up.
Interesant postul despre viniluri. La noi in familie exista colectionari de viniluri, de la o cutie am ajuns la viniluri de colectie pretutindeni, avem si un brand inregistrat la OSIM legat de viniluri. Avem si pick-up-uri in stare de functionare. In afara unele viniluri costa foarte scump, noi deocamdata le colectionam.
Brand iregistrat la OSIM !!?
pe langa faptul ca am o colectie de aproape 300 de viniluri, vreau sa iti spun o intrebare:
Care este cantaretul roman care a imprimat muzica pe toate suporturile de stocare media existente de la discurile de gramofon pana acum iar asta fiind in viata?
Giga Petrescu….dar e cam mort
eeh…de curand a murit…dar a apucat si suportul digital…
am avut noroc sa dau de blogul tau pe un banal search google si am citit articolul cu sufletul la gura (asteptand sa gasesc informatia pe care o caut, de altfel). mi-as dori si eu un pick-up/gramofon/fonograf/cum i se spune mai recent, pentru ca am o groaza de discuri dragute si niciun loc unde le pot asculta. am crezut ca dau de site-ul magazinului muzica din bucuresti pe net, dar nicio sansa….tot informatii despre noul pick up de la dacia gasesc. poate ma poti ajuta tu mai mult in aceasta problema, avand in vedere ca esti documentat: stii cumva vreun loc din romania unde se gasesc pick-up-uri de vanzare si-mi poti spune si un pret estimativ pentru ele?
iti multumesc inca de pe acum si astept un raspuns din partea ta
Gasisem ceva la un fel de ”yard sale” si pe Ebay (se poate cumpara prin intermediari, sa nu te omoare taxele). POti intreba la Muzica. Muzica nu este un magazin omogen ci un centru comercial, pentru instrumente ai mcmmusic si inca unul iar pentru viniluri ar cam trebui sa te duci in persoana. Cel mai bine ar fi sa dai anunt, sigur gasesti vreun pensionar doritor sa vanda
Dragii mei, cei care va doriti un pick-up nou si nu foarte scump (la o zestre de 300 – 400 de viniluri, se merita o astfel de investitie), va recomand magazinul virtual djsuperstore (dati un search cu google, azi l-am gasit si eu). Un pick-up REELOP pleaca de la 100 EUR, iar la 250 EUR gasiti un super pick-up hi-fi, direct drive (fara curea) cu toate cele trei viteze, comanda full manual – ce mai aproape profesional! Eu am de gand sa-mi comand unul si sa-mi “digitizez” curand colectia mea si colectia sotiei (totul in comun … pana la colectia de viniluri …
). Putin ca tot ce-i bun, si bun ca tot ce-i rar …
salut, cine e colectionar sa ma anunte, mai vb despre discuri, rock , blues ingeneral
am vreo 1200 de discuri, multe raritati sau putine….cine stie, poate mai facem un troc un schimb
De ce nu, cred ca mai am si dubluri.
cam ce ai? din sfera rock-ului?
@ kreator & krossfire: Am si eu undeva in jur de 1000 de viniluri, majoritatea pop-rock, putine povesti si putina clasica. Dati-mi o adresa de mail, poate facem niste schimburi, ca am ceva dubluri si poate va intereseaza. Toate cele bune.
