Zilele trecute am fost intrebat de cineva daca as pune in aplicare tot ce am sugerat sau am scris pe blogul asta in materie de masuri sociale si politice. Intrebarea m-a atins putin si as indrazni sa o adresez la randu-mi si altor bloggeri. Odata revenit la oalele mele, am cercetat cateva articole scrise in ultimul an (nu m-am gandit inca sa le strang pe toate) si am analizat comparativ cateva masuri propuse de mine si modul in care privesc acum aceleasi concepte. In mare, am ramas constant in judecati  :

Laicizarea :  Am sustinut cu putere desprinderea totala a Statului de mecanismul ortodox. Nu doar ca Biserica suge constant bani de la diverse ministere dar este si unul dintre principalii responsabili ai regresului mentalitatilor romanesti din ultimii ani. Credinta in sine este ceva personal, intim si non-condamnabil. Esti liber sa-l iubesti pe Xenu  si liber sa-ti irosesti zeci de ani in plecaciuni fata de picturi. Ceea ce nu esti liber sa faci insa este ingradesti libertatea de gandire si manifestare a altora folosind falsa impresie a ”poporului ortodox” si sustinand mecanismul corupt si oripilant al unei biserici masificate. Desi in teorie este trecuta in primul capitol al Constitutiei, laicizarea este in continuare inexistenta in practica. De asemenea sustin si finantarea oricaui cult exclusiv din procente de impozit donate si donatii facute de catre membrii sai.

Minoritatile sexuale : Atitudinea belicoasa fata de continua abordare publica a problemelor minoritare mi s-a mai temperat intru-catva. Pe de alta parte, am in continuare o problema cu minoritatile de profesie, indivizii care apar constant la televizor incat ai impresia ca-n Romania sunt doar trei  homosexuali : Naomi, Florin Buhuceanu si domnisoara aia de la Acasa Tv. In continuare consider homosexualitatea o deviatie dar nu una condamnabila. Atata timp cat nu sunt fortat sa ”accept” normalitatea si totul se reduce la toleranta, nu vad de ce m-ar interesa. In continuarea, uniunea strict civila intre parteneri de acelasi sex nu mi se pare a fi o problema, adoptia intrand insa in alta serie de premise.

Minoritatile nationale :  Lasand inutila corectitudinea politica la o parte, e cazul sa spun din capul locului ca este vorba despre tigani. Daca aversiunea mea fata de ei (bazata pe contact direct si prelungit cu destui indivizi) s-a mai domolit din diverse motive, nu pot sa iau partea hipiotilor veseli si fumati care sustin in continuare ca la noi e problema. Nu , problema e de ambele parti insa incepe si se va termina cu ei. As fi de acord sa se implementeze un program serios de educare si integrare atata timp cat aderarea la el nu ar fi o alegere ci o obligatie sanctionabila. In continuare cred ca am pondera serios problema daca am exclude din anumite drepturi orice persoana neinregistrata sau lipsita de orice forma de act de identitate pana la o anumita varsta.  Nu m-am hazardat in problema ”ciorilor”, problema ce a generat o intreaga coalitie online in jurul lui Cabral pentru ca am realizat ca daca nu era vorba de un actoras ce a demonstrat ca este un tip foarte inteligent si talentat (deci a demonstrat ceva), ci de vreun tiganus din Petrisor nu mi-ar fi pasat. As gasi atitudinea fata de minoritatea tiganeasca inacceptabila daca nu as sta pe o straduta curata unde exista o singura familie de rromi cu munti de mizerie in fata casei , ai caror copii ies dimineata in mijlocul strazii pentru a urina desi poseda un automobil nu tocmai ieftin. As urla ”Discriminare” in fata atitudinii unor soferi Ratb daca n-as sti ca ai lor copii sunt batuti saptamanal de tigani. Pana la schimbarea atitudinii romanesti, mai e mult de lucru de ambele parti.

Eugenia :  Desi am realizat ca selectia  stricta la nastere este imposibila stiintific si umanitar in momentul de fata, militez in continuare pentru reducerea populatiei si pentru interzicerea si amendarea procreearii in conditii sociale precare. Daca de-abia ai bani pentru o paine si doua sticle de posirca  nu ai de ce sa chinui un copil aducandu-l pe lume cu speranta ca poate va supravietui desi tu nu tii efectiv la el. Romanii verzi se plang ca ne-a scazut populatia fata de oribila perioada ceausista unde mamele eroine aduceau cate 10 idioti la lumina si ca se inmultesc tiganii. Problema reala este ca se inmultesc oamenii fara nicio sansa de a reusi, indiferent de etnie. Contraexemplele de genul ”dar uite, Gigel a reusit” sunt niste tampenii bazate pe premisa ca din 100 de oameni rasariti zilnic in jeg si saracie, 40 au murit, 40 sunt in inchisoare, 18 subzista iar doi au intrat in clasa de mijloc.

