Religia – Patronul Fricii ?
Posted by krossfire on 24 Jul 2007 at 05:26 am | Tagged as: Social, Cultural, Politic
Mi s-a reprosat in cateva instante ca as fi o persoana non-religioasa. Practic asa este. Nu sunt ateu , adica recunosc existenta unei instante superioare, insa consider ca este datoria mea sa gasesc o metoda personala de a ma apropia de aceasta instanta. De asemenea nu vad ”instanta superioara” ca pe o constiinta reala, un Dumnezeu care s-ar putea materializa, dedubla sau arata concret lumii. Un Dumnezeu posibil nu ar fi un Dumnezeu care sa se amestece direct in destinul vreunei fiinte.
Daca admit existenta instantei superioare si consider ca o apropiere de aceasta este propice, religia organizata ma deranjeaza enorm. Religiile nu fac in esenta lor decat sa coboare in banal lucrurile care nu pot fi explicate sau intelese colectiv si sa le dea un sens strict, vulgar si dogmatic. Majoritatea dogmaticilor si habotnicilor sunt in general oameni limitati. Exceptiile consta in cei ce abordeaza dogma ca un sistem filosofic.
Probabil asta ar trebui sa si fie abordarea Bibiliei – religia ca sistem filosofic, nu ca dogma. Sa nu uitam ca Biblia a fost scrisa strict de oameni. Nu de oameni sub ghidajul lui Dumnezeu, nu de Dumnezeu, ci de oameni care cautau raspunsuri. Coranul a fost scris de un singur om. Textele hinduse au toate autori concreti in persoanele unor iluminati ai vremii.Cartea lui Mormon si toate textele religioase relativ recente au fost scrisa tot de ”persoane fizice”.
Niciunul din aceste texte nu detine Adevarul si niciunul nu este mai justificat decat altele in vreun fel. Notiunea de ”text sfant” nu face decat sa amplifice disensiunile dintre religiile organizate. Practic sa lupti pentru religia ta este ca si cand ai lupta pentru Coca-Cola cu bautorii de Pepsi – inutil si total subiectiv.
Voi analiza ca demonstratie crestinismul. Cam ce vreau sa scot in evidenta aici este valabil si pentru alte religii asa ca nu am ceva in special cu religia in care am fost botezat, si din a carei dogma am selectat cateva pasaje utile mie in general.
Problema principala cu majoritatea crestinilor este ca au impresia (materializata printr-o incapatanare idioata) ca religia lor este cea mai buna. Primul argument ar fi ca este o religie monoteista destul de veche. Un argument fals. Zoroastrianismul (religie bazata pe profetiile profetului iranian Zoroastru sau Zarathustra) este cea mai veche religie monoteista cunoscuta si inca activa. Mai grav, iudaismul si crestinismul au preluat foarte mult din aceasta religie, de la titulatura Dumnezeului unic (Mazda, in viziunea lui Zoroastru, ”unicul Dumnezeu , cel necreat”) pana la conceptele de bine si rau (cele 10 porunci au pasaje foarte similare cu invataturile vechilor iranieni) si mai ales conceptele de rai si iad , preluate aproape in totalitate. Un alt argument la fel de nefondat este acela al suprematiei lui Iisus. Se spune ca, daca nu ar fi fost capitolul cu Invierea in crestinism, aceasta religie ar fi murit pana acum. De ce ? Pentru ca oamnii in marea lor parte nu sunt deschisi spre a intelege si simt nevoia sa ”vada”. Imi recunosc de multe ori si eu acest ”pacat” insa Iisus nu este nici pe departe un argument valabil. Iisus a existat si nu i se poate nega rolul ca personalitate isotrica dar la fel au existat si Mahomed si ceilalti profeti. Episodul crucificarii si celelalte episoade au destui martori (in persoana apostolilor si a cronicarilor vremii) insa episodul Invierii si al evenimentelor ulterioare este foarte neclar, interpretabil si cel mai probabil metaforic. Iisus, cel care invoca divinitatea inainte de moarte inviase metaforic. Dupa unii Iisus n-ar fi fost strain de hinduism si chiar de budism. Acestea sunt insa speculatii dar au un fond temeinic : Exista o perioada foarte mare a vietii lui Iisus in care nu se stie nimic despre activitatea lui. De la meditatul in desert la explorarea zonelor inconjuratoare vechiului Israel, sunt zeci de teorii care se refera la aceasta perioada (pasajul din Biblie este neclar). Cade deci si mitul profetului atotstiutor. Chiar ascensiunea mormonilor dupa 1800 si mai nou a raelienilor si scientologilor arata ca mereu se vor gasi oameni care sa inalte profeti din indivizi ce poseda cunostinte superioare (Zoroastru, Budha, Iisus, Mahomed)/ sarlatani (Joseph Smith, L.Ron Hubbard, Claude Vorilhon si multi altii).
