Discutand intr-o dimineata cu o muza a blogului m-am gandit ca poate ar trebui sa readuc in actualitate problema umorului romanesc, umor care se pierde cu fiecare nou import sau noua clona de serial american.

Nu vorbesc aici despre vulgaritatea excesiva si despre lipsa subtilitatii in gag-urile din serialele romanesti ci despre lipsa identitatii. Traducerea unor scene din niste seriale americane sau incercarea de a imita stilul lor de umor (ori umorul sec englezesc ori cel american cu ironii brutale si aluzii mai putin subtile) face ca spontaneitatea romaneasca sa se disipe usor in mediocru.

Umorul romanesc nu se limiteaza insa la multiplele sitcomuri idioate sau la emisiunile de umor (care cam lipsesc, apropo). Simtul umorului si comicul (fie el de situatie, de caracter sau de orice altceva ati invatat prin liceu) sunt o parte importanta din caracterul majoritatii. Desi eterogen, strans legat de dispozitie, umorul are si o parte ce tine de contextul social si chiar de o traditie. La noi aceasta traditie s-a transformat intr-o serie de aiureli de gen Trazniti in Nato , lipsite de orice substanta si conditionate de un intelect precar. Tinerii (o parte reprezentativa prin marime) au adoptat astfel un copil monstruos al umorului numit ”caterinca”.

Caterinca nu are legatura cu umorul fin sau cu umorul in general. In cazul ”caterincii” se trece acea granita fina dintre ”a rade cu cineva” si ”a rade de cineva”. Caterinca este o forma mutanta a misto-ului. Daca misto-ul se rezuma la cateva glume pe moment, caterinca are continuitate si multe dintre subiectele ei ajung legende urbane in zona de referinta. Aceasta forma de defulare, pentru ca asta e , porneste din incapacitatea unora de a avea sau de a face ceva. ”Glumele” nu sunt gustate de catre tinta (rar) iar prostia se propaga din frustrat in frustrat. Exemplu : ”Ce carnat de masina ti-ai luat, bah !”. Tinta nu reactioneaza, pentru ca isi vede munca luata la misto de un nimeni. Gluma se propaga ”Bai, hai sa-l vedeti pe X, cu omida pe roti…”. Din lipsa de alte subiecte de conversatie, in cateva zile , lumea il va sti pe X ca cel cu ”Omida – carnat”. (Cuvantul ”caterinca” are ca sens primar termenul flasneta, adica acea mica orga mecanica actionata cu o manivela de artistii ambulanti. Asemanarea dintre tirul verbal al ”glumetului” si sunetul instrumentului nu este pur intamplatoare)

Nu voi mai insista asupra deprecierii umorului romanesc si nici nu voi incerca sa va conving de utilitatea unui dezvoltat simt al umorului, acum vital in relatiile sociale. Probabil cititorii se intreaba la punctul asta daca pot sugera si o solutie in dizertatia de fata. Solutia mea ar fi termenul de ”mucalit”. Folosit impropriu in presa postdecembrista, termenul surprinde umorul tipic romanesc, acea tenta glumeata combinata cu auto-ironie pe care o mai intalnim (din ce in ce mai rar) in unele zone rurale. Lipsita de bagaj cultural dar savuroasa in aceste zone, aceasta forma de umor poate fi gasita in registru cult si in lucrarile majoritatii autorilor romani dinainte de al doilea razboi mondial. Multi dintre pamfletarii actuali, printre care as aminti si o parte din redactia Academiei Catavencu au adoptat stilul si l-au adaptat (in original, autorul glumelor menaja ”victimele”) , acest stil fiind propriu si unor editorialisti. Tin sa subliniez ca ”mucalitii” sunt cei care mentin spiritul umorului romanesc viu.

Nu ar fi greu sa folosim un astfel de registru in seriale si emisiuni. Nu e vorba de o trecere brusca ci de o educare treptata a targetului. Desi nu au fost singurii, merita amintiti cei din grupul Divertis , de remarcat pentru efortul lor initial , distrus de momentul in care au serializat productia (2002) si odata cu ea si ideile.(Serialul cu Felix & Otilea era de un prost gust abominabil – pana si Vacanta Mare puteau mai mult. Cei din urma beneficiaza de talentul catorva actori si de destule premise pentru a avea succes. Ghinionul lor se numeste Mugur Mihaiescu. Gagurile de prost gust si vulgaritatea inutila fac din cei cativa oameni cu potential din trupa niste mascarici)

Sa nu tratam cu superficialitate propriul umor pentru ca ar insemna sa tratam cu superficialitate ludicul din noi !

Later Edit : Introduc aici un comentariu la articol lasat de userul Spera, comentariu pe care l-am gasit relevant :

”Ştii ce cred? Că nu poţi avea umor decît dacă ai perspectivă. Interioară. Adică un mod de a te raporta la tine şi la restul lumii cu o distanţă critică. Dacă pierzi asta, devii plictisitor. Cum românul e conectat acum numai la prezentul imediat, n-are cum să aibă umor. Deasemeni, umorul vine ca o forma de atac şi apărare, dar rafinată, nu brutală. Nu te lasă în stare de şoc, ci pişcăturile le simţi după. Umorul crează o realitate care creşte după eveniment, în spatele lui, ca o undă. Şi mai e ceva. Umorul vine pe un fond de modestie, de bun simţ, nu pe infatuare. Cred că suntem o naţie plină de complexe, de aia ne-am pierdut umorul.”

P.S : Fara legatura, pun aici un link la al doilea videoclip Nightwish, in formula noua. Muzica lor s-a schimbat putin la nivel de influente, dar piesa de fata este in vechiul stil. Solista nu prea canta aici si are niste miscari bizare, noroc cu ingerul care face tot videoclipul.

13 Comments »