Persoanele cu dizabilitati : In continuare sustin ca persoanele cu dizabilitati sunt cea mai discriminata categorie sociala din Romania. Oameni cat se poate de normali, talentati si foarte capabili dar blocati de vreun accident sau o nefericita mostenire genetica sunt fortati sa ramana inchisi in casa pentru a nu ”oripila” sau pentru simplul motiv ca nu au rampe de acces nici macar spre farmacii. Intr-o tara precum Cehia poti vedea cupluri de oameni blocati in caruciorul cu rotile care se bronzeaza supravegheati de la mica distanta de un asistent social angajat special pentru ocazie.

Sistemul inchisorilor : Parerea mea in domeniu a ramas cat se poate de constanta : Pedeapsa cu moartea pentru cazurile grave, aplicata fara proces in cazul unor prinderi in act (gen surprindere video a unui ucigas de copii) si programe de reintegrare speciale pentru cazurile usoare. Noile serii de teste ADN disponibile chiar si dubioasei Politii Romane ar trebui sa ajute. Cazurile medii ar trebui sa ramana la latitudinea unor tabere de reintegrare, inchisori extinse si organizate sub forma unor comunitati reale. Eliberarea cuiva pe caz de boala mentala ar trebui complet eliminata. Ai ucis zece oameni dar s-a demonstrat ca nu ai discernamant ? Cu ce ma incalzeste ? M-as simti mai bine sa te stiu mort decat alaturi de oameni care poate s-au internat intr-un azil in urma unei depresii puternice ?

Nationalismul : Militez in continuare pentru demitizarea istoriei, pentru eliminarea aberatiei national-crestine si inlocuirea ei cu un patriotism real si fondat . As prefera sa nu ni se mai predea faptele de vitejie ale unor psihopati medievali irelevanti cat succesele stiintifice ale unor oameni ce au lucrat in mediu vitreg. Macar odata se ne uitam la cei care au reusit prin munca, nu la ”divinii” nascuti cu sceptrul si furca in mana.

Educatia politica : Romanii au o scarba nativa de politica, insuflata fie de parinti ignoranti si dezobisnuiti cu exercitiul democratiei fie de asocierile ignorante din media reduse la Vanghelie = politica. Cu o minima intelegere a mecanismelor politice si ideologice, sanctiunile ar putea sa fie mult mai drastice iar romanii ar intelege ca partidele politice din ultimii ani sunt doar consecinta legislatiei ce aproape ca interzice dreptul la asociere si a votului dezinteresat. Daca in Anglia iti poti face partid cu trei verisori si doua acte, in Romania e nevoie de zeci de mii de semnaturi doar pentru a incepe procedurile.

Sistemul de vot : Presupunand existenta unei minime educatii politice, sistemul de vot care sa respecte votul in alb si balotajul mi se pare in continuare o solutie decenta. Sa fim seriosi, nu vom avea niciodata o clasa politica de care sa fim mandri, dar macar sa atragem atentia altora asupra starii actuale.

Sistemul superior de invatamant : Recentele evenimente din jurul fabricii de diplome Spiru Haret sunt poate un semn de insanatosire. O sa fiu insa si mai multumit cand numarul de studenti din Bucuresti se va fi redus la 10% (comparabil cu centrele universitare mai serioase). Facultatea nu ar trebui sa fie un drept, ci o aspiratie.

Drepturile copilului : Spuneam cu ceva vreme in urma ca unii copii merita o palma sau cel putin o admonestare minora. Asta ar fi o afirmatie pe care nu o mai pot sustine cu studii sau logica. Sunt prea tanar dar in continuare cred ca niste palme  usoare date la momentul potrivit te pot scuti uneori de luni de ”psihologie pentru minori” desi tind sa cred ca nu le-as putea aplica niciodata copilului meu (dintr-un viitor nu foarte apropiat).

In continuare am o problema cu legislatia mult prea usor de pacalit in cazul ONG-urilor, cunoscand cel putin cinci ONG-uri capusa ale caror patroni mi-au provocat o greata greu de surmontat. Intr-o discutie cu Geo ii explicam ce deserviciu imens fac afacerile politice cu ONG-uri celor care chiar isi merita aia 1% din impozite. Administratia nationala si locala este iar un domeniu in care am putea scuti vreo cateva mii de caratori de hartii de meserie.

P.S : Voiam sa mai comentez si pe tema agresiunilor ideologice evreiesti si a altor minunate boli ale societatii romanesti dar parca n-am chef sa pornesc o condamnabila polemica la limita legalitatii.  Pana la urma, ideile cu-adevarat aplicabile nu vin de la torenti sau intoleranti, indiferent de problema. Ele apar din dialog si confruntare ideologica.Sa nu uit : referinta  la Jeffrey Archer din titlu este pur intamplatoare.