Propun o pauza de cateva zile, pana la aparitia episodului 2 din seria recent inceputa. Daca titlul prezentului articol va nelamureste, o sa va linistesc putin: nu o sa ma apuc sa transcriu vreo poezie sau sa reproduc versuri Phoenix. Nu e nimic poetic in titlul ala.

Intrebarea din titlu e legitima: unde sunt fluturii? Nu fluturii din stomac, nu fluturii inspiratiei, ci fluturii. Acele firesti continuari ale omizii. Stiti voi, insectele alea colorate, fragile si lipsite de directie. In afara de cateva aparitii stinghere, aproape sfidatoare, in niciunul din orasele prin care am trecut in ultimii 10 ani nu am mai vazut fluturi. Da, stiu ca e iarna, dar afirmatia nu e restransa la un singur anotimp.

Bun, de ce mi-ar pasa mie sau altcuiva ca au disparut fluturii? Pe langa partea siropoasa, aia legata de copilaria in care prindeam fluturi in causul palmei, ar mai fi si un semn al avansatei noastre civilizatii. Parcurile, dealurile si zonele unde fluturii isi ducea silentiosul razboi al culorilor (raper ma fac, raper!) sunt absolut la fel. Unele s-au mai restrans din motive de parcari si mall-uri, altele au ramas fara niscaiva copaci, dar in mare, habitatul nu s-a schimbat.


(Imagine orginala: Wikipedia)

Vorbesc aici de fluturi mari si colorati, nu de molii sau alte creaturi din ordinul Lepidopterelor (in sfarsit, am folosit biologia de clasa a sasea la ceva!). Fluturii aia mari au disparut din mai multe motive, doua fiind evidente. Primul ar fi eliminarea omizilor din majoritatea pomilor fructiferi si zonelor verzi, fara discernamant intre cele daunatoare si cele a caror prezenta stabiliza ecosistemul. Atitudinea de tip ”io arunc cu napalm si vad dupa” ne-a scutit de invazii de tantari, dar a macelarit si multe alte specii (albine, libelule). Al doilea mare motiv ar fi poluarea. Aerul nostru e atat de incarcat de dubiosenii, incat nici insectele n-au curajul sa-l respire.

Fumatori, dati banii inutil pe tigari! Tot ce trebuie sa faceti este sa trageti aer in piept mai cu viata! Daca ar fi numai fluturii, tot ar fi ceva. Dar pana si gandacii aia rosii ”cu ochelari”, cei care se imperecheau ”spate in spate” la radacina vreunui pom, au disparut. Daca tot ne jucam de-a zoologia primara, ar fi de aflat ca respectivii gandaci se numesc Pyrrhocoris Apterus (sau mai simplu “Firebugs”) si sunt al naibii de rezistenti (si canibali, daca va pasioneaza subiectul). In frageda copilarie, dubiosul lor ritual de imperechere se desfasura pe delusorul din apropierea strazii mele. Acum 1 an, nici macar buburuze n-am mai vazut prin zona, insecte migratoare de felul lor.

Ideea articolului astuia a venit in urma discutiei cu un coleg de birou (beep si te fac celebru, Seba!). Problema e ca, siropos sau nu, mai toti avem ceva amintiri legate de fluturi si de insectele pe care in copilarie le priveam cu teama, curiozitate si multa, multa prostie. Disparitia lor marcheaza cumva si disparitia unei epoci ”salbatice” a spatiului urban romanesc, o epoca in care un copil de 7 ani nu era fortat sa bata mingea langa groapa de gunoi si sa iasa la picnic in parcare. Pustii viitorului, vor vana fluturi online si te vor intreba mirat: tati, animalele astea chiar exista?

P.S: Ca veni vorba de articolul cu jocurile, urmatorul episod s-ar putea sa aiba si un premiu special, sub forma unui joc Steam (stiu, editarea foto e dubioasa)