Semnele lor
Posted by krossfire on 06 Apr 2008 at 08:49 pm | Tagged as: Social, Cultural, Politic, Viata de zi cu zi
Citisem zilele trecute un articol trimis de cineva pe mess (probabil tot de Tibi) despre semenele femeilor pe care barbatii nu le prea pricep. Articolul, de cateva paragrafe, nu parea sa fie scris de cineva care intelege semnele femeilor, ci tot de ”unul de-al nostru”.
Oricat de orgoliosi am fi ca barbati, sau poate tocmai de-aia, trebuie sa recunoastem ca sunt situatii cand ”nu pricepem nimic” dintr-o femeie. Departe de mine de a incepe aici o teorie semiotica despre semne indiciale si simbolice si despre raportarea lor la diverse culturi. Semiotica nu se justifica suficient ca stiinta in ochii mei pentru a spune ca descifrarea semnelor se poate invata din carti (exista si exceptii in cazul simbolurilor consacrate).
Deci, ce-i cu semenele femeilor si ce-i cu semnele barbatilor ? In cazul femeilor treaba este putin complicata…de la flirtul cu mana prin par, pana la priviri, rasul infundat la glume de doi bani si atingerile subtile, ele ne dau destule motive sa vedem ca sunt interesate de noi cel putin din punct de vedere sexual (genul asta de atractie apare prima).
Si totusi , de ce nu vedem ? In niciun caz pentru ca am fi ignoranti sau ”insensibili” ci in principal pentru ca alegem deliberat sa le ignoram sau asa cum scria in articolul de sus sa le consideram ”semne de prietenie”. De cele mai multe ori apare un orgoliu gen : ”aia e nu stiu cum” sau ‘‘aia e prea usoara” dar cel mai des nu ne vine sa credem si consideram totul ”prietenie”.
Barbatii sunt fie foarte directi in exprimarea dorintelor, motiv pentru care par brutali fie mult prea discreti si subtili , situatie in care se ajunge la legarea unei prietenii cu tinta atentiei. Nu am ceva impotriva prieteniilor (am destule prietene fete carora nu cred sa le fi facut vreodata, macar in gluma, avansuri) insa ele pot deveni tragice , in stilul Sprite, daca unul dintre parteneri simte mai mult.
Scrisesem acum un an jumatate despre faptul ca ajungem uneori la niste situatii greu de definit din punct de vedere al semnelor. Ne comportam ca si cand am fi specii diferite care incearca sa comunice prin semne proprii. Daca ar fi asa, cum stim, vorba lui Orson Scott Card, ca specia cealalta nu incearca sa ne omoare ? (sau sa ne bage in pat, in cazul nostru)
P.S : Am trecut si pe la teatru, sa nu zica lumea ca nu imi iau portia saptamanala de cultura. Am fost la ”Batalionul Indisciplinar”, marca Indart la Ministerul Culturii. Fainuta piesa, faine si insertiile si un moment excelent din partea cuiva foarte drag.
P.S 2 : Am sesizat ca a scazut enorm activitatea pe forumurile mari si pe blogurile medii in timpul siteului. Sa fi tinut cu totii un moment de reculegere ?
Try, try, try to separate them
It’s an illusion
Try, try, try, and you will only come
To this conclusion
Love …
Aoleu cate ocazii am pierdut la randul meu pentru ca mi se parea ca tipele doar ma ”simpatizeaza”.
si eu am observat treaba asta cu blogurile. ceva ceva tot o fi
cel mai bine ar fi sa mergem totdeauna pe ideea de atractie sexuala din partea lor, cel putin asa stim ca nu riscam sa pierdem ceea ce ne intereseaza mai mult (sunt rautacios, stiu
)
cred ca articolu’ ala vorbeste despre eunuci, ca altfel nu-mi explic ce fel de barbat nu simte atingerea subtila a unei femei sau nu e dat peste cap de trecerea mainii prin par de catre femeia din fata lui.