Practic, singurul argument pentru impunerea crestinismului (similar cu cel al impunerii islamismului) a fost faptul ca era o religie convenabila pentru mai marii vremii. Din acest motiv este crestinismul o religie raspandita. In Evul Mediu oamenii aveau preocupari din cele mai diverse, de la jafuri la violuri si maceluri. In aceste conditii religia trebuia sa insufle frica din moment ce statul nu putea. Ce se intampla daca incalcai cele 10 porunci ? (de bun simt de altfel insa nu Sfinte si destul de interpretabile – iar apare un episod dubios in Biblie) Pai ce sa se intample : a. te pedepsea Dumnezeu (violent in Vechiul Testament) \ b. cand mureai te duceai in Iad \ c.existau diversi demoni si creaturi rele care te pandeau daca nu erai pur
Crestinismul si majoritatea religiilor monoteiste ne dau doua motive principale pentru a ne fi frica : Zeul Unic, iluminat si superior, dar totusi razbunator si nedrept + eventuala pedeapsa de dupa moarte . Daca in Evul Mediu mergea ideea, ei bine acum nu mai merge….acum oamenii chiar nu au nevoie sa li se spuna ca sunt supravegheati si ca vor ajunge intr-un iad ipotetic. In loc sa vada acest Dumnezeu ca pe un confesor, unul care iarta si indruma (Eul si societatea pedepsesc, nu Dumnezeul) multi il vad pe Dumnezeu ca pe un ”Tata” usor dezechilibrat care ne pandeste cu batul.
Cum se numeste un credincios in zonele rurale ? Un om cu ”frica de Dumnezeu” !
Chiar imaginea ‘Tatalui” intalnita si in islamism este una gresita. Cea a familiei (Sfanta Familie) iar intareste stereotipurile. Individul este celula societatii, nu familia (chiar daca aceasta ofera un echilibru). Daca individul s-ar raporta strict la propriul eu, nu la norme si dogme religiile ar deveni brusc nenenecesare. Simbolurile religioase, in general simetrice si preluate din scrieri vechi si alte religii nu au vreo putere fara a fi asociate cu masele. Un simbol religios cu tenta pasnica poate deveni un simbol al distrugerii. (Exemple : Svastica, Crucea Celtica – ele si-au pastrat simbolistica originala si in national socialism si fascism insa au fost asociate cu masele)
O religie moderna, cu un grad minim de organizare ar trebui sa dea o noua interpretare filosofica bibliei. In primul rand ar trebui eliminata frica.
Personal pot accepta elemente ale dogmei crestine insa conceptia mea de Dumnezeu se apropie mai mult de cea hindusa. Consider ca fiecare ar trebui sa-si aleaga din dogme ceea ce corespunde sistemului sau filosofic personal si sa nu le promoveze ca fiind vreun adevar pentru ca nu nu sunt. Sunt pur si simplu ”ajutoare filosofice”.
In loc sa le bagam pe gat copiilor Teoria Creationista (ce poate fi interpretata ca o varianta pe scurt a celei evolutioniste la o adica , dar fara niciun sens ”teoretic”) am putea sa le insuflam niste valori proprii, niste principii, fie ele derivate din crestinism sau nu. Tot ca instrumente ale puterii s-au dezvoltat si cateva principii crestine precum modestia exagerata si umilinta.
Multi au nevoie de religie. Probabil toti avem nevoie de religie pentru ca de multe ori ne simtim mult prea slabi si singuri. Chiar daca nu credem in existenta instantelor superioare si ne raportam numai la propriul Eu, ca instanta suprema (new age) tot avem nevoie de a crede (chiar daca se intampla sa credem numai in noi) . Niste dedicati pazitori ai dogmei ar putea rezolva mult mai bine problemele pe care cred ca le rezolva consiliile si organizatiile centralizate religioase.
P.S : Pentru unii religia este o retrage din cotidian intr-un primordial fericit. Nu neg la randul meu divinul si unele intamplari iesite din tipare pentru ca nu vreau. Pentru astfel de evadari din cotidian nu avem insa nevoie de B.O.R , de Patriarhia Constantinopolului, de Papa sau de Liga Araba.
