Nu are sens sa ma trezesc acum, la spartul targului, pentru a explica ca frustrarea romaneasca da nastere la o natiune de posesori de masini straine si celulare de 20 de milioane, oameni gata sa fie aruncati in strada in fiecare moment dar mandri ca au putut jigni un alt amarat.

Cu toatea asta, am fost intotdeauna curios sa vad ce pasi urmeaza unii pentru a-si alege masinile Curiozitatea a aparut cand in anul I, odata ajuns in Bucuresti am intalnit o cativa studenti si parinti de studenti care conduceau aceeasi masina : Volkswagen Passat, luat in leasing sau rate. Despre obsesia neintemeiata pentru masini germane am mai scris in trecut si nu o sa revin doar de dragul de a ma lungi. Cert este ca sistemul de alegere al unei masini la romani are un circuit destul de dubios. Cu aportul unei cunostinte care a lucrat la o reprezentanta, l-as rezuma cam asa :

Proaspat imprumutat de 30 000 de euro, suma pentru care va plati o viata, romanasul se grabeste in prima reprezentanta a unui producator german , de preferat VW, Opel sau Skoda (germana oricum in ochii lui).  Dealerii in general il intuiesc de la usa : destul de prost imbracat, neingrijit si cu o figura intre sictir si aroganta . Ar face tot sa nu para picat din cer insa e clar  : omul s-a imprumutat de mai mult decat poate duce si acum vrea sa se simta rege. Cu pasi largi, hotarat, romanasul se indreapta catre primul model din raza vizuala.  Modul lui de inspectie nu va implica niciodata un test-drive si nici urcarea la volan. Exista un singur test valabil , testul epatarii : E destul de ”bengoasa” ? O sa arda Gigel de la patru cand ma urc in ea  ? Nu are importanta ca VW e privit ca un brand de masa mai peste tot, omul nostru de mic isi dorea obsesiv o masina germana. Ajunge la un Golf 4 Full Option : 20 000 de euro. Da, dar el a imprumutat 30 000 iar masina asta este mica, e ”de femei”. Daca iei 30 000 de euro, dai 30 000 de euro ! El vrea o masina mare. Odata ajuns la Passatul dorit, nu se mai uita la dotari . Il vrea ! Intrebarea seaca a dealerului despre test-drive devine instantaneu retorica. Omul si-a gasit masina !

Desigur, o sa-mi spuneti ca exagerez, si ca multi dintre romanii verzi au masini luate la second din afara. Acelasi criteriu, doar ca alti dealeri si alti bani imprumutati. Apoi, dupa ce ai facut un astfel de efort regal pentru o masina care nu-ti trebuie, poti sa o conduci altfel decat agresiv si lipsit de orice urma de respect in trafic ?

Cand a inceput mania imprumuturilor, al caror avant a fost din fericire taiat de criza, aproape in fiecare saptamana gaseai cate un proaspat imbogatit. Unul care toata viata tacuse si incasase in vreo uzina acum conducea un Audi luat la second, avea telefon Touch Screen si se ducea sa repare instalatii in costum. Maxim 2-3 luni dura toata sarada dar era suficient cat sa moara de ciuda dusmanii, vecinii si familia. Nu e in niciun caz vina masinilor sau a dealerilor ci strict a frustrarilor romanesti post comuniste. Oameni ajunsi intr-o perioada in care cei mai inteligenti ca ei au inceput sa aiba, nu sa rabde cu toata lumea, au acumulat mai multe frustrari decat poate duce ratiunea.

Un citat deosebit de pe un forum, pe tema dezbatuta mai sus ”Mi-am luat si eu o Kia d-asta (n.n : Ceed) dar e joasa rau la sol si scaunele sunt cam tari.  Nici culoarea nu-i grozava. Initial voiam Logan dar am zis sa ma rasfat, ce dracu”.

P.S 1 : Am ales un nou imn al invatatului pentru licenta pe ultima suta de metri Chacaron Macaron”.  Sublima piesa subliniaza perfect la nivel liric starea in care ma gasesc la ora actuala.

P.S 2  : Ca tot vorbim de VW , oamenii au gasit o super metoda de-asi promova noua dubita de familie : The Volkswagen Baby Maker (via Raluca).