Pe cine salvam?
Posted by krossfire on 16 Feb 2012 at 08:02 am | Tagged as: Social, Cultural, Politic, Viata de zi cu zi
O sa-mi rapesc 20 de minute pentru a divaga de la un subiect pe care nici macar nu l-am deschis. O sa-mi rapesc deci 20 de minute pentru a abera…
De vreo doua zile, vuieste media online si offline sub ecourile unui gest. Gestul apartine unei televiziuni care s-a gandit ca imaginile cu fundul unui fost premier merita sa fie dezbatute public de adversarii politici ai posesorului. Nu o sa intru in detalii pentru ca sunt convins ca subiectul e cunoscut. Nu o sa intru in detalii si pentru ca subiectul este complet neinteresant. Ce ma mira si merita mentionat insa este violenta reactiilor si ulterior, tupeul autorilor lor. Mai mult, e de remarcat modul in care, dupa incident, ne-au fost servite zeci de lectii de jurnalism de la indivizi greu de calificat.
Daca unele randuri pe tema m-au relaxat prin abordarea detasata, majoritatea au reusit sa ma irite. Toti editorialistii de buzunar si fostele glorii ale jurnalismului anilor 90′ au urlat din toti rarunchii ca se prabuseste presa. Pana la urma, nici nu mai conteaza ce a facut moderatorul in cauza sau politicianul invitat, ci faptul ca ”am ajuns chiar in ultimul hal”. Daca am vorbi despre orice alt domeniu (industria petrochimica, de exemplu), cuvantul “prabusire” ar putea avea un sens. Cand vorbim despre presa si media in general, uitam ca n-a existat niciodata o culme de pe care sa ne prabusim. E ca si cand ai “cadea” dintr-un sac de dormit.
Aruncati un ochi pe comentariile de la diferite editoriale si veti vedea o dezbatere aprinsa despre ”salvarea presei romanesti”. Pe bune, salvarea presei? Ne e dor de Infractoarea Mov si de articolele despre gaini ale lui Cristoiu? De schimbarile radicale de pozitie ale CTP-ului? De Marius Tuca? Faptul ca la mijlocul anilor 2000 influxul de capital a ridicat salariile jurnalistilor si a adus in fata cateva voci coerente (nu neaparat morale sau rationale), nu inseamna ca presa romaneasca a avut un varf. A existat o perioada cand se traia binisor din presa, atata tot. Presa romaneasca n-a fost niciodata cerebrala, in ciuda unor iesiri razlete. Presa romaneasca n-a fost nici macar libera, constrangerile variind intre politic si financiar.
E suficient sa ne uitam la cazul Petrache Lupu si o ne loveasca faptul ca, nici macar in interbelic, presa romaneasca nu a avut luxul maturizarii. Comunismul a rapit ulterior si ultima bruma de credibilitate a cuvantului scris. Dupa 90, fostele portavoci au devenit brusc ”lideri de opinie”. Dupa 2000, liderii de opinie s-au transformat in ”lideri de audienta”. Din pacate, noua ne-au lipsit liderii de constiinta.
In astfel de conditii, pe cine a tras in jos gestul moderatorului amintit la inceput? Ce ordine imuabila a distrus? Nu de alta, dar mai mult decat a arata absurdul senzationalismului din presa, emisiunea invinuita a aratat absurdul jurnalistului roman din 2012. Un individ gregar, fatarnic si lipsit de orice forma de conduita profesionala. Un individ caruia ii place sa dea lectii mai mult decat sa invete, desi stie bine ca a sarit si peste scoala vietii si peste cei 7 ani de-acasa. Si nu, nu putem da vina pe public, in ciuda carentelor lui. Ai publicul pe care ti-l formezi si intr-un final, publicul pe care il meriti.
Ne mai mira cu ceva faptul ca jurnalismul cetatenesc si jurnalismul independent sunt din ce in ce mai des invocate? Ne mira ca un articol individualizat si scris cu patima omului caruia ii pasa are impact mai mare decat 2 pagini de traduceri din The Sun. Mor redactiile ziceti? Lasati-le sa moara!
P.S: Pentru ca nu toate P.S-urile mele sunt off-topic, azi va servesc si un link cu o oarecare legatura cu articolul. Daca nu va place umorul vizual, puteti citi aici o stire de mare angajament. Din pacate pentru sperantele celor din Libertatea, singura vina a pustiului aluia e ca are gusturi foarte dubioase la femei (si ca inca nu are ”moves like Jagger”).
Nu stiu daca e vorba de un declin pentru ca, asa cum ai zis si tu, nu a existat vreun varf de unde putea sa coboare, dar nu as da vina pe cei care fac presa, ci pe cei care consuma presa.
De ce un articol cu bucile lui Boc este mai accesat decat unul care explica clar prevederile ACTA? Sau unul care analizeaza situatia economica din Romania? Sau chiar unul despre localitatile inzapezite din tara?
Cred ca este falsa impresia ca nu exista material bun disponibil. Este ca si cum ai spune ca nu exista mancare sanatoasa in hypermarket-uri. Exista, doar ca lumea tot cumpara porc, mancare cu continut ridicat de sare sau dulciuri concentrate.
Astia-s oamenii, cel putin o masa critica a lor, si ei dicteaza prin cerere continutul pe care il vedem.
Eu n-am vazut emisiunea, insa nici nu cred c-am ratat ceva ce nu stiam(ultima data cand am facut dush, mi-am privit fesele in oglinda si mi-am inchipuit ca m-ar chema Boc). Insa am citit reactiile generate de acest episod.
Din punctul meu de vedere, ai dreptate. Incidentul (sa-l numim asa) nu e un semn al prabusirii – fiindca n-am atins nicio culme de pe care sa cadem (asta daca privim presa holistic; luata pe cazuri particulare, putem descoperi si sclipiri de geniu). Dar a fost o confirmare a lipsei de valori si de modele pe care o incurajeaza mare parte a numitei prese.
Cat despre cei intrati in direct sa ofere critica de specialitate pentru bucile unui om, sunt de parere ca toti, dar absolut toti, ar fi trebuit sa-i inchida telefonul in nas lui Capatos. Acest exercitiu de imagine… ma scuzati, aceasta dezbatere privind lipsurile SPP-ului n-a fost decat un act ratat, care n-a servit nimanui.
Nici macar lui Capatos – zic eu.
Presa română a ajuns atât de jos, încât i-ar trebui o scară şi la spălatul duşumelei. (Dar nu se spală…)
Vlad: Uite ca am uitat sa mai adaug si o replica despre public (WIP as zice). Eu zic ca ai publicul pe care ti-l formezi. In conditiile in care am terminat o facultate de jurnalism (specializat in publicitate, e drept) si am lucrat o vreme in jurnalism si PR, am reusit sa observ ceva ce au observat si actualii jurnalisti independenti (vezi link-ul catre interviul cu fostul meu coleg, Vlad Ursulean).
Da publicului material de calitate si vor veni! Pe bune, chiar si muncitorul ala prafuit care se holbeaza la tate in Libertatea, va aprecia un material despre ACTA, daca e scris cat de cat pe limba lui. Multi uita ca jurnalistii nu sunt niste elite, ci niste oameni care traduc si “vulgarizeaza” (in sensul primar al cuvantului) informatia. Asta e skill-ul lor principal: sa identifice informatia si sa o scrie la nivelul publicului.
Daca scriu in Libertatea despre ACTA, voi insista pe piraterie. Daca scriu in Ziarul Financiar, voi insista pe consecintele pentru distribuitorii de continut. Nimeni nu ma opreste sa fac un material echilibrat in ambele cazuri, chiar daca exprimarile vor fi diferite.
Intuneric: N-a servit, dar nici nu mi s-a parut cu mult mai grav decat alte tampenii vehiculate in aceeasi presa.
Mihai: Dar n-a fost niciodata sus, aia incerc sa spun. Vorba unui amic: poate am imbatranit noi
Desigur că ai dreptate, în mare. Au mai fost însă şi câteva excepţii, mă gândesc de exemplu la România liberă din anii ’90. Nu ştiu cum se descurcă alţii cu problema îmbătrânitului, dar mie-mi merge tare rău!