si femeile isi doresc din partea barbatilor mai mult interes chiar daca acestia nu il prezinta neaparat…asa ca 1307 are mare dreptate ar fi mai bine sa mergeti pe ideea de atractie sexuala din partea femeilor
e groaznic…traim in sec XXI…”iubim” ca in secolul XXI
he he…sunt si cazuri f f ciudate…fata nu flirteaza…baiatul nu flirteaza…toti percep ca ei flirteaza…si ei se considera just f buni amici…yoy ce aiurea e…
Daca totul s-ar reduce la atractie sexuala ar fi foarte simplu; vezi filme indiene, seriale sud-americane, sunt semne evidente si fara echivoc din belsug.
Intr-o lume mai sofisticata, mai elevata, semnele se rafineaza, se modeleaza, se stileaza, e cu totul altceva,lupta dusa prin semne e mai interesanta, mai obsesiva, imbraca forme paroxistice, chiar daca in final se ajunge tot la atractie sexuala.
Asa ca, ramane teoria despre semne.
In cu totul alta nota decat restul comentariilor, eu am o mare problema cu asa-zisele semne. Eu una nu le folosesc. Ahm, nu stiu de ce. Dar mai grav e ca nu ma prind de loc cand le foloseste cineva ca sa imi atraga atentia. Ideea e ca am multi prieteni, dar f putine prietene (fetele/femeile nu ma prea suporta…); asa ca totul e cam joaca si amicitie la mine. Din punctul meu de vedere, e prea multa teorie pt nimic si de fapt semnele nu exista. Sau exista, dar nu le vad eu scopul. In fine, traiesc eu intr-o alta lume, cred ca…
Barbatii sesizeaza rapid si usor semnalele femeilor.
Problema e ca majoritatea nu stiu cum sa le interpreteze pentru ca nu au experienta necesara.
Ca vorbim aici de limbaj nonverbal dar si altele care intra in categoria IOI/SOI (Indicator of Interest/Sign of Interest) trebuie spus ca barbatii primesc astfel de “indicii” cu o frecventa extrem de redusa.
Asta se datoreaza faptului ca barbatii nu sunt interesati de femeile care sunt atrase de ei si care isi “semnalizeaza” intentii.
Mai pe scurt, degeaba vine o urata la mine si incepe sa rada ca proasta la cele mai jalnice glume ale mele, sa isi linga buzele, sa isi treaca mana prin par sau sa ma fixeze cu privirea. Pentru ca nu ma intereseaza, si ca atare nu voi accorda atentie semnalelor ei.
Si mai mult, daca trimiti un barbat la niste cursuri de comunicare non verbala si ii explici cum se manifesta o femeie interesata de un barbat, rezultatul e tot cam acelasi fix 0.
Asta nu e suficient pentru ca barbatul sa si futa. O sa putem spune, vai cata eficienta, subiectul nostru a depistat in proportie de 100% toate semnalele transmise de femei, din pacate nici una din cele care ii placeau lui nu s-a aratat interesata de el si pe el nu l-a interesat nici una din femeile care l-au considerat atragator.
P.S. Daca nu ati inteles, mai cititi o data.
Ah, desigur, ce era mai important, un curs de comunicare Non Verbala nu te face expert in femei sau vanzari.
forevergreen are dreptate! uneori, a trăi într-o lume mai elevată, mai “deşteaptă” aduce de la sine greutate în îndeplinirea funcţiilor primare, că intervine raţiunea.
ia-le pe toate ca fiind avansuri şi nu vei avea de pierdut 
)
cel mai elocvent exemplu, în opinia mea, rămâne modul în care mănâncă oamenii: înainte se rezumau la alimentele de bază, în ziua de azi există “jde mii” de reţete. la fel şi-n cazul activităţii sexuale. adică.. suntem mai pretenţioşi, mai “intelectuali” şi uităm în definitiv care-i de fapt şi de drept scopul: get laid.