candrone81……id
mai intra careva pe aici, sau a cam murit locul
Nu e forum din pacate ,e blog. Daca vrei adrese e-mail sau ceva, contact me (ai datele la sectiunea Despre Mine)
cocs….id-ul zace cam de mult pe aici….degeaba
Colectionez discuri de vinil cu povesti si teatru pe disc, daca are cineva de vanzare sau vrea sa faca schimb sa ma contacteze pe adresa de mail: creiermacinat@yahoo.com
….Cam tardiva interventia mea dar poate oportuna pentru cei care se mai ratacesc pe aici (Punctuala pentru clarificare si interventia lui @radugo). Chestia cu vinilurile este mai mult decat o “poveste”, este o “istorie”. Vinilurile nu au disparut niciodata de pe piata de la aparitia lor (pe la finele anilor ’50), au intrat putin mai in umbra si sunt sigur ca vor fi cu noi mai mult decat existenta CD-urilor. Este de netagaduit ca auditia pe vinil este superioara celei de pe CD si net superioara surogatelor acestuia. Subliniez asta pentru cei care tin si la calitatea auditiei (de asta nici nu au disparut). Discurile de vinil produse astazi (nu de multe, este adevarat, case de productie si destul de scumpe) sunt si ele superioare calitativ chiar celor antecedente. Reeditarile (audiophile) pe 180 gr vinil pur, ofera o auditie exceptionala, greu de imaginat ca posibila nici pe cele mai performante CD-uri (si ele imbunatatite tehnic de la primele aparitii). Fireste ca este nevoie de linia intreaga performanta de la doza de pickup la boxe pentru a aprecia auditia pe vinil. Istoria discurilor de vinil in Romania se confunda din pacate cu perioada de teroare comunista in care arta a fost facuta sluga unei ideologii inumane. Astfel, director imuabil al casei de discuri Electrecord a fost un politruc imbecil (tovarasul Cartis). Acest “meloman patriot” si comunist pana in maduva oaselor nu aprecia decat ceva Wagner (preferatul si a lui Hitler dealtfel) si mai ales cantecele si marsurile patriotice. Din convingere nu a riscat, ba chiar a interzis, editarea unor reale valori artistice la vremea respectiva. Acest individ ura fireste rock-ul, accepta folk-ul doar cel ce trecea de cenzura textelor si doar muzica populara “saltareata” si “mobilizatoare”. Cu greu unul sau maxim doi redactori muzicali au reusit sa obtina abrobarea editarii unor discuri ce astazi se cauta cu ardoare de catre colectionari si nu numai din Romania. Cu greu au scapat cenzurii comuniste aparitia discurilor Phoenix, Sfinx, Celelalte Cuvinte, FFN, Progresiv TM, Promusica, Mondial, Valeriu Sterian, Andries, Mircea Vintila, Nicu Alifantis, Baniciu, Paul Weiner, Johnny Raducanu, Marius Popp…si cam atat; mult prea tarziu si o recunoastere a merelui Oschanitzky. Consider criminala activitatea tovarasului Cartis pentru ca din cauza lui nu au putut ramane in istoria discografica si exceptionale trupe la vremea respectiva: Experimental Quintet, Olimpic ’64 sau Dorin Liviu Zaharia, Ceata Melopoica a lui Mircea Florian, Curtea Veche si cu siguranta ca si multi altii. Ar fi fost firesc sa se nasca si o emulatie intre artisti daca ar fi fost lasati sa se exprime liber si ar fi fost stimulati cu aparitii discografice. Cu exceptia catorva trupe occidentale de mainstream cum ar fi Middle of the Road, Electrecordul lui Cartis nu a editat nimic din “afara”. Au existat insa cateva importuri- licente facute prin AREXIM prin anii ’80 venite din India (casa Dum Dum) Queen, Pink Floyd, Police si inca cateva titluri. Acestea s-au vandut dupa o imbulzeala feroce, pe sub mana in cateva ore la magazinul Muzica din Bucuresti. Au mai fost si cateva importuri de la unguri pe casa lor nationala Pepita (Omega, Locomotiv GT, Illes) sau de la cehi Supraphon (Collegium Musicum) si de la polonezi (Muza) Niemen si inca cateva titluri. Discurile occidentale rasareau rar si erau mana cereasca pentru tinerii de atunci. Se imprumutau cu greu si costau o avere. Imi dadeam cam tot salariul pentru a cumpara poate cel mult 4 discuri “originale”. Aceste discuri veneau doar “in pachet” celor ce mai aveau familie ori prieteni in occident, ca de adus la subrat… putini se mai intorceau in lagarul comunist daca scapau. In concluzie, istoria discurilor romanesti e “sublima dar lipseste cu desavarsire”… Astfel, valoarea celor care au ramas este cu atat mai mare. Valoarea discurilor de vinil a crescut in timp asemenea obiectelor de cult. Ma opresc aici cu postarea caci constat ca am scris poate chiar mai mult decat articolul initial. Anyway, it’s gonna be like a message in the bottle… Cei de pe aici pot crede ca am o varsta matusalemica din cele ce v-am zis. Adevarul este ca colectionez viniluri de peste 30 de ani (cam de pe la 10 ani) si posed acum peste 3300 viniluri originale, multe fiind raritati. Nu sunt negustor dar este fireste sa mai am si dubluri prin colectia mea. Asa ca daca sunt interesati ma pot contacta la: dion_jh@yahoo.com pentru o lista de discuri de vanzare dar si cd-uri pe care…. le-am inlocuit cu viniluri.