Da, dar cred ca exceptiile erau mai degraba individuale, decat un semn al insanatosirii industriei media.
@krossfire: cu mult mai grav, nu. Boc gol la TV sau nu stiu care fufa (m-am straduit sa nu zic pidza) goala-n “Click” e totuna. Insa circul facut din treaba asta – respectiv “avizatii” care si-au dat cu parerea in direct – mi se pare revoltator.
@Vlad: este o vorba – de unde nu e, nici Dumnezeu nu cere. Cam asa cu mass-media de la noi. Masa critica a publicului din Romania este cel mult mediocra; in consecinta, calitatea produselor media livrate acesteia este la fel de scazuta. Spectatorul X o sa-ti spuna ca doar atat pot cei de la ProTV (sa prezinte omoruri si violuri la ora 17.00), iar realizatorul de programe Y o sa-ti spuna ca asta prinde la publicul autohton (blonde reduse mintale si cu nurii pe-afara). E un cerc vicios.
P.S. Repet, intr-o abordare holistica. In particular, sunt convins ca mass-media romaneasca are si sclipiri de geniu.
Intuneric: Da, dar chiar nu-i vina publicului. Daca unele articole de pe bloguri independente fac cat editia online a Libertatii pe zi, e clar ca oameni dispusi sa citeasca si altceva.
@krossfire @Intuneric
Mai, te cotrazic aici. Publicul ti-l formezi dar publicul te alege pe tine. Multi au impresia ca informatia ti-e bagata pe gat si n-ai de unde sa alegi. Daca publicul nu este atras de ceea ce oferi tu, pleaca.
Cate posturi de TV sunt? Pai depinde de cablu, dar undeva pe la 60+. Cine te obliga sa dai pe Acces Direct sau pe Capatos? Ai multe alte alternative.
Cate ziare sunt la un chiosc? Pai, zeci. Cine te obliga sa cumperi Cancan, Libertatea sau Click? Nu vreau sa generalizez, dar in ultimile zile merg cu metroul din cauza zapezilor si vad ca 90-95% dintre ziarele citite de oameni sunt din multimea (Cancan,Libertatea,Click).
Cate site-uri sunt? Milioane.
Si iti garantez ca daca-l luam generic pe muncitorul prafuit o sa-l doara la praf de ACTA, decat daca eventual pui niste tate pe acolo (nu ale lui Boc). “Ce stiu eu domne’? N-am io treaba cu internetul ala.”
Dar asta este valabil peste tot in lume, nu poti zice ca este doar o trasatura a presei de proasta calitate din Romania. In tari mult mai dezvoltate, cu jurnalisti scoliti la cele mai prestigioase universitati, tot genul asta de materiale se consuma mai mult. Poze cu pasarica Emmei Watson vor fi mai accesate decat orice alta stire.
Mai stii cand a fost nebunia cu manele la noi prin anii 2000? (nu ca n-ar fi si acum) iar toti interpretii (ca nu le-as zice artisti) s-au reprofilat pe manele deoarece “asta prinde la public”? Sau cand a fost revolutia dance de acum cativa ani cand iarasi toti interpretii s-au reprofilat pe bumtzi-bumtzi? Ei au reactionat la cerinta publicului, nu si-au format publicul de asemenea natura incat sa le placa muzica lor.
Poate teoria asta este valabila in cazul celor de la Parazitii sau CTC, Celelalte Cuvinte, etc. artisti care au ramasi fideli stilului si au format consumatori, dar restul au speculat consumatorii existenti.
Sa nu te mire daca in vreo 2-3 ani o sa revina la moda rock-ul si o sa-l vezi pe Connect-R mimand cum canta la chitara cu dintii ca Jimi Hendrix.
Vlad: Nu prea ai alternative, sincer. Alternativa la o emisiune cu gagici dezbracate nu e Patapievici. Daca mie imi plac emisiunile de divertisment, tu nu-mi poti schimba gusturile brusc. Poti sa-mi dai o emisiune de divertisment mai buna si asta ar trebui sa faci, ca producator de continut. Daca toti dau filme porno si le comenteaza, eu pot sa-ti ofer un reportaj despre industria porno si sa aduc oameni din profesie sa comenteze. Intr-un final, tot tate arat, dar depinde cat de profesionist imi fac treaba.
Ca sa dau si un exemplu pozitiv, am inceput sa ma uit la Ora de Business cu Moise Guran. Omul face doua chestii importante: selecteaza din tonele de stiri pe care le pot vedea si pe wall-street.ro pe cele cateva care au sanse sa miste ceva in urmatoarea luna. Ulterior, le prezinta dintr-un unghi personal, fara insa a-mi vara opinia lui pe gat. E clar ca mai e de munca la emisiune, dar, de bine de rau, omul face un demers jurnalistic. Sigur, nu te ”hahai” la el ca la altii, dar ti se livreaza o informatie mai bine decat in alte medii.
Pai trebuie sa intelegi ca o emisiunea mai buna din punctul lor de vedere e aia care are cel mai mare rating, atat. De aia e Bendeac cine e.
Uite, mie mi se pare simpatica emisiunea Jurnal De Bordea, imi aduce aminte de interviurile lui AliG, dar sunt convins ca are un rating mai mic decat numarul firelor de par din capul moderatorului. De ce?
Pentru ca oamenii (si aici ma refer la masa critica de care vorbeam) prefera sa-l vada pe Bendeac cum il imita pe Becali.
Faptul ca materialele de buna calitate sunt mai greu accesibile este o consecinta a preferintelor publicului. Gandeste-te in felul urmator:
Sa zicem ca ai informatiile prezentate intr-un tabel, in ordine alfabetica.
A. Stire despre economie.
B. Revolte in Libia.
C. Curul lui Boc.
D. Stire despre un cercetator roman in Germania.
Daca mie stirea C imi genereaza cele mai multe accesari, e si normal ca pe viitor genul asta de stiri sa fie scoase in fata, pentru ca asta vrea publicul.
“Alternativa la o emisiune cu gagici dezbracate nu e Patapievici”. Asta este partea pe care, din nefericire, nu o înţelege multă lume
Eu am si acces la date de audienta din cand in cand si vei fi suprins cate emisiuni merg pe ”estimari” si ”ghici” si mai putin pe date reale. Vezi si scandalul recent cu audientele si TVR.
Ce incerci tu sa-mi spui e asa numita ”teorie a agendei” (agenda media fixeaza agenda publica…etc), o teorie care functioneaza, dar unde controlul se afla totusi in mana unor oameni din media. Oameni care pot in orice moment sa schimbe regulile jocului, mai ales atunci cand nu au ce pierde (cum sunt cei cu asa zisele audiente “mici”). Dar nu, au dat 1000 de oameni o stire, o dam si noi!
Nu zic ca nu e o parte de dreptate in abordarea asta, ci doar ca, dupa ceva timp de perindat prin domeniu si cunoscut oameni din el am realizat ca se merge pe iluzie si circularitate. Noi credem ca astia vor asta, asa ca le dam asta, iar apoi le dam si mai mult, din moment ce au mancat prima data…
BogDan: Culmea, e una dintre putinele parti care chiar se preda prin facultati…daca ar fi si cineva dispus sa fie macar vag atent la cursurile alea.
Te rog sa imi scuzi rautatea dar esti cam tanar ca sa iti aduci aminte de gainile lui Cristoiu, Tuca si despre schimbarile de opinie ale CTP-ului.
La inceputul anilor 90 erau alte vremuri, intre timp presa romaneasca a evoluat. Prabusirea presei nu se refera neaparat la existenta unor ziare ca Libertatea, Click sau Can Can ci la disparitia aproape completa a ziarelor quality. La fel este si la TV: eu imi aduc aminte de emisiuni de cultura generala, concursuri gen Stii si Castigi, de seratele lui Iosif Sava, de Intalnirea de la miezul noptii, de Jazz Fan etc. Astazi la TV sunt promovate pitipoancele si manelistii iar exceptiile sunt extrem de putine.
Nu vad ce este atat de greu de calificat la Banciu, omul este un jurnalist adevarat. Orice comparatie cu Mircea Badea este inutila. Banciu are cultura generala, are ani de presa (scrisa) in spate, a comentat turul frantei etc….
