Cum in ultimii 2 ani v-am spamat cu articole despre festivalurile si concertele autohtone, ma gandeam sa scriu cateva randuri despre tipologiile de public intalnite pe parcurs…

Cum n-are nimeni chef sa citeasca hipstareli despre cat sunt romanii de “naspa”, o sa ma rezum la speciile mai deosebite ale faunei de concert. Stiu ca nu-i primul articol de gen. Da, e mic si negru, dar e al meu, deci o sa-l public. Sa purcedem deci la a lipi in mod arbitrar etichete:

Masina de Zgomot: Baiatul asta comenteaza de la probele de sunet. E clar un om care are o minima cultura muzicala si o foloseste exclusiv pentru a trola zgomotos. Trupa asta nu mai suna ca pe vremuri! Practic, de cand le-a plecat basistul, sunt ca si morti. Ce ba, asta e trupa? Asta e pentru copii mici. Jefferson Airplane, aia trupa! Ce sonorizare de cacat…ahh, ce, n-a inceput concertu?  Cum omul e odihnit si vine la concerte sa “sa vada daca mai pot obositii aia”,  te poti astepta la 3-4 ore de comentarii live. Cazurile grave huiduie, lucru rezolvabil cu un discret sut in ouă.

Eroul: O chitara? Sa facem mosh pit, wall of death, pogo, slam dancing frateee! Cum, esti cu prietena? Ma doare in pix, e timpul sa ne impingem ca niste psihopati, desi pe scena e Voltaj. Yaaay, am baut o bere fara sa stie mama! Yaaay, pubertatea ruleaza fin!

Razboinicul: Spre deosebire de erou, asta are o varsta si vreo cativa hectolitri de vodca Saniuta bauti. Cei peste 30 de ani de experienta l-au invatat ce inseamna o bataie sanatosa. Ii vezi sclipirea din apropierea comei alcoolice. Isi da jos tricoul si lasa burta si tatuajul cu Motley Crue sa-si sperie adversarii. Inca nu e momentul. Aia e, distortul de inceput! Lupta nu se termina pana nu canta mosu de la paza!

Pelerinul: Tonusul e baza. Daca nu te plimbi constant, risti sa ti se calcifieze genunchii. Cel mai important lucru este sa te plimbi dintr-un colt in altul al zonei de concert…in timpul concertului. Daca tie nu-ti place trupa de pe scena, e clar ca fraierii aia care stau lipiti unul de altul sunt acolo din pura simpatie. Nu vor observa oricum ca tocmai le-a trecut printre picioare un imbecil cu 12 beri pahare de bere dupa el.

Minerul: La fel ca in lumea sexului, 20 de centimetri sunt o distanta relativa. Asta-i si motivul pentru care omul asta sapa in orice spatiu gasit printre randuri, in speranta ca-si poate vara acolo femeia, prietenii si cei doi veri de la tara. Roman verde, minerul are in general minim 1.80 si veo 100 de kile, motiv pentru care oricine sta in spate asista live la un simulator de Oana Roman.

Bona: De fapt, el n-a venit la concert. E in sfanta misiune de a viola auzul nedezvoltat al tancului de 3 ani pe care-l poarta dupa el. E stiut faptul ca scancetele de bebelus ofera autenticitate pieselor live (de fapt, daca e Skrillex pe scena, aia s-ar putea numi cor).

Virginul: Oamenii astia s-au cam imputinat in ultima vreme, desi in 2009 erau inca un fenomen relevant. Ii stiti. Au serioasa impresie ca publicul de concerte e intr-un fel de club secret si, cum e prima lor participare, trebuie sa treaca examenul. Evident, sunt pregatiti pentru admitere: s-au machiat ca niste transexuali, au tricou cu Metallica sau Slipknot si beau shot-uri de parca propriul ficat ii injura de mama.

Profesorul: E obscur pana in maduva oaselor si are unicul tricou pe care trupa Amoral Goat Bleeders l-a avut in cele 2 luni de existenta. El nu-i stie doar pe cei de pe scena, dar stie si cum il chema pe fratele basistului cu care a cantat Lake of Tears in octombrie 94′. Daca n-au un amic dezinteresat pe care sa-l plictiseasca, vor sta intr-un colt si te vor privi superior, in timp ce berea li se prelinge de pe mustata atotstiutoare, fix in sutien.

(Sursa Imaginii)

Catalin Botezatu: Desigur ca aia care se agita pe scena sunt importanti, dar cel mai important esti tu (cel putin asa sustin reclamele la telefonie mobila). Asta-i si motivul pentru care te-ai imbracat in verde fluorescent, ti-ai platinat parul, iar gagica ta are un dragon tatuat pe spatele dezvelit. Esti fabulos, iar invidiosii din jur trebuie sa constientizeze asta!  Complexele tatuaje cu Mickey Mouse nu au relevanta daca nu le vede nimeni…asa ca jos tricoul, prostutule!

Rockerul de scoala veche: Stie ca tot ce a fost bun a fost inainte de 90′ si ca toate trupele mari au avut “maxim doua albume si apoi au dat-o pe comerciale”. Chiar daca nu asculta in mod normal nimic din ce e pe scena, asta nu-l impiedica maestru sa vina in piele neagra, cu epoleti si tinte. Important nu e ce se canta, important e sa reprezinti frate! Varianta extrema a rockerului de scoala veche este mosuletul luptator, gata sa se bata pe acordurile lui Bon Jovi.