Multe dintre trupele alea apareau prin legendele colegilor tatei. Mare pacat.
oare cati colectionari sunt in romania….sau cati colectionari cunosti tu in bucuresti?….eu sunt din timisoara si stiu vreo 4-5 colectionari, dar probabil mai sunt cativa care au discuri bune pe acasa…intre cele 3300 de viniluri ai si clasica si populara?…noi am mai vorbit odata pe mail, chiar si la telefon…toate cele bune
Nu stiu de ce comentariile de-aici trebuie aprobate. Ar putea fi vechimea lor de vina.
@krossfire – Sunt putin nedumerit. “Nu stiu de ce comentariile de-aici trebuie aprobate”… pai nu este blogul tau?
@kreator – Ma bucur ca am reinsufletit tema acestui articol. Ar fi interesanta o permanenta chiar undeva pe aceasta tema si, de ce nu, o interactiune concreta intre cei interesati. Cred ca sunt cativa colectionari (unii mai impatimiti, altii ocazionali) si posibil destui potentiali colectionari si la noi. Din cei “impatimiti” nu cunosc decat doi si ceva… Una e sa ai acolo un brat de discuri pe care sa le mai asculti din cand in cand si alta e sa iti faci o vocatie din asta. Posibil ca si aspectul financiar sa determine un astfel de demers. La mine, dupa cum se poate lesne intelege, colectionarea vinilurilor nu vine neaparat dintr-o nostalgie. La mine a fost o constanta permanenta. In acelasi timp, recunosc, este si un reper existential legat poate de o formare intelectuala si artistica. Da, poate am mai vorbit (lumea noastra e mica, da’ buna!). Populara nu. Nu ma dau in vant. Daca Zamfir&Licaret e populara sau Siminica, poti considera ca posed in vasta mea colectie si doua discuri de populara. Cat despre clasica, ai sa razi, majoritatea le am pe cd-uri si le pastrez in formatul asta.
de acea am intrebat de populara si clasica pt. ca si eu am cateva, dar nu intra la numaratoare( clasica in jur de 100 buc, din pacate inca nu ma prinde flama de a le asculta )…genul meu este rock, jazz, blues, funk anii 60-70…o colaborare periodica intre colectionari ar fi binevenita
Pai in general comentariile de pe blog nu sunt moderate (exceptie face limbajul vulgar). Cum n-am modificat nimic in setari pentru articolele mai vechi, nu inteleg de ce comentariile de pe postul asta trebuie aprobate. Ar putea fi si adresele de e-mail.
@krossfire – Tot n-am inteles sintagma “nu inteleg de ce comentariile de pe postul asta trebuie aprobate” enuntat chiar de tine proprietarul blogului. In fine. Te felicit si pentru alte articole postate. Imi place cum gandesti, lucru care imi confirma ca “prapastia dintre generatii” e o aiureala.
@Kreator – Daca ai “cam 100″ inseamna ca ai esentialul. Tot asa si eu. Fireste, in cele din urma nu numarul conteaza. Muzica, cred eu este o stare de spirit si este poate natural sa vrei sa asculti ceva anume cand te aflii intr-o stare si alta cand esti in alta. Fiecare gen te poate incarca cu o anume energie sau sa se confunde cu insasi energia pe care o ai in momentul respectiv. “Spune-mi ce asculti ca sa-ti spun cine esti”, nu cred sa fie departe de o caracterizare justa a unei persoane.
Pai tocmai de-aia nu intelegeam, pentru ca eu, proprietarul blogului, nu facusem vreo setare in sensul asta. Pur si simplu orice comentariu venit pe postul asta, intra in moderare. Acum aparent merg lucrurile. Multumesc pentru apreciere
cu ce discuri va ” laudati” ?…:)))( ceva raritati originale, sau nu…sa ne mai clatim ochii, postati si ceva poze)
Salutare. Nu am mai apucat sa dau p-aci de mult si vad ca s-a insufletit discutia puternic. Multumiri Domnului DIon (vinilmaina), ca a adus un suflu nou si informatii documentate. Numai cine il cunoaste si i-a vazut colectia poate aprecia la adevarata valoare cunostintele dumnealui in materie de muzica.