@krossfire – Ca să parafrazez, “cursurile schimbă tot”. Dacă le citeşti…
Atunci explica-mi de ce in SUA, Jersey Shore, Twilight si Nicky Minaj sparg topurile de audienta? Tara in care ai alternative de calitate mult mai accesibile in entertainment.
Pentru ca-s printre cele mai bune alternative pe nisele lor (nisele lor fiind unele ale naibii de stramte). Vorbesc de Jersey Shore, restul sunt complet alta discutie (doua produse de masa din alta caruta).
De acord ca Jersey Shore are audiente, dar Jay Leno, Connan O’Brien si Oprah (ma rog, fosta ei emisiune) le calcau si le calca in picioare.
Da, va exista public pentru mizerii, dar noi plecam din start cu ideea ca exista public NUMAI pentru mizerii. Nu facem o emisiune buna pentru ca “n-are public”, desi Garantat 100% se tine de mai bine de un deceniu cu o audienta constanta. Da, e micuta, dar le plateste facturile si i-a mai adus si vreo 5 premii realizatorului.
Garm: Oho, dar n-ai idee cum dadeam iama in colectia de ziare a parintilor (pana au aruncat-o cu totul si au ramas la periodice). In copilarie ma fascinau tampeniile alea, dar ulterior am inceput sa le vad si in context.
Eu abia acum am aflat de ştirea cu Boc, de la tine de pe blog. Aş fi preferat să nu fiu la curent cu aşa ceva.
Hai să-mi mai fac nişte prieteni. Poate cineva să-mi arate un domeniu de activitate, unul singur, care funcţionează la noi acceptabil? Dacă da, cred că aş putea să-i dovedesc contrariul, chiar dacă numai prin comparaţia cu alte ţări. Avem, deci, jurnaliştii pe care-i merităm după cum avem şi politicienii, inginerii, meseriaşii şi vânzătorii pe care-i merităm. Dacă ne aşteptăm ca mediile să urmeze vreo chemare divină sau să îndeplinească vreo misiune educativă, suntem după părerea mea la fel de idealişti, ca şi când credem că jurământul hipocratic mai înseamnă ceva pentru un medic. Apropos misiune educativă a mediilor: aceasta mai joacă un rol modestior doar în câteva ţări de excepţie, cum ar fi de exemplu Germania. Şi acest lucru nu se datorează câtuşi de puţin democraţiei avansate de aici, ci doar inerţiei sistemice a oricărei societăţi, care, în cazul de faţă, a cunoscut şi vremuri mai bune. (Între noi fie vorba, eu chiar mă bucur că mediile din România nu-şi folosesc influenţa în scopuri explicit educative. Deşi, în ultimă instanţă, tot un fel de educaţie fac.)
Mihai: Sunt de acord cu tine. Exemplu sunt putine, dar pot sa-ti arat domenii care au functionat cel putin decent inainte de revolutie si chiar in anii 90′. Am avut ingineri buni, am avut arhitecti buni (ciudat, inca avem cativa) si am avut medici si cercetatori buni. N-am avut niciodata jurnalisti buni dupa standardele de afara (nici macar in interbelic). De-aia zic…e un domeniu unde inca asteptam zilele de glorie (daca o sa mai vina), nu un domeniu ”decazut” (pentru ca n-avea de unde sa decada).
Drace: In conditiile in care eu n-am scris despre ce era stirea si care era moderatorul
Nu stiu cat de on topic o sa fiu dar o sa spun ce ma deranjeaza pe mine.
Faptul ca presa din Romania si-a luat-o in cap. Nu prea mai exista respectul fata de cititor, exista goana dupa bani, dupa manipulare, dupa orice altceva.
Nu mai exista chestia aia cu “o stire se verifica din 3 surse”. Sau hai macar din 2, dar alea 2 sa fie credibile, sa fie macar una din ele chiar sursa principala.
Alta prostie mi se pare spam-ul ala, ca nu se poate numi altfel, cu 15 secunde de reclama fortata si redirectionarea catre stire. Ziarele online de calitate din afara nu fac asa ceva, dar la noi cam toti. Ca sa nu mai zic ca nici macar in rest, nu iti umple pagina cu njpe mii de reclame. La noi, bineinteles ca da.
M-am convins inca o data zilele trecute de calitatea jurnalistica din Romania. De Mediafax deja stiam ca e o agentie de stiri cu probabil mai multe secretare promovate decat jurnaliste, zilele astea Jurnalul, Adevarul, isi preluau o stire cu sursa unica… Youtube. Penibil. Goana asta dupa senzational, cu scuza patetica ca “asta se cere, asta dam”.
Nu ma deranjeaza in mod special cancan-urile, tabloidele, stirile astea care “se cer”. Dar ma deranjeaza pretentia aratata si sustinuta de a fi de calitate cand de fapt alergi dupa senzational la fel ca ceilalti fata de care te arati mai presus. Intoxicarea cititorului ca oricum nu il duce mintea la mai mult si putem sa il manipulam noi cum vrem, cam asta pare sa fie parerea lor despre noi restul.
Sorry, dar azi toate comentariile au intrat in moderare pana sa le scot. Nu-i optiune de wordpress, n-am idee de unde e.
Ala cu 15 secunde de reclama fortata a fost motivul pentru care am renuntat sa mai citesc multe dintre publicatiile online de la noi. Ai doua variante: faci continut premium si ceri bani pentru el, faci publicitate desteapta si continut pentru mase. Asta cu “fac continut de doi bani si-i fortez pe oameni sa se uite la reclame” aduce deservicii si consumatorilor cat si celor ale caror reclame ajung sa fie injurate.
Da, e deranjant sa-ti spui jurnalist cand tu de fapt esti un blogger de birou
Stii ca iti spuneam si cu alta ocazie, nu ma deranjeaza atat de mult reclamele, bannerele… nu tin in mod special sa dispara.
Nici macar nu folosesc nimic care sa le opreasca. Dar… parca sunt prea multe
) Vizual… in fine. Le accept, in proportie de 90%.
In schimb, daca ma pun sa citesc ceva, nu ma f… la creieri brusc cu 15 secunde de redirectionare sau sa mai dau alt click ca sa revin la stire. Nu mai zic de video-uri, reclama de inceput ok, sa fie, dar nu si prin mijlocul a ceea ce vezi alta redirectionare si reclama si tot asa.
Pana si astea de mai sus spuse, mai e criza inca, inteleg, tot le-as trece cu vederea daca as vedea ca stirea e totusi de calitate. Am ajuns serios sa cred ca nu inseamna sa fii paranoic daca te gandesti ca unele stiri sunt facute de fapt la comanda, nu neaparat de umplutura ci ca sa influentezi cititorul.
Apartenenta politica a ajuns sa fie mai scarboasa decat sectele religioase.
Stiu ca suna ca o directiva comunista, dar totusi rolul televiziunilor si presei este sa faca stiri cit de cit obiective, sa educe, sa culturalizeze etc! In televiziuni si mai ales in Antene este destul de greu sa gasesti profesionisti.Din pacate e trist ca ei se considera niste alesi,ca atare mai sint si “formatori” de viitori meseriasi dupa chipul si asemanarea lor, la scoala de jurnalisti a trustului.Nici telecomanda nu ne ajuta in gasirea alternativelor decit putin :”garantat 100%”( pus la o ora tirzie) Moise Guran,poate si “vrei sa fii milionar”, un pic de cultura muzicala pe TVR2 si ceva “confesiuni” cu artisti adevarati..
Ce-i de facut?Atita timp cit un Mircea Badea, un Capatos si altii ca ei sint considerati jurnalisti si sint modele pentru copii nostri, cred ca nu mai e nimic de facut decit sa asteptam sa treaca sfirsitul lumii (in 2012 e programat nu?)si sa o luam de la capat cu mai multa grija!
Nu e o directiva comunista, e parte din asa zisele “functii mass-media” (o treaba care se gaseste si in manualele de jurnalism de-afara si in manualele si compilatiile de pe la noi).
Mihai: Incerc sa-ti dau o lamurire intr-un comment pe blog de vreo 3-4 ore. Comentariile nu merg
Comentariile nu funcţionează? Nepătrunse sunt căile softului…
Încearcă fără http: , am să încerc să găsesc greşala.