Campionul la headbanging: Da, toti dam din cap si suntem cu mainile in aer. Dar tu, tu stii ca e o competitie. Primu’ care ajunge la contuzie cerebrala castigaaaa!

Tarzan: Omul s-a nascut in copac. Daca esti femeie, urca-te pe vlajganul de langa tine si bataie mainile de parca tocmai ai scos vibratorul de la incarcat. Daca esti barbat, urca-te pe gard, pe vecinii din fata sau cel mai bine, urca-te pe multime, desi nimeni nu te-a invitat la crowdsurfing. Partea buna e ca ceilalti nu pot sta prea multa vreme suparati pe o maimuta.

Catapultistul: El nu vede mii de oameni la un concert, ci mii de tinte dornice sa li se arunce in cap bere, pahare de plastic, brichete, scrum, jetoane, pietris, cartoane. Metoda lui de a-si exprima fericirea este lupta constanta cu confortul celorlalti. Daca nu are cu ce arunca, Catapultistul se transforma in pirogravor si incepe sa agite in aer o tigara aprinsa, dupa ce a dat vreo 3-4 fumigere din aceeasi tigara, pentru diversiune.

Hipsterii: Ei n-au venit la concertul asta pentru muzica. Ei au venit sa fie ”ironici” (pentru ca sarcasmul are prea multe litere). Imbracati antagonic cu toti cei din jur, chiar daca trupa si concertul ar trebui sa le placa, hipsterii vor sta undeva si se vor amuza de fraierii care isi permit sa se manifeste liberi. Pentru ca, ha ha, trupa asta e de cacao, iar palariile pufoase si cizmele UGG urla ”superioritate”. Las ca se termina el concertul si pot merge linistiti in baie, sa planga pe Gotye.

Fanul “true”: Omul asta, indiferent de sex, are tricou al trupei cu care canta. Si bratara inscriptionata cu numele solistului. Si lant. Si bricheta Si bandana. Si steag al Romaniei, desi concertul e in Romania. Sa te puna naiba sa stai langa un grup de fani “true” pentru ca…Ohh My Gooooddd, Oh My Gooood…ai vazut, au intrat pe scena, OOOOHHHHH MYYY GOOOD…pisa-te pe noi, te iubim!

Statuia: Atat de atasata de locul ei, statuia nu va da din maini, nu se va misca, nu va consuma mai nimic. Dupa 5 ore de nemiscare, va zambi in coltul gurii. A fost un concert intens!

Miss Disperare: Are nevoie de atentie si de cateva jetoane de bere. Nu va lasati pacaliti de bluza stramta care cu greu ii sustine surplusul de greutate. Nu pentru muzica a venit ea/el aici. Miza e simpla: o groaza de membri ai sexului opus, cu standarde mici si litri de alcool la bord. Important e sa se cante Bingo, chiar daca prezinta Romica Tociu.

ONG-ul Ambulant: Cu pantalonii in vine, complet incoerent si murdar de praf, omul asta te va vizita de 3-4 ori pe parcursul concertului. Nu de alta, dar face o bere pentru cheta, cheta pentru bere…sau asa ceva. Are nevoie de bani si tu pari prea treaz pentru a fi ramas deja fara.

Dionisus: Muci de la prima trupa si in coma alcoolica la capul de afis. E un om caruia i-au reusit chetele pentru bautura. Toate chetele! O specie mai rar intalnita este omul venit cu unicul scop de a se indopa. Il vei observa dupa muntele de seminte din jur si mustarul de pe tricou. Biletul a fost oricum castigat. Era promotie la sarmale.

Istericul: Urlete, fluieraturi, batai din palme si fredonat piese pe care nu le-ai auzit in viata ta. Daca e balada, e musai ca istericul sa aprinda brichetele si sa produca vocale in mod aleatoriu (”oooooo/eeeeeee”). Cel mai important e important sa faca lucrurile astea cand ceilalti, care stiu ce se canta, nu le fac. Cineva trebuie sa tina torta aprinsa!

Vedeta locala: Cu 2-3 kilograme de gel in par, vedeta locala coboara din cuibul pentru VIP pentru a se amesteca din cand in cand cu multimea. Stie ca toti il recunosc si admira. Oamenii care cer autografe o sa apara in orice moment. In orice moment…

Jurnalistul: Spre deosebire de cei platiti de site-urile de profil, omul asta nu e efectiv un jurnalist. El are doar o camera si o nevoie supraumana de a se arunca in primul rand si a face poze fara blitz scenei. Cand nu face filmulete incoerente, inregistreaza urlete pe reportofon sau scrie pe tableta.

Afrodita & Zeul Nordic: Imbracati in uniforma specifica, oamenii astia au totusi ceva dubios. Arata prea bine. Si el, si ea. Fratilor, sedinta foto e in partea cealalta!

Godzilla: Asta nu e o tipologie, e vorba de un singur om care le incorporeaza pe toate (mai putin ultima catalogare, evident). L-am vazut la vreo 5 concerte si e imposibil de stat in preajma lui. Ma mira ca cele 4 octave de urlete pe care le poate produce n-au ajuns pe vreun album al unei trupe de buzunar.

P.S:  Stiu ca peste 50% din publicul oricarui tip de concert, fie el de metal sau nu, e format din oameni cat se poate de normali. Dar, aia e, normalitatea nu-i chiar atat de ofertanta. In alta ordine de idei: la OST Fest am vazut un tatuaj cu semnul Quake (Quake I, sentiment 100%).