Si, din fericire, nici despre mine…

Cu toate astea, am decis sa va impartasesc din nesfarsita-mi intelepciune. Serios, asta e un articol cu lectii de viata din partea unui scrib de 26 de ani. Daca aveti lucruri mai bune de facut (sa va scobiti pisica intre dinti, de exemplu), nu va retin.

In esenta, vorbim despre cugetari extrem de banale. Lucruri pe care le-au observat si baietii care repeta clasa a saptea, dar si hipsterii de ceainarie. Genul de adevaruri pe care stiinta si filosofia le-au validat de zeci de ori, dar pe care numai maturitatea ne face sa le acceptam. Din pacate, listarea lor pe blog nu aduce puncte bonus nici pentru maturitate, nici pentru perspicacitate. Dar hei, de cand ofera Internetul o viziune coerenta asupra vietii?

1.Nu esti nemuritor. Stiu, va aduc stiri tragice. Acum lasati naibii costumul ala de zeu aztec! Dezavantajul fragilitatii umane nu sta in faptul ca multi nu vom apuca sa le spunem stranepotilor “sa puna mana pe carte”. Cu sau fara progresele stiintei moderne, viata unui om ramane o sclipire minuscula in cea a universului (la randul ei o sclipire a Oanei Roman). Pare logic, dar cumva e greu de constientizat pana la o anumita varsta. Cei mai vinovati de ignorarea ei sunt cei din zona 14-22 de ani, mai ales daca au egoul si buzunarele bine alimentate. Daca micile accidente si boli nu iti arata ca viata are termen de valabilitate, vietile celor din jur s-ar putea sa o faca. Nu de alta, dar nici ei nu sunt nemuritori. Tine deci legatura cu muritorii care o merita, incepand cu tine.

2.Ca veni vorba de termenul de valabilitate, e bine de stiut ca dupa expirarea lui nu mai putem merge la bacanie. Cu alte cuvinte, luandu-mi o marja minuscula de eroare, pot afirma ca nu exista nimic dupa. Da, stiu ce ne spun cartile sfinte, bunicii si fantasmele. Dar ratiunea ce spune? Ratiunea ar trebui sa-ti spuna ca asta e tot si ca e important sa lasi ceva in urma. Chiar daca ar exista ceva dupa, obsesia te poate consuma inutil si indeparta de provocarile imediate. Nu te obliga nimeni sa te remarci prin activitatea zilnica, dar o poti face prin oamenii atinsi sau formati de tine. E trist, dar nu vei fi rasplatit dupa si, din pacate, nici pedepsit. Fara norisori, virgine sau Valhalla. Binele nu functioneaza ca moneda de schimb si nici poate fi doar consecinta unui cod moral. Nu te astepta la recompense pentru simpla virtute de a nu fi dobitoc.

3. Carpe Diem e o tampenie. Daca nu va place de Horatiu, o sa o spun in engleza de 9Gag: Yolo sucks! O consecinta directa a primelor doua lectii spune ca viata ar trebui gustata inghititura cu inghititura, nu trasa pe gat ca la bairam si nici pastrata “pentru ocazii speciale”. Cu alte cuvinte, esti liber sa explorezi si sa inveti in ritmul tau, cat timp explorezi si inveti. Sigur, traiesti numai o data, dar presiunea de a “trai la maximum” nu ar trebui sa existe. Traitul nu e pe scor.

4. Viata chiar nu e despre tine. Cu alte cuvinte, in cadrul scurtului nostru periplu, nu suntem printi in armura, ci mai degraba taranii care se uita de pe margine si declama cu intelepciune: “Ioi, ce i-o tras-o lu’ ala!”. Perspectiva limitata si consumerismul o sa incerce sa ne convinga de contrariu, dar chiar sunt putini oameni care ajung sa fie “printi”. Majoritatea au ocazia (datoria?) sa-si faca insignifiantul personaj cat mai memorabil. Evident, nu vom accepta niciodata asta cu-adevarat, dar e bine de stiut.