Imi spune ca serverul e down/busy, dar o face de prea multa vreme.
Eu chiar am trimis un comentariu de probă, a mers. Nu prea înţeleg. O fi zăpada asta?
Acum pare sa mearga
Pai da, dar o emisiune de care zici tu de este de calitate, plateste facturile nu va fi niciodata in prime-time. Nu va tine capul de afis. Oarecum imi dovedesti punctul de vedere deoarece aceste emisiuni exista, dar nu au prindere asa de mare la publicul general.
Trebuie sa realizam ca televiziunile, ziarele, de fapt toate trusturile media sunt afaceri, al caror scop este sa faca bani in primul rand.
Poti sa iti alegi nisa de oameni mai culti, dar este o nisa mica comparativ cu cea a publicului de mondenitati, e alegerea ta ca producator de emisiune.
Dar daca vezi ca mondenul iti scoate bani iar cultura n-are audienta, ce faci?
Ok, zici ca nu e corect cand compar entertainment cu educatie de exemplu, si sunt de acord. Dar cand vorbim de entertainment vs entertainment, lupta tot proasta calitate o castiga, in contextul audientei.
Eu sunt in continuare ferm convins ca preferintele publicului decid materialul.
Putem sa privim situatia si invers. Care ar fi interesul trusturilor media sa dea proasta calitate daca nu s-ar cere? Ar fi mai ieftin? Nu cred, din moment ce-ti permiti sa trimiti elicoptere sa-i survoleze pe Columbeni si sa angajezi toate bagaboantele sa-si arate tatele (care nu sunt tocmai ieftine), nu cred ca ti-ar fi greu sa produci o emisiune de calitate.
I-ai dat exemplu pe Jay Leno sau Oprah. Eu nu i-as folosi ca exemple pentru buna calitate. Conan este o alta problema insa.
Sunt multe de zis, o sa programez si eu un articol pe tema asta.
Pana una alta, zic ca singura metoda prin care chestiile de genul asta (prostul gust) vor muri, este sa nu le mai accesam. Facem marea greseala ca noi, cei carora nu ne plac si chiar suntem scarbiti de ele, sa accesam informatia oricum, facandu-i rating/trafic.
Doar daca intru pe un link sa-i vad emisiunea lui Capatos si sa ma revolt de lipsa de bun simt, brusc am devenit un spectator si i-am crescut ratingul. Conteaza mai putin daca mi-a placut ce-am vazut sau nu. E o atractie de aia macabra, ca atunci cand auzi un scandal pe strada si te duci sa vezi.
Eu spun si din experienta si din invatate (apropo de facultate si altele): ai publicul pe care ti-l educi si cam atat.
Stii de ce e avantajos sa-ti educi un public? Pentru ca poti mentine un format si o emisiune pe termen lung. Garantat 100% sigur n-are ratingul pe care-l avea “Ciao Darwin”. Prima ruleaza de 12 ani, a doua a rulat vreo 2 ani si ceva. Pe termen lung, cine a dat randament mai mare? Cine a fidelizat?
Leno si Oprah sunt exemple de “entertainment” de calitate. Am zis si mai sus: sa nu amestecam lucrurile. Emisiunile pentru oameni culti nu au si nu vor avea vreodata public. Eu spun doar: vrei sa faci o emisiune cu tate? Fa o emisiune buna cu tate, una din care sa reiasa si un minim educational, pe langa tate. La noi, standardul se duce constant in jos.
De acord cu ne accesarea. Multe emisiuni de doi bani traiesc din pura curiozitate si din snobismul elitist al celor care “nu le urmaresc”.
Pai sa inteleg ca pe tine te deranjeaza forma, nu fondul? Ai fi dispus sa accepti mondenitati ca fiind de buna calitate daca ar avea si un parte educationala.
De exemplu, nu stiu, daca e cu tate, sa te informeze despre controale medicale pentru a preintampina cancerul mamar. Daca e despre copilul Columbenilor, sa-ti explice legea custodiei s.a.m.d.
Eu cred ca prostul gust sta in fond, in prezentarea informatiilor despre viata intima a unei persoane, nu in modul in care informatia aia se prezinta,
Ce inteleg ca vrei sa zici tu este : Da-i curul lui Boc la TV, dar prezinta si niste exercitii fizice de tonifiere a feselor.
Scuza-ma ca te sacai cu subiectul asta, dar il gasesc interesant si chiar sunt curios sa aflu opinii.
Man, nu poti schimba radical publicul. Nu le poti impune un punct cult de vedere, mai ales cand el nu e cel corect (pentru ca nu exista unul corect).
Daca oamenii vor sa-l vada pe Columbeanu pe TV, ok, il arat pe Columbeanu la tv, dar balansez picanteriile cu niste lucruri relevante (de exemplu: modul in care in care si-a gestionat afacerile). Irinel si Monica nu sunt o stire. Stirea e mai apropiata de personalitatea lui Columbeanu, decat de pupaza pe care o cara in spate.
Problema e ca oamenii nu vor sa-l vada pe Columbeanu la TV. E o vedeta fabricata, una care nu a prins in prima faza. A inceput sa prinda in momentul in care cineva a invitat-o pe pitipoanca live si a provocat-o sa spuna ca asta era visul ei..etc. Cu alte cuvinte, presa fabrica si forteaza niste stiri despre care nu are idee daca vor merge, in loc sa caute in adevaratele nevoi ale publicului si sa incerce cumva sa le satisfaca. Oamenii vor morcovi proaspeti, dar noi le dam ardei uscati si speram sa se obisnuiasca.
Daca ar fi existat o nevoie reala pentru funduri de premier, probabil ar fi existat o nisa si concurenta pe ea. Din moment ce publicul a taxat violent gestul, iar audienta n-a fost nici ea cea asteptata, e clar ca gestul a fost unul neprovocat si care nu raspundea unei nevoi reale.
Cum spuneam, mass media nu au o singura functie: http://www.scritube.com/jurnalism/FUNCTIILE-MASS-MEDIA45578.php
Printre functii se numara si divertismentul, deci nu are sens sa ne ascundem dupa deget. Problema e ca si aici, standardul a scazut enorm. Ok, Vacanta Mare aveau un umor chestionabil, dar mult peste ce o sa poata vreodata Bendeac, Trazniti in Nato si alti dubiosi. Mai mult, ratingurile lor erau triple fata de ale astora. Atunci, de ce este in continuare impins si mai jos umorul? Stim ca nu exista cerere, dar am observat ca-i ieftin de produs si ca merge. Ok, n-are super audiente, dar avem muncitori care rad la el => e bun.
De-aia zic ca avem o problema. In loc sa ne gandim la niste produse bune, sau macar decente (ca pana la urma asta face media, vinde produse), fabricam niste porcarii care rezista 2-3 luni si pe care lumea le cumpara pentru ca nu are alternativa. Ulterior, ne intrebam de ce falimentam si de ce ne este boicotata toata marfa?
De-asta Pro TV-ul inca rezista. Mai copiaza un Glee si-l adapteaza, mai baga niste stiri cu crime si violuri, are si Happy Hour si alte dubioseni, daaar…are si niste stiri de seara destul de profesioniste. Are si Romanii au Talent sau Vocea Romaniei care, departe de a fi elitiste, sunt totusi niste emisiuni vizionabile de suficienti amatori de divertisment. Tot ProTV are si un “Romania te iubesc” care e o emisiune bunicica. Ideea e ca daca tot ti-ai facut butic, vinde naibii si 2-3 produse decente. Aia care le vor cauta la inceput, vor fi specializati…dar, timid…cei care cumpara porcariile ieftine vor migra incet spre “ce cumpara aia mari”. Vazand asta, tu vei investi mai mult in produsele bune si-ti vei largi gama.
Ia exemplul producatorilor de smartphone-uri gen HTC, evoluati de la o firma pentru “geeks” la producatori de masa. Produsele nu s-au dus in jos, ba chiar au evoluat (atat cat puteau niste plasticuri la suprapret sa o faca). I-a ajutat faptul ca n-au facut compromisuri foarte mari pe drumul spre succes.
