In timp ce eram gata sa-mi asum pozitia oraseanului de ”sala” zilele trecute mi-a revenit in minte tema injuraturilor si amenintarilor primite in online. Numarul si agresivitatea comentariilor de la diversi cretini e in stransa concordanta cu aspectul imaginat al interlocutorului.

De ce exista din ce in ce mai multi idioti care isi permita sa injure femeile cu blog ? De ce il injura fara control lumea pe zoso si pe alti bloggeri cunoscuti ? Pe langa cauzele tipice, pe langa frustrari , invidie si pe langa injuraturile primite pe merit, exista in colectivul de troli si papagali mentalitatea care bantuia inca din vremea mIRC-ului : il stiu pe-ala, n-ar avea nicio sansa in fata mea. Odata vazute in mod constant figurile unor personaje mai influente online, odata ce stii ca in spatele blogului se ascunde o femeie sau un pusti de 14-15 ani, marlania din tine ajunge la cote alarmante. De ce ? Pentru ca tu esti cel mai tare, cel mai frumos si mai puternic si stii ca daca te-ai intalni fata in fata cu unul dintre ei, sansele ca respectivul sa te agreseze fizic (presupunand ca te recunoaste sau ca te recomanzi) sunt destul de mici. Asta nu inseamna ca nu vei fugi ca o fetita de 10 ani dupa ce timp de doua luni ai hartuit pe cineva online ci pur si simplu ca exista sanse destul de mici ca un blogger sa te poata admonesta fizic.

Nu conteaza efectiv cum arata cel care scrie textul ci mai degraba cum isi imagineaza comentatorul suparat ca ar arata. Chit ca pot deveni de nerecunoscut la fiecare doua luni, m-a surprins totusi o discutie in care cineva isi imagina ca sunt un tip nu prea inalt, slabut si cu ochelari.  Imaginea asta este socant de departe de adevar dar foarte aproape de imaginea convenabila a ”bloggerului”.  Se stie doar ca bloggerii sunt aia tocilari care scriu pe net si acum defuleaza si se cred destepti, pai pe-aia ii bati imediat.  Comentatorul stie ca in evenualittea unei intalniri fata in fata, respectivul posesor de blog ii va ignora sau lua la misto dar nu-l va rupe in bucati si arunca la porci. De ce injura lumea mai putin bloguri de atitudine extremiste desi multe dintre ele sunt subiective si lipsite de o baza reala (si chiar ar merita critica acida)  ? Pentru ca exista riscul ca in spatele lor sa gasesti un individ de 1.90 , cu banderola cu crucea celtica, afiliata la 2-3 grupari de extrema dreapta si mereu dornic de ”dezbatere cu ranga”.

Saturday Morning Breakfast Cereal

Saturday Morning Breakfast Cereal

Sus-amintitul mIRC putea duce la situatii tragi-comice : in orasul natal se intalneau diversi indivizi ”la interval” in urma unor conversatii belicoase pentru a afla ca de fapt erau prieteni si ca impreuna cantareau cam 80 de kile. Blogurile pot duce in schimb la situatii pur tragice precum filarea casei in urma unor atacuri (Appolinaire) sau amenintari fata in fata de la diverse ”vedete” din offline (jurnalisti si staruri CanCan). Totul e ca marele tau inamic sa considere ca esti complet inofensiv fizic si ca aceeasi batausi retarzi si frustrati din clasele 1-4 se pot descurca la fel de bine online. Atata timp cat cel atacat se simte lezat sau incepe sa-i fie frica (cum multora le era de anonimii de pe messenger) idiotul si-a atins tinta. Daca in schimb se raspunde la amenintari brutale cu amenintari subtile, parametrii problemei se schimba.

P.S : Tin sa va ofer o piesa de mare angajament pe care am pus-o si pe Twitter crescandu-i semnificativ vizualizarile. Melodia asta, care nu e o parodie din pacate, distruge de una singura speranta umanitatii in viitorul muzicii  : Freaxxx – Brokencyde  (desi in link se spune ca a fost turnat pe mai nimic, sunt surse mai credibile care spun ca minunatul clip a costat serios)