Sunt idei foarte bune, dar cred ca in acest articol sunt strecurate in mod discret niste idei destul de nocive din punct de vedere al interpretari, una ar fi faptul ca individul este caramida de baza a societati, lucru adevarat, dar care poate destabiliza insusi notiunea de societate umana.
Nu înţeleg de ce mai scrii teze cu privire la creştinism dacă pleci de la premisele alea.
Iar, printre altele, faptul că unii prelaţi din ignoranţă sau reavoinţă au predicat prostii mirenilor şi astfel s-au perpetuat tot felul de idei cum că frica ar fi sentimentul esenţial creştinului nu mi se pare a fi un motiv întemeiat pentru a stigmatiza întreaga religie. E valabil şi pentru musulmani, mozaici, etc. etc.
P.S: Dogmele au fost o necesitate în perioada creştinismului timpuriu, când, tocmai datorită lipsei lor, s-au născut o droaie de erezii nocive.
Crestinismul ca orice religie poate fi imbunatit.
Da, eu chiar merg pe individualism agresiv insa am si precizat ca familia ofera un anumit echilibru. Insa imi pare anormal ca viata unui individ sa fie decisa de o familie numeroasa. O societate cu adevarat moderna ar restrange familia la necesarul social si ar investi in individ.
Percepţiile asupra principiilor creştine pot fi îmbunătăţite, deşi nici alea nu tot timpul. Principiile creştine în sine sunt imuabile.
Hmm..perceptiile asupra principiilor trebuie schimbate si interpretate rational. Biblia si dogma crestina in sine sunt destul de putin relevante sau cel putin la fel de relevante ca alte texte sfinte si dogme.
Cred ca ar fi trebuit sa aduc in discutie si problema lumii ”de dincolo” si a non-existentei ei..dar asta intr-un alt post
eu cred totusi ca religia si Dumnezeu (indiferent cum le definim) transced rationalul. Sa le abordezi rational e o limitare nu diferita de ce spui tu pe la inceputul articolului.
Religie = re-ligare. Incercarea de relegare cu Dumnezeu.
Dar nu poti da dreptate niciunei religii. SUnt la fel de fondate => O libera practica ar fi de baza .
Spunea Kierkegaard într-unul din volumele sale [ Boală de moarte, dacă nu mă înşel ] că cea mai mare greşeală pe care o poate face creştinul e acea de a încerca să aducă argumente în favoarea credinţei sale. Asta în continuarea celor spuse de tapirul.
Sunt de acord cu tine ca trebuie facuta diferenta intre religie si dogma, dar o ‘modernizare’ a religiei mi se pare imposibila dupa secole de lupta ale Bisericii in implementarea dogmelor (in toate religiile).
De asemenea acolo unde tu spui ‘nici o religie nu are dreptate’ eu spun ca toate au. Toate sunt fundamentate pe pricipii corecte, care de multe ori tin de bun simt – de aici si punctele comune intre religii. Fundamental mi se pare ca (aproape)fiecare religie cere adeptilor sai sa fie cat pot ei buni pentru sine isisi – urmand anumite percepte si anumite dogme faci ceea ce este mai sanatos pentru tine si constiinta ta. (nu iau in calcul religiile extremiste care indeamna la ura)
Eu nu consider Crestinismul ca fiind bazat pe ideea temei de Dumnezeu, ci mai repede Ortodoxia se defineste prin asta. Crestinismul catolic ‘promoveaza’ (recunosc ca suna aiurea dar nu imi vine alt termen) o alta abordare fata de D-zeu si fata de Cristos.
Si mai sunt de parere ca orice abordare moderna a religiei duce intr-adevar spre libera-practica, care poate fi in unele situatii si mai ales in cazul lipsei rationalului la practici periculoase de tip sectant – vezi cazul Davidienilor, etc..
Da…dar principiile alea de bun simt ar trebui sa fie insasi natura omului rational,nu ?
… meaning?
Adica un om indeajuns de rational si de educat nu are nevoie de falsa moralitate impusa de religie. Se poate raporta la sine. (Fara a resping in totalitate conceptul de religie)
Cred ca ai o mica greseala in text: “Crestinismul si majoritatea religiilor politeiste [..] Zeul Unic, iluminat si superior,”.
Politeism, din cate cunosc, se refera la o religie cu mai multi zei, nu doar cu unul, unic.
Se arata o dezbatere interesanta aici pe dogme si pe principii. De la filosofie la rationament. Interesant!