Pana la urma o sa ajung eu sa scriu alt articol pe tema asta curand
Am mai scris ceva in zona: http://www.krossfire.ro/tag/capodoperomania/
Mie mi-e dor de Oblio si Infractoarea Mov .
Oblio e alta generatie, alta mancare de peste
Si tu ai citit Oblio ?
Nu, eu ma gandeam la originea personajului Oblio, nu la revista semi-porno Oblio despre care am aflat acum ca exista
Infractoarea Mov era citita “de aia mai mari”. Eu ma holbam prin Evenimentul la pagina “Cotidian” unde in general erau stafii si razbunari incerte.
Eu cumparam fiecare numar din Infractoarea Mov si Oblio .
Sunt sigur ca si acuma ar avea un mare succes .
Off-topic si mai mult pentru Vlad: http://www.cracked.com/blog/5-common-anti-internet-arguments-that-are-statistically-bs/ (apropo de puterea maselor asupra presei si a continutului in general).
Am citit textul de pe cracked si banuiesc ca te referi la punctul 1. Spune ca oamenii de pe internet au influentat soarta unor filme, le-au adus venituri celor bune si le-au adus pierderi celor proaste, de acord in teorie.
Dar asta nu inseamna ce zic eu, ca piata dicteaza? Daca Snakes on a Plane a avut pierderi si a fost un esec, sau ultimele filme cu Nicholas Cage, cel mai probabil producatorii se vor gandi de doua ori sa faca filme de genul asta.
Dar daca piata dicteaza si piata ar avea o atractie pentru lucrurile de calitate, explica-mi succesul lui Twilight. Sau prezenta in topuri a lui Bieber sau Minaj sau Kanye sau Guetta.
Intra de exemplu pe iTunes chart : http://www.apple.com/itunes/charts/songs/
Number 1? Katy Perry (seriously???) pe urma niste Adele si Coldplay, ceea ce e meh, niste WH (deoarece a murit) si Chris Brown, Selena Gomez, LMFAO, Bruno Mars, Rihanna, Pitbull, Glee, Taylor Swift.
Nu ti se pare un trend de proasta calitate?
Nope, ma referam la un punct de pe pagina 2 mai mult, cel despre timpul in care poti detecta un produs slab:)
In mare, tu spui ca autorii se adapteaza la cerintele publicului dandu-le rahat. Din pacate, media clasica nu e un mediu bidirectional de comunicare. Acum, cand feedbackul abunda, observam ca de fapt presa nu se mula pe cerintele publicului, ci ca pur si simplu ii servea rahat, fara sa stie ca i-ar fi putut da si o ciocolata mai ieftina.
Publicul muzicii pop mainstream e format din pustoaice de 12-16 ani si oameni cu o cultura precara. Sunt oameni care consuma genul asta de muzica si pentru ei, topurile respective sunt absolut ok. Diferenta e ca, in ciuda airplay-ului generos, piesele “bune” pentru publicul ala sunt tot cele selectate de ei. In epoca online, e foarte usor sa faci o selectie “relevanta pentru tine”. Chiar si asa, exista o diferenta de calitate intre Katy Perry si Adele, intre Chris Brown si Bruno Mars…etc. Unii dintre ei au rezistat suficient pe piata, motiv pentru care ii poti ratifica ca artisti pentru segmentul lor.
Vad ca esti inca fixat in antinomia aia: manele vs. rock, muzica proasta vs. muzica buna. Iti spun din experienta din media si din experienta cu oamenii: nu exista niciun fel de conflict intre genuri, intre “muzica proasta” si “muzica buna”. Acum 10 minute ascultam Wagner si ceva Tom Waits. Poate peste 10 o sa ascult ceva dubiosenii trimise de colegi. In mod ciudat, asta nu spune nimic despre mine, nu in directia in care te-ai astepta.
Daca acum 5 ani eram gata sa cataloghez oamenii dupa preferinte si dupa ceea ce consideram eu cult, am realizat ca asta e un simplu filtru preferential. Vreau oameni care au platit bilet la Dylan pentru ca imi e mai usor sa-i abordez, nu pentru ca sunt “superiori”. In 2012, nu ma opreste nimic sa merg pe maxim de autism si sa ma inchid in mediul cultural convenabil mie. Nu ma deranjeaza cu nimic ca nu vad progressive metal pe UTV. Nu sunt in target!
Cam asa e si cu televiziunea. Daca segmentul 12-16 ani aduce bani, incerc sa le livrez un produs de calitate “in limitele segmentului”. Nu le dau Plesu si Patapievici, dar le pot da un moderator tinerel si fresh care, pe langa glume din zona lor, mai livreaza si niste informatie. Nu vreau sa-i alienez, dar nici sa-i tampesc, pentru ca ulterior sa n-am ce sa le vand!
In Romania, treaba inca merge pe ideea: Stiu eu mai bine ce vor aia! Le fac un rahat, incerc sa li-l bag pe gat si apoi ma mir ca au plecat la altii!
Eu zic in felul urmator, si ma pun in locul producatorului de continut al carui scop nu este sa educe publicul, sa-l informeze sau alta fantezie de genul, este sa produca bani.
Fac o paranteza, n-am prea folosit variabila banilor pana acum. Uitam ca jocul se numeste capitalism iar ideea ca vreun producator de continut in masa (nu blogger sau vreun artist obscur, ma refer la televiziuni, ziare, case de productie film sau muzica) n-ar fi ghitat in principal de profituri este cel putin naiva.
Bun, daca eu ca producator de continut vad ca informatiile de genul: curul lui Boc, chilotii Crudutei sau copilul Columbenilor imi genereaza rating/trafic (pe care il monetizez) mai mare decat o emisiunea de divertisment decenta, atunci o sa ma concentrez pe acest gen de produse si o sa investesc mai mult in ele pentru a primi un ROI si mai mare.
Problema devine mult mai simpla daca intelegem ca ei sunt ghidati de profituri. Daca ceva nu este profitabil, nu-i dau atentie si nu investesc in el. Daca ceva este profitabil, inchiriaza elicoptere si alte minuni.
Ei bine, profitul lor este dat de noi, consumatorii. Ecuatia e simpla:
Producatorul isi ghideaza continutul dupa profit.
Profitul este monetizat din trafic/rating.
Consumatorul genereaza traficul/ratingul.
Eu asa gandesc problema si asa am ajuns la concluzia ca consumatorul dicteaza continutul, deoarece consumatorul este singura variabila.
Daca consumatorul isi redirectioneaza gusturile spre alt produs, producatorul reactioneaza si isi ghideaza continutul dupa aceasta redirectionare, pentru ca de acolo va iesi profitul.
Cel mai clar exemplu este ca mondenitatile s-au dezvoltat singure, au inceput ca fiind produse secundare dupa revolutie si acum au ajuns produse principale.
Tu imi zici ca continutul ii este servit cu forta consumatorului, dar nu cred aceasta teorie deoarece tot timpul sunt alte optiuni. Cum tu poti sa nu te uiti la curul lui Boc, asa cum n-am facut-o nici eu sau multi alti citiori de-ai tai si am preferat in schimb sa ma uit la altceva, traficul/ratingul nostru s-a dus catre acel altceva.
Cand acel altceva va primi trafic/rating suficient pentru a fi luat in considerare de producatori ca un generator semnificativ de profit, se va investi din ce in ce mai mult.
Uite, ma intreb, de ce noi nu avem o emisiune de genul Tonight Show? Am avut Chestiunea Zilei sau Noaptea Tarziu cu MB. De ce n-au avut succes in conditiile in care in State sunt exterm de consumate?
Stiu logica financiara din spate, pentru ca am lucrat in domeniu, am facut o facultate despre asta si cunosc o groaza de oameni din domeniu. Mai stiu insa si restul de ratiuni care determina un planning bun pe termen lung.
Mai stiu si ca restul de functii nu sunt “fanteziste”, ci ale naibii de realiste. Stii ca telviziunile (nu cele de stat neaparat) pot primi subventii pentru orice program considerat “serviciu public”? Stii ca si o revista precum Dilema Veche primea subventiile astea, suficiente pentru a acoperi costurile de productie ale revistei? Costurile de productie sunt enorme si nu vor fi niciodata acoperite din pret.
