Comments on: Unii se cacă bloguri…

By: krossfire

krossfire — Fri, 11 Dec 2009 21:12:48 +0000

Liviu : Si continua sa-si faca. Ultimul comentariu de la postul asta (unul intrat ulterior in moderare) continea intr-un mod fantastic o colectie de greseli de ortografie , o disculpare (la ce acuzatii ?) si sublima teorie conform carora vechii bloggeri sunt toti cocalari.

By: liviu

liviu — Wed, 02 Dec 2009 17:25:03 +0000

Adevarat, frate. Bine zis. Mult prea multi cacaciosi si-au facut blog.

By: krossfire

krossfire — Sat, 10 Oct 2009 06:33:26 +0000

Din nou, nu e cazul

By: Smart and funny

Smart and funny — Sat, 10 Oct 2009 04:35:58 +0000

pai dai, numai “succesuri” cautam, da ce sa-i faci, unii ca mine vin cu copy/paste-uri de te-apuca nebunia; asta-i viata la batranete, te senilizezi…

By: krossfire

krossfire — Sat, 19 Sep 2009 18:17:33 +0000

Si in care cautai moduri de a deveni blogger de succes

By: Smart and funny

Smart and funny — Sat, 19 Sep 2009 05:14:15 +0000

vremuri frumoase, cand comentam sub pseudonimul Iulian…

By: krossfire

krossfire — Sun, 13 Sep 2009 17:29:55 +0000

Ma bucur ca nu te-ai dat batuta si n-ai sucombat complet certurilor de doi lei.

By: Roxana

Roxana — Sun, 13 Sep 2009 12:26:34 +0000

)
Cam târziu descopăr postul ăsta, my bad and humble apologies.
Ironic, până acum un an nu voiam să aud de bloguri, poate pentru că mă ciocnisem des de copiii de care vorbeai, puşti care-şi fac blogo-jurnal. Ar fi ok dacă l-ar face private, eventual maxim 20 de loser users care să-l citească.
Apoi am dat de mămicile extra super încântate că “puiul” lor a făcut caca în pampers.
Apoi am dat de bloguri transformate în site.
Şi mi-am zis că nu îmi trebuie aşa ceva.
Aveam “paginea” mea pe deviantart de vreo doi ani, scriam în “jurnal”, dădeam submit la text şi fotografie, participam la concursuri, primeam comment-uri. Nice şi îmi ajungea.
Până când un amic mă întreabă dacă m-am gândit să-mi fac un blog, pentru că aveam idei, iar pe deviantart nu pot comenta decât cei înscrişi pe site.
So… zic hai să încerc. Îmi fac un rahat de blog, tot pe wordpress, dar mi-era silă să scriu pe el. Adică scriam chestii legate de psihologie, de Iaşi, conferinţe etc.
Prinsesem curaj, până când nişte loseri s-au trezit mari analizatori de conţinut şi mă trezesc cu vulgarităţi în floare de la puşti de 15 ani.
L-am şters. Mi-am băgat efectiv picioarele.
Apoi în februarie, după un break-up de cacao şi inspiraţie de a scrie cât pentru 10 ani, mi-am făcut blogul ăsta.
Mai am momente când, o leapşă sau chef de a mai “diversifica” meniul, mai bag un post personal, gen critic o tipologie umană ori mă “laud” că am 20 de ani şi prea mulţi amici de distracţie. Însă le pot număra pe degete aceste postări.
Nu am suportat niciodată să fiu copiată sau să copiez, la rându-mi.
Ştii că îţi ziceam acum câteva zile de tentaţia fiecăruia de a ne pune acel © în faţa a tot ceea ce scriem, gândim, facem. Însă e justificat poate cel mai bine prin articolul pe care l-ai scris. Dacă e la modă să dai c/p, trebuie să-ţi iei măsuri împotrivă.