Eu am o alta parere. Consider ca suntem mult prea limitati ca fiinte vii in ceea ce priveste puterea de intelegere a lumii inconjuratoare. Ne este greu sa explicam ceva, il catalogam drept paranormal; ni se pare o situatie grea in care nu primim ajutor de nicaieri, apelam la acea forta divina atotstiutoare.
Cred ca nevoia omului de a avea o explcatie pentru anumite lucruri, inclusiv ce se intampla dupa moartea fizica, determina aparitia religiilor. Suntem inca prea limitati pentru a putea intelege si de aceea o luam pe drumul simplu: stie El / stiu Ei.
Drept dovada ca nimic din ce stim nu poate fi luat ca atare este evolutia constanta a cunoasterii umane. Crestinismul, hinduismul, budismul, nu sunt primele religii si probabil nu vor fi ultimele. Am aflat ca lumea e rodunda, am aflat ca nu soarele se invarte in jurul nostru, asa ca vom invata mai multe lucruri in viitor care ne vor anula parte din ceea ce stim azi. Este un proces constant de adaptare la situatie in functie de nivelul de cunostinte si intelegere pe care il detinem ca fiinte umane.
Scuze, voiam sa scriu ”monoteist”..am corectat.
Sunt de aceeasi parere cu tine vizavi de cunoasterea stiintifica.
@kross:ai dreptate in privinta omului rational, dar oamenii sunt foarte irationali si foarte usor de manipulat. Revin la cazul davidienilor, sau a altor culturi prezente si pe la noi care militeaza pentru urinoterapie, tantra yoga si alte tampenii. Tocmai pentru ca marea majoritate a oamenilor e batuta in cap, religia e un mijloc de a-i controla, si in general la modul constructiv – pentru inlaturarea influentelor distructive. Revenind la manipulare – este principiul de baza al dogmelor si la Bisericii in general. Exista “obiceiuri”, “datini”, “credinte” pe care nu o sa mi le explic niciodata, pentru ca sunt lipsite de logica, dar au darul de-al face pe enorias sa creada si sa se supuna Bisericii (atenite:nu Religiei!)
@tsk: Stii bancul cu olteanul care vede strutul si zice ca pasarea aceea nu exista? Ai dreptate, exact asa suntem in integralitatea rasei umane. Daca nu gasim tipare pentru ceea ce nu intelegem, ne speriem.
“Adica un om indeajuns de rational si de educat nu are nevoie de falsa moralitate impusa de religie.”
Cum spuneam, dacă pleacă de la alte premise, ar putea să-şi asume moralitatea impusă de religie.
Nu neaparat, dar vreau sa spun ca exista alte metode de a te autoechilibra.
Kross, pana acuma scriai bine, da incepand cu postul asta, pot spune, scrii si mai bine
. I like the theme, man… Se cerea o discutie pe tema asta. Poate au facut-o si altii, eu la tine am gasit-o insa. In mare parte, impartasesc punctul tau de vedere. Zicea cineva: “acolo unde tu spui ‘nici o religie nu are dreptate’ eu spun ca toate au”. Amice, gresit! Nici o religie nu are dreptate si, in plus, niciuna nu reprezinta Divinitatea. De ce sunt asa sigur? Voltaire spunea ceva genial la un moment dat: „Omule! Care te încumeţi să te crezi imaginea lui Dumnezeu, spune‑mi dacă Dumnezeu mănâncă şi dacă are un maţ în fund.” – Voltaire ‑ Les lettres d’Amabed. Toate religiile gresesc si reduc divinitatea, intr-o anumita masura la asta: fiintza. Alt argument, tot un citat: Sf. Stefan, primul martir crestin – “Dumnezeu nu incape in templu”. Kross zice la fel in inceput: Dumnezeu nu e ceva care sa fie incorporat unei fiinte.
@smarcastik – “Tocmai pentru ca marea majoritate a oamenilor e batuta in cap, religia e un mijloc de a-i controla, si in general la modul constructiv – pentru inlaturarea influentelor distructive.” Din contra, in opinia mea, religia e cea care l-a facut pe om irational, la indopat cu perceptii gresite despre Lume (in sensul sau larg), oprind oamenii de stiinta sa ii explice si sa-si explice adevaratele cauze ale anumitor fenomene. De la metodele si practicile irationale care le are in grila de programe si crestinismul au aparut idei de genul: urinoterapie. De ce? Fiindca, pentru a crea o noua religie, iti trebuie acelasi lucru ca ceea ce s-a folosit in cea veche: ceva absurd, irational, dar care sa atraga adepti. Or, ce poate fi mai absurd decat sa crezi in invierea unui individ de acu’ 2.000 de ani.