Stii ca principalul aspect care poate fideliza pe termen lung este informatia? Uita-te la ratingurile B1 TV, fara Nasul si alte emisiuni de-ale lor. Ar trebui sa fie in groapa, dar nu sunt. B1 e un post destul de plat. Nu e un post spectaculos, nu e un post bun, dar are suficienta audienta cat sa se tina in picioare si sa ofere salarii decente angajatilor. Altele precum Realitatea, desi mai au putin si se joaca cu popice in direct, in timp online preiau fluxul vreunui site porno, sunt intr-o cu totul alta oala.
Profitul televiziunilor nu vine din subventii si nici din ratinguri scrise pe foaie. El vine aproape exclusiv din publicitate (daca nu e sistem pay per view). Culmea, vei fi suprins sa afli ca media planul nu se face dupa numarul de utilizatori existent la un moment dat, ci si dupa calitatea lor si segmentarile de marketing. Sunt sloturi publicitare in emisiuni de mare audienta care sunt pline de auto-promo-uri si reclame ieftine. De ce? Pentru ca nimeni nu e interesat de publicul ala si nimeni nu vrea sa-si plaseze produsul intre doua mizerii.
De-asta zic ca televiziunile si publicatiile care supravietuiesc, au reusit sa mentina si un public mai spalat, pe langa masa aia de indivizi batuti in cap, pe care tot televiziunile ii tin in stadiul asta.
Un post mare de-afara (sa luam Fox de exemplu), da in aceeasi zi si prostii gen Jerry Springer sau Days of Our Lives, dar si Family Guy sau Stargate. Nu pot supravietui altfel.In Romania, avem “televiziune de scandaluri si mondenitati”, “televiziune de aberatii in direct” etc. Oferta este slaba si per total si individual, pe post. Nu exista alte optiuni. Exista optiunile “sa nu te uiti” sau sa “le cauti online”, dar ele nu sunt optiuni cand vine vorba de un anumit gen de continut. Daca Ratb si Metrorex sunt servicii nasoale, optiunea nu e “sa mergi pe jos”. Optiunea ar fi un al treilea serviciu mai scump, de Maxi Taxi, care sa faca treaba corect. Trebuie sa ramanem in acelasi plan.
Oricum, pleci de la premisa gresita ca ratingul ar fi corect, sau ca el e generat exclusiv din prostiile alea de monitorizari, nu si din estimari (estimarile se fac pe baza de reactii…si ai mai multe reactii la Vocea Romaniei, decat la o stire de maxima importanta, chiar daca “ratingurile” sunt similare).
Geniala aia cu cazutul din sacul de dormit
) I loled.
Ohoo, welcome. Te-ai reapucat de blog
?
Pai mai omule, eu iti zic ca emisiuniile de prost gust rup topurile si tu-mi zici ca cele decente pot fi rentabile.
Este ca si cum ti-as zice ca femeile extrem de bune primesc o gramada de joburi usoare pe bani putini si tu-mi dai exemple de femei care au studiat, muncesc 10 ore pe zi si au un trai decent.
Da, au un trai decent, dar n-au 3000 Euro/luna ca o agramata de asistenta TV, de exemplu.
Conteaza care-ti sunt varfurile (in termeni de audienta), degeaba ai emisiuni ok cu rating decent, cat timp cele de prost gust sunt varfurile de audienta, atunci qed, ai o imagine destul de clara a preferintelor oamenilor.
Care este cel mai accesat site din Romania? Pai cancan.ro. Si asta pe internet unde nu-ti da nimeni informatia, deschizi tu frumos un browser si cauti ce vrei si nu-mi spune ca nici pe internet n-ai optiuni. Cred ca este extrem de relevanta chestia asta.
Nu zic ca nu exista si alte site-uri care sunt ok si se descurca, dar n-are nimeni cifrele lui cancan.ro.
O agramata de asistenta TV face maxim 800 de euro, ca idee. Sunt si cu 1000-1500, dar sunt si prezentatoare si stiriste sub 800 de euro. Asta ca salarii pe bune, dupa minim 1-2 ani de munca. Salariile de intrare sunt mult mai mici. Pentru redactori si oamenii din spate, la fel ca si pentru coprezentatori, salariile “pe post” sunt foarte mici (undeva in zona 350-450 de euro). Supriza e ca, veniturile nefiind mereu unele fixe pentru firma, nici salariile nu sunt complet trecute pe cartea de munca (cu-atat mai mult cele mari). Pare avantajoasa televiziunea, dar e un mediu care te constrange sa ramai in el daca vrei sa mananci si peste 1 an.
Marile salarii in presa si televiziune au aparut dupa investitiile lui Sarbu si Vantu. Acum situatia nu e deloc roza. Niciuna din asistentele alea tatoase nu isi permite sa traiasca din salariu. Mai mult, dupa 2-3 ani de faim, niciuna nu are pe ce sa cada (mai putin pe vreun madular de mosalau).
Altfel, eu iti spun ca audientele cu care se lauda si topurile pe care le formeaza sunt false, sunt niste constructe bazate pe estimari. De-asta a si aparut recentul scandal cu audientele.
Care este site-ul care fura cel mai mult din Romania si care face cel mai mare tag spam din ro? Fix ala! De-aia e mai putin relevant traficul
Nu e greu de intuit cum o stire de tip “Vezi cum a facut sex Crudu” (care se continua cu “Intr-un joc pe Internet”) poate atrage. La fel functionau si tabloidele anilor 90. Iti trezeau curiozitatea, poate citeai, dar nu repetai cumpararea (respectiv aici…site-uri precum Cancan si altele au un bounce rate enorm si un timp de stat pe site foarte mic => site-uri cu trafic mai mic pot aduce mult mai multe venituri din reclame).
Ok, nu te las sa scapi asa usor, haide sa trecem la muzica. Explica-mi viewurile
. De ce clipuri cu boobies si alte chestii de genul au milioane si zeci de milioane si altele de buna calitate au atat de putine?
Nu cred ca i se poate imputa lui YouTube ca are contoare incorecte.
De ce Superbass a lui Nicky Minaj are la fel de multe view-uri ca toata discografia Queen? De ce INNA are mai multe viewuri ca tot continutul romanesc de pe Youtube la un loc?
Pentru ca esti curios sa le vezi, de-aia
Nicky Minaj are acum mai multe view-uri ca niste piese Queen. O piesa Queen a avut mai multi ascultatori decat va avea Nicky in toata cariera
Long term, my friend
Pfff, te legi prea mult de exemple si ignori fondul. Ia orice piesa de calitate scoasa in era YouTube si o sa o vezi depasita de de Minaj, Kanye, Guetta, Soulja, Bieber.
Amigo, aia e aparenta si alea sunt exemplele. Fondul il reprezinta sustenanta si profiturile pe termen lung, nu 20000000 de accesari.
Iti inteleg opinia, dar ti-o combat cu una care vine din interior si stie cum se misca piata (cel putin la nivel de venituri si salarii, lumea viseaza cai verzi pe pereti cand vine vorba de televiziune – 2006 is gone
). Cam oricine va adera la parerea ta pana cand va vedea cam cati oameni sunt in spatele unei emisiuni cu femei dezbracate si cu cat sunt platiti. Pana cand nu vezi 20 de asistenti de platou alergand in stanga si in dreapta pentru o emisiune pe care mental o reduci la “o proasta si o camera”, nu intelegi cam cat trebuie sa produca un bun cultural din asta ca sa acopere tot.
Ca si in publicitate, inca primeaza viziunea aia stilizata cu oamenii bine platiti care nu fac mare lucru si cu fraierii care se lasa influentati de orice dubiosenie (teoria glontului de argint). Sunt teorii depasite de zeci de ani. Ce se vede e una, ce se intampla…e ceva mai mult.
Nu zic ca audientele si topurile superficiale nu conteaza, ci doar ca nu-ti poti dezvolta modelul de business pe ele, nu in anul asta. Sunt televiziuni de Public Service si televiziuni locale in SUA care-si scot complet banii din propriile produse. Nu au trusturi in spate (cel mult retele regionale) si nici nu pot miza pe vreun patron care sa le acopere pierderile. Culmea, neavand bani pentru emisiuni cu tate, oamenii aia se marginesc la un strict necesar facut bine. Unii supravietuiesc, altii ies chiar in profit…intr-o tara pe care noi avem tupeul sa o consideram “plina de prosti”.