Am vazut ca apar din ce in ce mai multi doritori sau curiosi, ma bucur sa vad ca vinilul inca starneste discutii si ca mai sunt destui pasionati de acest suport muzical.
De laudat cu discuri cred ca e greu, ar insemna sa insiram sute sau mii de discuri aici, incepand de la John Lee Hooker, Clapton, Aretha Franklin, si terminand cu Malmsteen, Pink Floyd sau Queen. In orice colectie serioasa gasesti varfurile genului preferat, indiferent ca e vorba de clasica sau de muzica populara. Fiecare are gusturile lui si nu le putem comenta noi.
Oricum, krossfire, iti multumesc pentru ca gazduiesti discutia aceasta pe blogul tau, in loc sa-l umpli cu alte nimicuri.
Succese tuturor.
PS: Daca cineva doreste sa discute in particular de discuri, pick-up-uri, etc sau cauta ceva anume din domeniu Si se nimereste sa am vreo dublura va dau o adresa de mail (sper ca nu e cu suparare): Cocs1969@yahoo.com
sorry. nu sunt genul care sa ma laud. prefer (si consider firesc) ca muzica buna trebuie impartasita astfel incat sa poata fi un elemnet de educatie estetica si culturala dar si de bucurii spirituale. gasesti pe siteuri numeroase informatii de gen. iti recomand in special adresa: gibraltar encyclopedia of progressive music (daca asta e genul tau preferat. al meu este!). Totodata am si facut ce zic mai sus, si anume am difuzat cat am putut aceste informatii: cu aproximativ 13 ani in urma la emisiunea radio ProFM “orele noptii cu magul de la snagov”, o emisiune de “sunete noi”; si cu apoximativ 6 ani in urma, pe o perioada de 3 ani de aparitie constanta, revista ART&ROLL. Daca totusi cauti ceva anume ma poti intreba.
Cocs : In ce sens sa-l umplu cu alte nimicuri
? Sunt destule alte nimicuri si pe-aici doar ca am incercat sa invii cateva comunitati mai vechi : viniluri, diafilme, colectionari de BD-uri. In ultimul caz, initiativa a mers destul de departe, pana sa ne-o taie destul de brutal Egmontul 
^P.S : Glumesc, am inteles sintagma si apreciez.
oameni buni ,
fac si eu parte din acei nebuni care inca string viniluri. am cca 1500 buc. cu rockul anilor 70 , 80 si colectia mea e dinamica , adica vind , cumpar , schimb. calatoresc mult si pe unde ajung vizitez magazine de discuri. am in momentul de fata vreo 2-300 de viniluri disponibile , fie dubluri , fie ca au iesit din sfera mea de prioritati .sint nume bune din rock , jazz -rock , foarte bine intretinute.
am si eu o serie de raritati sau discuri mai de nisa , evident nu ma pot compara cu dion , in plus acum citiva ani din motive de care nu vreau sa aud am vindut vreo 400 discuri , printre care discografii aproape complete chicago , jeff bech , garbarek , corea etc , dar mergem inainte.
daca sinteti interesati de tranzactii cu discuri , scrieti+mi la postoveitolea@yahoo.com
eu colectionez doar de vreo 14 ani…dar am reusit sa strang in jur de 1200, inclusiv cele electrecord ( ma refer doar la rock si jazz, aici am lipsa in jur de 30 de lp-uri, si pot spune ca am tot ce merita colectionat de la electrecord din cele doua genuri), in rest cate putin din toate genurile de baza, blues, rock, jazz, funk…eu fiind maghiar am si vreo 250 lp-uri unguresti, discografii aproape complete cu exceptia catorva lp-uri
@kreator. Avantajul banateanului! Imi aduc aminte, de data asta cu nostalgie, cum imi cautam relatii pe la Timisoara prin anii ’70-’80 pentru a obtine discuri din Ungaria si care se distribuiau in tiraj extrem de redus pe acolo. Mult mai tarziu insa am reusit sa gasesc Omega (mai ales cel cu coperta de tabla ELO!), acum lipsindu-mi din colectie doar primul Omega. Au fost si la Bucuresti intr-un concert fulminant la Polivalenta. Muzical i-am considerat superiori insa pe Illes. Ai ceva dubluri cu rock unguresc? Eu am cred, rock si jazz unguresc cam 50-60 titluri.