Sanatate si spor Kross!
Multumesc pentru aprecieri
Apreciez punctele tau de vedere, care nu pot fi combatute, credinta fiind o chestiune interioara, din punctul meu de vedere.
trebuie inteles ca crestinismul a avut un rol foarte important in trecut pt controlul maselor; cum altfel ai fi putut explica unui taran batut in cap ca NU trebuie sa-l omoare pe vecinu’ chiar daca are mai multe oi, decat prin implementarea notiunilor de “iad” si “rai”; nu puteai sa explici maselor ca nu-i bine sa furi sau sa omori fara a le implementa frica de “iad” dar si ideea ca daca fac fapte bune vor fi rasplatiti in “rai”; sute de ani aceste “frici” au fost singurele care i-au impiedicat pe oameni sa se omoare intre ei; normal ca este aberant sa crezi in existenta raiului sau iadului, sau in existenta unei divinitati care te pedepseste; “pedepsele” vin din teoria actiunii/reactiunii, adica daca dai in cap unui pm, normal ca restul familiei o sa te vaneze, sau daca incalci legile gravitatiei normal ca o sa-ti spargi capu’; se pare totusi ca asiaticii erau mult mai avansati decat europenii ca dovada ca budismul nu presupune existenta unei divinitati, sau a raiului/iadului, in schimb prezinta ideea de reincarnare, adica cicluri de viata prin care sufletul incearca sa atinga perfectiunea, teorie mult mai logica decat statul in rai si plictiseala de rigoare
o sa va povestesc o intamplare de pe vremea lui “buddha” (buddha inseamna “iluminat”, numele persoanei respective era altul, nu-mi amintesc acuma): “intr-o zi au venit la buddha 3 persoane care l-au intrebat pe acesta daca exista dumnezeu/divinitate/whatever; acesta a dat trei raspunsuri diferite; unuia i-a zis ca exista, altuia ca nu exista, iar celui de-al treilea ca nu stie; normal ca a fost intrebat de un ucenic de ce fiecaruia i-a zis altceva; buddha a explicat: primul om care a venit la mine era o persoana care a renuntat de mult sa creada in divinitati, asa ca i-am spus ca exista dumnezeu pt a-l face sa inceapa sa caute singur raspunsul; cel de-al doilea era un “enorias” convins de existenta unei divinitati, si datorita acestei convingeri puternice renuntase sa mai caute raspunsul, pt ca mergea pe ideea “crede si nu cerceta”, asa ca i-am zis ca nu exista, pt a-i distruge aceasta credinta oarba si a-l face sa caute singur raspunsul; cel de-al treilea era pe calea cea buna si incerca sa caute raspunsul, asa ca i-am zis ca nu stiu ca sa nu-l derutez si ca sa-l las sa caute in continuare”; concluzie: de ce sa ne pierdem timpul crezand tot felul de tampenii fara a le verifica si a le gandi cu propriul creier ?? asta ca sa nu mai vorbesc de contradictiile din teoriile bisericii cum ar fi: biserica sustine ca oamenii trebuie sa mearga regulat la biserica pt a-i multumi lui dumnezeu pt ce a oferit fiecaruia, DAR nevoile de i se multumi si de a fi lins in c*r sunt specifice omului, in nici un caz unei entitati mult superioare omului; la fel, cica bisericile sunt construite in cinstea lui iisus si al lui dumnezeu, dar de ce ar avea niste entitati superioare nevoia de lucruri materiale cum sunt aceste constructii ?? si ultima chestie: daca dumnezeu este atotputernic, poate acesta sa creeze un bolovan atat de greu incat nici el sa nu-l poata ridica ???? si in plus “in numele domnului” biserica a ucis sute de mii de persoane (in timpul cruciadelor si a inchizitiei)…de-aia mi se face mie greata cand ii vad pe nenorocitii aia de preoti si pe acele sute de idioti care se duc la biserica in speranta ca vor castiga mai bine sau ca vor avea noroc in viata…
Nu trebuie explicat , pentru ca deja am explicat : In Evul Mediu si Antichitatea tarzie, asta era reolul crestinismului – vezi la inceputul postului
De acord cu relatia de comoditate si interdependenta pe care o sugerezi.
[...] -Religia : Patronul fricii – un articolas mai controversat [...]
[...] Filed under: Social, Cultural, Politic — krossfire @ 2:58 pm Acum ceva vreme scriam cu spor despre frica pe care religiile organizate tin sa o instituie printre credinciosi , despre cum aceasta frica a [...]