Foarte putine produse media din Romania supravietuiesc prin ele insesi. Nu zic acum de Televiziunea de Stat, cat zic de multe televiziuni private, televiziuni in care s-au facut investitii dubioase si care au fost de zeci de ori ajutate sa iasa din faliment. Daca mediul economic ramane in aceeasi zona, iar consumul de tv scade in continuare, o sa asistam la niste falimente meritate. ProTV de exemplu poate supravietui fara probleme ca post. MTV Romania (tot trustul PRO) nu o va face. Din gura unui media planner “MTV aduce saptamanal cat ProTV intr-un weekend mai ploios”. Acasa TV la fel.
Logica observatorului exterior ar fi: Cum sa nu aduca bai profit? La MTV se uita toti pustii de 12 ani, iar la Acasa toate telenovelistele. Adevarat, insa publicul MTV e neinteresant pentru publicitari (si ca varsta si ca nivel de instruire), iar Acasa TV are vreo 2-3 emisiuni care tin tot restul grilei in picioare. In plus, publicul lor e format din pensionari, iar un public nu foarte potent financiar. Au varfuri de audienta? Au, dar cui ii pasa?
Cam asta e si mesajul articolului astuia: If you’re gonna show tities, do it professionally.
Curu’ lu’ Boc … o aiureala intr-o emisiune de “profil”. Daca esti “in trecere” atunci chiar treci ! Daca esti “in asteptare” de asa ceva, asa ceva primesti.
Ca om matur, nu ma supar pe aceasta emisiune sau pe Capatos sau pe Cristoiu si gainile lui sau pe Dan Negru si blondele lui sau pe X si gunoaiele lui, pe Y si gangavelile ei.
Dar tot ca om matur ma pot supara pe toti acesti tembeli sau figuranti cu ifose de “prim solist”. Fiindca toti acesti tembeli si figuranti “schilodesc” educatia celor mici si celor tineri. Eu sunt deja format si pot sa spun “asta este o mizerie” sau “asta este de calitate”, raportandu-ma la niste valori (inca) recunoscute. Dar cei care sunt in formare vor putea ajunge sa ia tembelismele ca standarde de “asa da” si apoi sa judece restul informatiei conform acestor standarde. Si asa se poate ajunge la aberatii.
Dar poate ca exista o schimbare la nivel mai mare … poate ca este o lume gangava si tembela care se “ridica” iar noi suntem niste anacronici. De ce ar trebui sa fie totul precum vrem noi ? Poate ca vremea “noastra” apune … in definitiv cine dracu’ mai picteaza precum Michelangelo ? Si cine mai compune precum Bethoven ? Si cine mai scrie poezie precum Eminescu ?
Se vorbeste foarte mult despre “asta vor, asta le dam”, se vorbeste foarte mult despre “asta face reiting, deci bani” si altele. Dar nu se spune nimic despre “atat pot astia”. Acum ma uit cu strangere de inima la ceea ce se arata in legatura cu IMA – Intact Media Academy … il vad si il ascult pe un Dan Negru incoerent si ma intreb ce poate sa insemne pentru fatuca aia “asta este drumul meu” – deja se vede falsitatea in aceasta declaratie “de credinta”. Asa cum se simte la ceilalti tembelismul si/sau lipsa de profesionalism. Nu “se simte” … pute deja ! Astia pentru care daca afara sunt -5 grade, vremea este “infernala”, daca se mai adauga un banut-doi la valoarea Euro, leul se “prabuseste catastrofal” … astia dau lectii celor care vor si ei sa se simta “puternici” (ca deh, “informatie e putere”), vor sa simta fiorul de a fi “formator” si/sau “lider” de opinie …
Este o lume tembela in plina afirmare. Si gata ! Noi mai rezistam fiindca asa am fost educati. Restul au fost altfel educati. De “lideri” si “formatori” de opinie.
Cred ca este vorba despre ceva mult mai amplu decat Capatos si doua buci de ex-premier …
Apropo de Dan Negru, poate-ti amintesti ca omul incepuse bine. Era un prezentator modest si relativ tacut la TVR2, care facea o emisiune muzicala cu tot felul de vedete dubioase din zona dance-rock-DJing de la noi (cand era curentul dance la apogeu). Culmea e ca pe-atunci, Dan Negru reusea sa fie chiar ironic si usor subtil.
Problema cu societatea actuala este ca nu-ti mai permite sa fii anonim. Toti vor sa se vada pe sticla, online, in viata de zi cu zi si nimeni nu intelege de ce la final, cand se trage linia si se enumera valorile, niciunul din numele pe care le stiau nu mai exista.
Hai ca te-am lasat vreo doua zile si am venit sa te bat la cap iarasi
.
Mi-am dat seama ca vorbim despre doua lucruri diferite. Tangente, dar diferite. Eu iti vorbesc despre atractia fata de un anumit gen, despre gusturile de baza, tu-mi vorbesti despre formarea atractiei si a gusturilor.
De exemplu, eu iti zic ca gusturile alimentare in momentul de fata sunt in principal fata de junk food si alte mancaruri nesanatoase si tu-mi zici ca cel mai bine este sa vinzi mancare sanatoasa, bogata in proteine si fibre, care trebuie sa fie si buna la gust si accesibila la pret.
Da, normal, varianta ta e mai buna, dar nu asa sunt structurate gusturile in momentul de fata, lucru care posibil sa se schimbe odata cu educatia consumatorului.
Nu, eu iti spun ca nu poti sa-ti bazezi businessul exclusiv pe ce-ti spun estimarile si pustii ca se cere. Nu-ti poti baza un business pe ”cultura pop”. Aia iti explic si stiu ca am dreptate pentru ca am vorbit cu patroni de televiziune si cu directori de programe. Iti spun pentru ca am vazut sistemul la lucru, nu pentru ca vreau neaparat sa am “alta parere”
Fiecare televiziune are 2-3 emisiuni pentru mase, emisiuni pentru pusti, cu saltimbaci simpatici, daaar…grosul programului e facut de niste omuleti care trebaluiesc de se rup pe bani putini. Crezi sau nu crezi, emisiunile cu prim ministri dezbracati sunt un truc de imagine. Or face audiente intr-o seara, intr-o editie..etc, dar 85% din incasarile de publicitate vin din stiri, filme, emisiuni nisate sau ar trebui sa vina. In Romania s-au spalat enorm de multi bani in media, miliarde de euro. In mod normal, multe dintre televiziunile “cu audienta” n-ar fi putut ajunge acolo prin propriile puteri, dar vom trece peste.
In atare conditii, eu spun ca judecam mult prea superficial peisajul si uitam de unde vine grosul de consum media. Uitam ca emisiunea aia 0.4% audienta are 0.4% audienta zilnic, pe cand emisiunea cu maimute are cand 2%, cand 0.1% si ca nu vei sti niciodata cand oameni vor refuza brusc sa se uite la ea.
Concluzia ar fi ca un program mai echilibrat si mai inteligent construit nu ar aliena publicul amator de silicoane. Nu poti sa-ti bazezi sistemul pe logica Lazarus/OTV (logica pe care ti-o pot explica, dar in privat).
Ok, dar ceva e fishy. De ce primele 3 cotidiane vandute sunt tabloide? Nu reflecta o atractie a publicului fata de acest gen de material? sursa
*vanzarea este o statistica mult mai concreta decat audientele pe care le zici ca pot fi superficiale. Si e vanzare pe termen lung, care se reflecta in mai multi ani si mai ai multe trimestre.
Vezi in ce trusturi sunt, cati bani aduc si cum isi fac efectiv banii. Un ziar abia daca-si acopera costurile de productie din vanzari (1 RON ala pe hartia tiparita nu se amortizeaza cand ai si retururi si distributie de platit).