1307 de asemenea are dreptate
interesantă însemnare Krossfire! serios, de mult n-am mai citit aşa ceva. o s-o recomand pe dulce-amarui.com cititoarelor, dacă nu te deranjează.
Programare Sociala : Bine punctat referitor la cursul de comunicare non-verbala…
A.Faith : no problem
Arana : le folosesti, dar diminuat si de multe ori fara a constientiza (dar nu instinctual)
Forevergreen : Nu se reduce..dar cam de-acolo pleaca
Orson Scott Card…frumos, frumos, imi place despre ce citesti.Ai apucat cumva sa citesti si cartile de dupa “Xenocid” ? Ca eu nu…
Just it happens ca acuma, la reclama Google, vad ceva cu “Probleme sexuale”.
Cum tot timpul imi vin in minte faze din filme, as sugera sa fie vazut filmul “Persuasion”, o adaptare dupa un roman al duduii Austen, sau in general citita orice carte scrisa de dansa, deoarece acolo personajele feminine au acea complexitate uimitoare care le acorda distinctie, atat in comportament cat si in modul in care interactioneaza cu barbatii doriti. Man, in secolul 19, daca gentleman fiind acordai mai multa atentie decat norma unei domnisoare necasatorite, tu insuti fiind burlac, viata ta era deja semi batuta in cuie, caci toate rudele ei s-ar fi asteptat de la tine sa-i ceri mana (in casatorie, nu la pachet…). Atunci, onoarea conta mai mult decat fericirea, si oricine s-ar fi legat de altul care probabil nu-i era tocmai pe plac, doar pentru a nu-si pata numele in cazul respingerii unui angajament
Am patit si eu odata sa imi trimita “semnale” un tip si eu sa nu observ. Problema e ca nu eram exact foarte interesata de el si eram oricum extrem de obosita ca sa imi mai dau seama de orice.
Insa intr-adevar,fetele de obicei sunt ceva mai finute in semnale iar majoritatea baietilor fie nu le observa sau nu vor sa arate ca le vad.
Pana la urma cred ca e aceeasi poveste de demult, totul tine de persoana, indiferent daca e baiat sau fata.
Sodium : Frate, bine ca mi-ai amintit ca uitasem de porcaria asta de AdSense si am promis ca il scot la inceputul lunii. Zis si facut : Krossfire.ro e AdSense free
Silvy : Baietii sunt mai subtili uneori din teama de respingere…
Interesant post si comentarii pe masura
Aici cred ca mai este si alta problema: poate ca unii barbati inteleg semnele (sau macar o parte din ele), dar le e teama ca inteleg gresit si prefera sa nu actioneze ca sa nu fie apoi acuzati ca s-au dat la tipa respectiva.
Asta ziceam si eu…traim cu o teama constanta si preferam sa fim ”subtili”, adica timizi.
krossfire asa timid ai “agatat-o” tu pe iubita ta? ;;)
Sa facem ce zice popa, nu ce face popa…in cazul religie i cred ca ar fi cazul sa nu facem niciuna dintre ele ci sa ne cream o solida impresie de moralitate.
Sodium – uitasem de Austen… deci da, bine zis. Ma gandesc ce soarta ar fi avut personajul “eu” intr-un roman by Austen… pfffff
Ce ti-e si cu semnele astea…
bine zis ,Arana
dar… oare de ce exista nenorocitele astea de semne si nu pot fi pur si simplu cuvinte? De ce trebuie sa fie complicat cand poate fi simplu?… Well, probabil ca n-o sa primesc vrun raspuns vrodata..
fac u mare efort sa aculte toate tampeniile noastre, cum si noi ne facem ca le ascultam.. Asta face parte din dansul imperecherii
parfm cu feromoni, cea mai buna solutie, ce sa mai [pierzi timpul cu citirea semnelor