E imposibil ca atunci cand presa , acest catel de paza cu dintii mereu infipti in fundul senzationalului, iti aduce stiri din categoria asteia sa nu te apuce macar temporar spiritul justitiar. Pedofili, violatori in serie, criminali ascunsi sub masti de batranica…ce mai, auzi in cap eternul refren ”Ridica-te Ioane, ridica-te Gheorghe”, pui mana pe arma si fie scrii pe blog, fie iesi la o bere cu amicii ca sa rezolvi definitiv problema.

Stiu, e interesant sa critici lipsa de actiune a altora de pe un blog. E ca si cand ai pluti pe o bucata de polistiren langa Titanic si le-ai spune alora ca se scufunda. Dar nu despre asta e vorba aici ci despre principala tema de conversatie dupa o repriza buna de violenta servita la tv : Inchisoarea si pedeapsa cu moartea. Imediat dupa ce afli ca viata unui copil de cinci ani a fost distrusa de vreun dement, incepi sa ameninti cu posibilitati, principala posibilitate fiind impuscarea ”nemernicilor” pe loc.

Istoria inchisorilor este relativ recenta din moment ce pana nu demult, inchisoarea servea drept mod de retinere temporara a suspectilor pana la administrarea unei pedepse (deportare, marcare\schingiuire sau pedeapsa capitala). Coloniile inchisoare s-au dovedit foarte prolifice pentru Imperiul Britanic iar actualele penitenciare sunt o ineficienta inventie recenta.

Inchisoarea pe viata : Inchisoarea pe viata nu functioneaza. As putea discuta cateva extreme precum Norvegia (unde pedeapsa maxima este de 21 de ani, dar rar ajunge cineva sa o implineasca) sau Grecia (unde majoritatea recursurilor de eliberare esueaza datorita sistemului judificiar defectuos). Nu cred insa ca are vreun sens sa discutam astfel de exemple din moment ce gandirea colectiva cu pretentii de elevare merge pe ideea ”E mai mare pedeapsa asa, sa stea in inchisoare singur, sa se caiasca”. Cui ii pasa ca sansele ca un om sa isi revina intr-un mediu izolat sunt minime (convertirea la vreo religie nu este o rezolvare)  ? Cui ii pasa ca majoritatea celor condamnati pe viata scapa la un moment dat si le este imposibil sa se adapteze ? Cui ii pasa ca exista oameni care au ajuns acolo din cauza unor accidente si care sunt capabili in continuare de munca ? Nimanui, cu atat mai putin frustratilor de genul Miron Cozma care o duc foarte bine in conditii excelente de incarcerare.

Reintegrarea : Asta este unul dintre cele mai greu de atins subiecte din moment ce in Romania nu prea exista asa ceva. Intr-un sistem cu tendinte ideologice socialiste, eforturile de reintegrare ar trebui sa fie maxime. De la consilierea post-condamnare la consiliera in puscarie si la alegerea unei cariere dupa eliberare, statul ar trebui sa bage bani in reabilitarea celor care o merita. Sunt oameni care au furat de foame, pusti dezolati care au facut tot felul de tampenii pentru a se da mari, oameni vinovati de evaziune fiscala dar in continuare capabili sa munceasca, oameni pusi alaturi de criminali in serie. Ideea de inchisoare de maxima\minima securitate este o aberatie nociva. Stabilirea de colonii penitenciar in zone nepopulate si de centre de reabilitare in locul penitenciarelor de ”minima securitate” pare in momentul de fata o idee mai buna. Reintegrarea functioneaza in tari precum Norvegia, amintita mai sus : In ciuda condamnarilor rare si pe perioade mici, Norvegia are una dintre cele mai mici rate ale criminalitatii din lume.

Pedeapsa cu moartea : E o solutie, si inca una destul de eficienta si logica dar numai in cazuri extreme. Cand ar trebui aplicata ? Lista de infractiuni care nu pot fi savarsite de oameni normali sau utili societatii e mare, de la crime impotriva umanitatii la dovezi de salbaticie socante. Problema reala nu sta in intrebarea ”de ce ?” ci in intrebarea susamintita, ”cand ?”. In realitate, singurul mod prin care ai putea condamna pe cineva la moarte este dovedirea incontestabila a vinovatiei. Daca l-ai prins pe inculpat pe camera cum taia gaturi de inocenti, nu prea mai are sens sa-l internezi intr-un azil sau sa-i dai o pedeapsa cu inchisoarea. In plus de asta, acum exista probarea ADN (care poate gresi uneori dar e excelenta pe post de confirmare). Motivul meu ar fi abordarea sistemica a societatii : Indivizii nocivi trebuie eliminati la un punct.  Stiu, suna comunist dar cu ce ma ajuta ca Gigel Violatorul este intr-un azil de nebuni sau ca stiu ca a primit 30 de ani de puscarie ? Nu ma consoleaza ca la iesire, fiindu-i imposibil sa se integreze datorita oprobriului public, cel mai probabil se va apuca din nou de vechile hobbyuri. Indiferent de conceptia inculpatului asupra mortii (il vor manca viermii vs. va fi judecat) pedeapsa cu moartea nu suna atat de bine precum suna pentru spectatori.

(A SMBC special)

Sunt multe de discutat aici si admit ca postul de fata este foarte superficial. Traumele pe care cineva le poate suferi in inchisoare, noua ierarhie de-acolo (la rusi ierarhia se pastreaza inter-penitenciar) fac din sistemul penitenciarelor o tampenie sinistra. Ce sens are sa duci dupa gratii un om care a distrus zeci de familii ?  Cu ce se simt consolate rudele stiind ca un criminal e inca in viata si are sanse sa fie pus in libertate in urmatorii ani ?

Daca simplifici in stilul unor anumiti bloggeri articolul asta obtii : Inchisoarea pe viata este o idiotenie traumatizanta si lipsita de consecinte favorabile pentru sistem, internarea in azil a nebunilor deosebit de periculosi este o greseala, pedeapsa cu moartea poate fi utila in cazul in care reabilitarea este imposibila si economia iar reabilitarea detinutilor ar trebui sa fie prioritara in orice stat zis democratic.

Later Edit : Am mai primit un link pe tema asta de la un cunoscut cu o alta potentiala solutie. Gramo sustine ideea infiintarii unor inchisori private.

P.S :Un citat sublim din ultimul episod din Metalocalypse pe care l-am revazut recent : ”-Hey, did you see that guy sucking his own…you know what ?  – Yeah , I mean he is an accomplished man. All we do in life is to try to get high enough to get someone else to suck it !   – That’s why I don’t believe in evolution, our lips would be bigger if it worked !

P.S 2 : Avira ramane in top, just in case you where wondering.