Cotidianul era cel mai vandut “cotidian” cu 4-5 luni inainte sa falimenteze (era peste Evz). Un ziar + carte + alte prostii se vindea pe vreo 5-7RON, in conditiile in care costurile de productie erau identice, daca nu mai mare. Cum s-au retras banii din trustul Realitatea, cum a cazut masiv in bot.
Vanzarile in presa nu sunt nimic si nici statisticile declarate la Brat, cat timp o revista precum Casa si Gradina raporteaza 10 cititori la un exemplar vandut! (pe principiul ca “merge din mana in mana”). O statistica corecta ar fi profitul institutiilor venit din vanzari + publicitate
Apropo de Libertatea, ai idee cati citesc ziarul ala pentru stiri? Stiri scrie prost, la misto..dar stiri, nu can-canuri. E facil, e de citit pe buda, dar asa e si restul presei, din pacate. Daca vorbim de Libertatea ca titlu, iti spun ca l-am vazut in mainile unor oameni la care ai fi tentat sa te uiti de jos. Tind sincer sa cred ca departamentele de marketing din presa romaneasca habar n-au ce public au si ce public ar putea avea.
P.S: Stii cati bani ies in presa din Ro din santaj?
Sa-ti dau un exemplu si mai concret (dar nu foarte, ca poate se supara cineva): Prin anul I scriam la o publicatie, alaturi de un amic. Eram amandoi studenti, cam nehotarati in ceea ce priveste cariera (eu oscilam intre PR si Jurnalism, dar am ajuns in publicitate).
Ehh, publicatia asta, sustinuta de doua ONG-uri si avand o distributie de cateva mii de exemplare voia sa treaca pe “profit”. In momentul in care am vrut sa iesim din zona serviciului public si sa tiparim, am realizat ca lunar, cu tot cu salarii minime pentru staff, tiparirea a 5000 de exemplare (care se amortizau aproape complet) si platirea unor licente, am fi ajuns pe la un 8000 de euro cheltuieli. Acum, cu cat sa vindem revista si cata publicitate sa se bage in noi pentru a scoate 8000 de euro lunar?
Ia un exemplu si mai concret: Decat o Revista. E o Revista cu public restrans, dar una care-si vinde mai mereu exemplarele, desi distributia e precara. Costa 25 de RON bucata. Aia 25 de RON ajung fix pentru productie si distributie. Banii au iesit dintr-un sistem in care, in fiecare luna, o agentie de publicitate isi publica in revista lucrarile pentru un “public mai select”. O idee foarte faina si, in cazul asta, o idee vitala.
Sigur, o sa zici ca e mai ieftin sa tiparesti pe hartie de ziar 10 000 de bucati cat da un ziar mediu…dar nici 75 de bani sau 1RON nu se compara cu 25 RON.
http://www.krossfire.ro/binecuvantata-vulgarizare/ – Apropo de asta, am impresia ca noua ne si place sa consideram ca “numai prostii” consuma un anumit produs cultural
Ok, sa zicem ca-n cazul ziarelor, banii din vanzarea hartiei nu sunt asa importanti. Dar chiar si cand vine vorba de numarul de unitati si de statutul cititorilor, poti foarte bine sa marketezi produse de larg consum intr-un Cancan (catele de telefonie, servicii de televiziune prin cablu, refinantari de credite, promotii la hypermarket-uri).
Si daca asta ar fi teoria, haide sa ne referim un pic la industriile unde vanzarile sunt principala forma de venit. Cum ar fi filmele de exemplu. Uita-te la incasarile de box-office pe 2011.
http://boxofficemojo.com/yearly/chart/?yr=2011
Cate din filmele astea iti inspira calitate? Cand reteta unui film este : CGI extraordinare + femei bune + cascadorii si abia pe urma vedem daca avem o poveste interesanta, gandul ma duce la prost gust.
Vazand 5 din primele 6 filme (sans Twilight), pot spune ca doar Harry Potter este reusit si intr-o masura Pirates (datorita lui Johnny Depp).
Pai filmele sunt perfecte pentru cinematograf. Daca vezi Transformers 2 acasa vomiti. Daca-l vezi intr-un iMax, iesi ”WOW”. La cinema n-am mers niciodata pentru filme bune (mai putin la Cinemateca Eforie de vreo doua ori).
La cinema chiar vreau boom boom si entertainment. Filmele romanesti nu au succes nu pentru ca ar fi prea bune sau elitiste pentru tarani. Nu,. filmele romanesti nu sunt adecvate canalului. Sunt mult prea complexe, auto-reflexive si lipsite de spuma. Sunt excelente pentru o sala cu 40 de hipsteri, infernale pentru o sala cu 200 de oameni.
Uite, nu te mai contrazic dar haide sa-ti zic o povestioara cu morala din industria sticlei, industrie in care am un oarecare interes comercial ca sa-i zic asa.
Piata sticlei in Romania, in principal piata de geamuri termopan, se concentra inainte de criza destul de mult pe calitate. Majoritatea producatorilor de sticla, constructorii care foloseau sticla si chiar si end-userul, voiau materiale din Germania, Austria, Italia, etc.
Era aproape o necesitate sa ai materiale bune si pe cale de consecinta, sa dai produse de buna calitate. Si poc, a lovit criza, constructiile au luat-o grav in jos si odata cu ele si industria sticlei. Putinele contracte care se mai semnau (sau care se semneaza, ca inca se resimte destul de bine criza) aveau ca punct critic pretul.
Chestia asta era o cerinta a consumatorului, a clientului. Ziceau ca nu pot sa investeasca intr-un proiect mai mult de X. Ce a facut industria constructiilor, inclusiv industria sticlei? Pai s-au orientat pe filiera China, deci au inceput sa scoata produse de mai proasta calitate, tocmai pentru a tine pretul jos si pentru a mai prinde contracte.
Companiile care nu se adaptau acestei schimbari, usor usor incepeau sa dispara din peisaj. Nu de putine ori contactez clienti si-mi zic foarte sincer “Calitatea a inceput sa fie irelevanta, nu mai pot sa vand calitate.”
Ok, poate am un proiect mai rasarit, de exemplu magazinele H&M care isi doresc un anumit standard de calitate, dar ca sa fii competitiv pe piata, trebuie sa te adaptezi.
Degeaba incerci aceasta educare. Vii cu teste facute in care compari produsele chinezesti cu cele europene, explici riscurile, dar in momentul in care ajungi la capitolul pret, i-ai pierdut.
Cine a cauzat toata chestia asta? Pai poti spune criza, dar eu zic clientul. Clientul cauta pret mic, si atat. Unul din 50 de clienti vine si te intreaba intai de calitate, dar cu unul din 50 nu poti face un business profitabil.
Si chestia este ca ai alegere, nu doar asta ti se da. Tu daca vrei sa cumperi sticla pentru un proiect, te duci la producator si acesta iti da preturi pe mp2 pentru sticla prelucrata cu produse chinezesti si pret pentru sticla prelucrata cu produse europene. Cand pretul este cam de la simplu la dublu, ti-e greu sa iei o decizie in favoarea calitatii.
Care este morala acesti povesti? Pai morala este ca in aceasta instata, preferinta clientului iti dicteaza industria, nu industria dicteaza preferinta clientului. Daca acum 5 ani, chinezarismele erau exceptia, acum sunt regula.
Cam acelasi principiu l-am aplicat si la mondenitati.
Da, dar perisabilitatea unui produs media e mult mai mare. Tu vorbesti de calitate “9 ani” vs. “4 ani”. Un produs media n-are nici cateva ore de viata.
Oricum, eu nu zic ca preferintele clientului nu conteaza…ci ca media e un domeniu unde chiar ai puterea de a le dirija.
La tine in advertising, un domeniu mult mai inrudit cu media, cum afecteaza “bugetele fixe” ale clientilor produsul finit?
Bugetul? Mai deloc, de multe ori! (Cel putin nu in agentiile mari si cu echipe bune de client service).
In plus, cam toate campaniile cu-adevarat creative au ajuns acolo din cauza unor restrictii de buget. N-as da vina pe buget, in ciuda a ceea ce spun multi…
Intr-o tara in care Andreea Tonciu este adusa la tv in fata intregii populatii pentru a povesti cum si-a gasit bichonul plin de sange pe strazile bucurestiului tu te mai gandesti la maturizarea presei …