si inca ceva….. ca sa imi desconspir o carcoteala nevinovata. Eu l-am invitat pe amicul Tolea sa se bage si el in discutia asta si e bine ca a facut-o si cu multumiri. Poate reusim asa sa incropim de o mica comunitate aici (cu voia si amabilitatea proprietarului fireste) daca Kreator, sau cine mai e pe aici, si-ar invita la randul lor combatanti in santurile de vinil.
din pacate nu mai am dubluri unguresti ( nici nu aveam multe ), primul OMEGA este un disc rar, si eu abia l-am gasit, ILLES formatie foarte buna ( imi lipsesc primele doua albume ), dar cautarea lor, si asteptarea de a le avea face acest hobby palpitant, tot timpul am facut pararlela intre muzica lor si a noastra…si erau cu un pas inainte de ex.: pana a scos PHOENIX primul lp, OMEGA avea deja 4 lp-uri, numarul de albume/formatie erau mai multe ca numar: SFINX doar 3 discuri, din care cel albastru e foarte slabut, PROGRESIV TM doar doua ( primul mi se pare cel mai bun album rock, mai bun si decat oricare dintre PHOENIX-uri)…pe cealalta parte, OMEGA are peste 13 lp-uri pana in ’85, LGT la fel, ILLES vreo 7 lp-uri, ce vreau eu sa zic este ca la noi sau pierdut multe imprimari care sunt de nerecuperat, puteau fi albume foarte bune…dar nu a fost sa fie si sa nu uitam ca cenzura exista in ambele tari
@kreator – Este dragut ca spui “muzica lor si a noastra” cu toate ca esti de sorginte ungureasca. Dar este tot atat de adevarat ca muzica, ca orice alta arta, nu are frontiere. Frontierele impuse in anii aceea de catre regim, faceau auditiile sa devina mai mult decat o placere melomana, erau chiar un afrond cu atitudine. Ai perfecta dreptate; in timp ce in Ungaria se permitea o relativa libertate in arta, “la noi” ca la nimenea…. poate doar cu Albania sau Korea de Nord ce ne mai puteam compara. Cenzura ungurilor nu ca a fost mai permisiva dar mai inteleapta doar. Era mult mai usor sa tii sub control atitudini de revolta astfel si in acelasi timp sa nu dai ocazia ca ele se se nasca. Si totusi, ungurii au avut mai mult curaj (lucru pentru care i-am admirat mereu) decat mentalitatea romaneasca “merge si asa” sau “acum nu e momentul”…. Si o ultima remarca: daca nu mai ai ce cauta sa pui la colectie, nu mai esti colectionar.
tot timpul gasesti ceva dupa care sa alergi, muzica este foarte multa, eu ma perind inca in anii 60-70…si cu greu voi iesii de acolo, defapt nu stiu daca voi apuca, este foarte multa muzica de buna calitate, multe trupe bune care au scos doar un album si au disparut, sau, sau transformat in alte formule…apropo o curiozitate personala..cate discuri contine seria jazz ( electrecord) , eu stiu ca in jur de 26, imi lipsesc cateva si nu stiu care sunt alea, nu apar niciunde, in nici o discografie, si nici pe net ( in afara de sp-uri care sunt pana la nr 8 sau 9 dupa care incepe seria cu Trio Manusardi )
Incercam sa punem pe picioare si comunitate in jurul oldforum.ro insa de cand ne-au taiat Egmont si altii s-a cam clatinat initiativa. Oricum ar fi, I’m in
Inca ceva, dupa ce faceti schimb de e-mailuri cred ca ar trebui sa le sterg de pe blog (nu de alta, dar botii de spam asa va gasesc
)
Revin la casa de discuri Electrecord putin. Lasand in afara discutiei calitatea execrabila a copertilor, dpdv al materialului folosit dar si al graficii, trebuie sa remarc insa calitatea destul de buna a vinilurilor in sine (cel putin pana la o anume unitate de timp). Unele inregistrari au fost chiar remarcabile si asta se datoreaza cu prisosinta unui anume om oarecum din umbra – inginerului de sunet Negrescu. Acest om a facut minuni cu un echipament destul de rudimentar ca cel folosit la acea vreme de Electrecord. Dedicatia si probitatea profesionala a acestui om merita tot respectul si admiratia!
Care ai de vazare viniluri pt scratch (de care folosesc DJ ) mai rezistente….cautati-ma pe id dj_mix_track sau email dj_mix_track@yahoo.com Ms anticipat