Titlul postarii de fata parafrazeaza o vorba devenita celebra in facultate. De fiecare data cand auzeai ca ”se intampla lucruri…”, te puteai astepta la orice, in general la un eveniment cu o finalitate negativa.

In cazul de fata, e vorba despre cateva evenimente recente care m-au scos din letargie. In urma cu aproape doua luni,  va povesteam despre prima zi a festivalului Sonisphere. Printre aprecierile mai mult sau mai putin binevenite, am aruncat in treacat si povestirea unui betiv batut in RATB. La momentul respectiv,  oscilam intre ”totusi, e om” si ”o problema rezolvata eficient”. In momentul asta, concitadinii mei par sa se indreapte spre a doua varianta.

Intorcandu-ma in haznaua bucuresteana, am avut surpriza sa vad un episod similar celui descris mai sus. Un cersetor cu doua plase dubioase era scos pe sus dintr-un autobuz 137. N-am retinut de la ce pornise toata tarasenia, dar oamenii respectivi (vreo doi pensionari si un pustan) mai aveau putin si-l calcau in picioare. Am trecut peste eveniment, avandprobleme mai presante. N-a trebuit sa astept mult pentru a asista la un eveniment similar in aglomeratul 104. Cand unul dintre profetii RATB-ului s-a urcat in autobuz, insotit de urletele si mirosul caracteristic , pasagerii asezati pe scaun au reactionat instant. Initial, doua doamne pe la 45-50 de ani i-au ordonat , pe voci alarmant de similare vuvuzelelor, sa se care din autobuz. Lor li s-au alaturat inca trei oameni. De partea individului, care incepuse deja sa abereze ceva despre sfinti, a intervenit o hipsterita care ne spunea ca ”are si el dreptul sa traiasca”. Victoria a fost a rebelilor, dupa cateva blesteme si amenintari cu bataia intre pasageri !  Mos Rapciune a coborat la statia urmatoare, blestemandu candid pasagerii.

De ce va plictisesc cu niste relatari cu iz provincial ? Pentru ca in cinci ani de Bucuresti, n-am vazut ca oile sa reactioneze atat de violent si atat de des. Am vazut femei scuipate in RATB, am simtit mirosuri rezervate gandacilor de bucatarie…dar n-am vazut ca romanii sa spuna decis : gata bah !  Mai mult, de fiecare data cand m-am revoltat am fost pus  rapid la punct. Cel mai probabil, vorbim de un efect secundar al crizei, unul demonstrat. E posibil ca  nea Marin sa inteleaga ca 1.3 RON dati pe o calatorie sunt niste bani pentru care astepti un serviciu. Totusi, mi-ar placea insa sa cred ca  21 de ani de mancat rahat au avut un cat de mic impact asupra tensiunii psihologice actuale.  In sfarsit, vad oameni care fac rapoarte functionarilor, injura direct casieritele lente si au curajul sa ameninte cu demisia, desi joburile nu-s tocmai un bun accesibil. Din lipsa de fonduri si spagi, politia a tinut in ultima saptamana sa ne arate ca exista, cel putin la nivel rutier.

Stiu, sunt cazuri izolate in momentul de fata, iar cu o floare si o bata incap nu se face primavara. Nu, nici macar un deputat care a avut din nou curajul sa spuna oficial ceea ce multi gandeau din 1996 nu mai incalzeste pe nimeni. Totusi, privarea economica si iesirea din paradisul imprumuturilor caldute ar putea avea efecte interesante. Cum nu vad iesirea din criza ca pe ceva imediat, as zice ca, domnilor, se intampla lucruri…

P.S : Stiu ca articolele mele din ultima vreme n-au stralucit la nivel de scriitura. Pe langa oboseala acumulata, se pare ca am acumulat si niscaiva probleme de sanatate care trebuie rezolvate in timp record. In orice caz, daca v-am plictisit teribil, va recomand aceasta capodopera a negrei perioade pop-dance a muzicii romanesti. E incredibil cat de multe clisee pot incapea pe o bucata de piesa care seamana pe alocuri cu ”celebra” Dr.Dick.

26 Comments »