5. Viata nu e nici despre altii. Un motiv bun pentru a nu ne mai interesa zeii in care crede vecinul (sau faptul ca vecinul crede in zei). Un motiv la fel de bun pentru a nu ne interesa ce face vecinul in pat sau in cabina de vot, sau de ce vecinul se poate camufla mai usor in semi-intuneric (indiciu: pentru ca pielea lui are contrastul si luminozitatea scazute). Despre ce ar fi totusi viata, daca nu despre tine sau despre cei din jur? Habar n-am si ”sper” ca nici voi nu stiti. Pana la urma, de-aia ai una: sa inveti cum se foloseste. Si daca tot veni vorba de folosit…

6. Sunt putine lucruri pentru care merita sa lupti. Unul ar fi propriul potential sau “sansa de a fi unic”, ca sa citez niste oameni cu prea mult timp liber. Imi permit sa cred ca e vorba de o sansa, nu de un drept. Oricum, ce voiam sa spun cu treaba asta e ca nu prea are sens sa-ti petreci viata alaturi de oameni care ti-o vor consuma sau sa ti-o dedici cauzelor altora. Cauzele in general (de la razboaie ideologice la filosofii) sunt gandite de oameni. Si oamenii sunt prosti (incepand cu autorul articolului astuia).

7. Lucrurile se intampla pur si simplu. Nu e nevoie de motive, de un destin suprauman sau de vreo forta misterioasa ca lucrurile rele sa se intample. Valabil si pentru lucrurile bune. La fel de valabil si pentru lucrurile neasteptate. Cu toate insa ca lucrurile se intampla, karma chiar e o c**va. Prin urmare, ai toate sansele sa platesti candva pentru micile rahaturi pe care crezi ca nu le observa nimeni. Nu e nevoie sa fii ”pedepsit de sus” pentru asta. Actiunile tale ating oameni care la randul lor ating alti oameni si ghici ce? Traiesti printre…oameni.

8. Nu tu decizi ce e bine si ce e rau. De fapt, bine si rau nu prea exista, granitele fiind ale naibii de neclare, cel putin pentru niste fiinte limitate. De la maimuta la maimuta va spun ca numai contextul poate stabili norme si nici alea nu au valoare de ”adevar”. Daca ele nu functioneaza pentru tine, fie schimbi sistemul, fie te schimbi pe tine. Daca n-am dreptate, probabil ca…n-am dreptate. Io’ zic ca merit totusi o bere pentru curaj.

9. Viata merita respect. Din nefericire sau din fericire, inca nu putem crea viata, nu la modul la care o face natura. Trei celule intr-un laborator nu ne dau dreptul sa atentam la viata sau libertatea altora. Mai mult, ar fi prea simplu daca viata ar fi miracolul vreunui zeu cu veleitati de antreprenor. Am intelege-o mai usor. Dar nu e, deci ghinion. Ramanem la ce am invatat la scoala: nu ne jucam cu lucrurile pe care nu le putem repara.

10.Nu fi dobitoc.  Am scris-o si mai sus: e aproape imposibil sa fii un om “bun” pe toate planurile. E imposibil pentru ca, tineti-va bine, ”viata e grea si are multe aspecte”. Respectiv, habar n-avem ce inseamna un om bun cu-adevarat. Putem insa sa nu incalcam niste reguli de bun simt, sa nu jignim fara motiv si sa ajutam pe cat posibil. Pe langa faptul ca ajungi sa te simti altfel, vei fi probabil privit ”altfel”. Nu de alta, dar, chiar daca nu suntem de acord cu ce inseamna un om bun, stim cu totii cum arata un dobitoc.

In final, dupa ani de zile in care am jucat ping pong cu morile de vant, am ajuns la concluzia ca exista intr-adevar lucruri pe care nu le intelegi ”decat mai tarziu”. Sunt convins ca, in momentul asta, in anul 2027, exista un ”eu” de 40 de ani care citeste prostia asta si rade cu lacrimi. O sa-i dau satisfactia de a rezuma articolul asta la o fraza. Nu da vina pe viata, ci pe dobitocii care ii incalca regulile, nu-ti face planuri, nu te opri niciodata din cautat si nu mai citi articole despre viata.

P.S: Intr-o nota mai optimista si vizibil mai compacta, pretenul Adrian Calarasu, zis si Killarasu, tocmai a lansat o jumatate de carte. Cealalta carte e ocupata cu talent de domnul Camiongiu si ii veti putea citi cat se poate de curand. Am simtit nevoia sa spun asta pentru simplul motiv ca Adi e unul dintre putinii oameni de pe Facebook care merita citat. Si da, e mai coerent decat Petre Tutea.