In urma unui articol recent, o cunostinta ma intreba iritata: “Pana la urma, de ce discuti atat despre oamenii din paturile de jos? Oricum nu interactionezi cu ei. Vezi-ti de ai tai, ca intre ei traiesti!”.

Cum la momentul intrebarii imi uitasem sarcasmul acasa, am decis sa dau un raspuns lung si plictisitor. De ce-mi pasa sau, mai corect, de ce ar trebui sa ne pese de oamenii cu care nu interactionam zilnic? De ce ar trebui sa ne pese de oamenii din asa zisele “paturi de jos” ale societatii? Daca m-as angaja la UNICEF sau as concura pentru Miss Univers, primul raspuns ar fi cel cu aroma umanitara: pentru ca vad potentialul fiecaruia si pentru ca vreau sa fac lumea din jur mai buna. Salvati padurea! Sanse egale pentru delfini! Trecand peste muntii de sirop cu care se serveste raspunsul ala, el este in esenta corect. Indiferent cat de confortabila ar fi “bula proprie” si cat de simpatici ar fi “ai tai”, adevarul e ca nu poti sa te imbaiezi la nesfarsit in propriul ego. Nici macar daca te cheama Kanye West. Din cand in cand, trebuie sa mai pui un zambet si pe fetele celor din jur, nu doar pe moaca din oglinda. Din pacate, articolul asta nu e despre oamenii faini pe care i-am putea ajuta si n-are nici macar un cont unde sa puteti dona echivalentul unui topping de saorma. Articolul asta este despre al doilea motiv pentru care ar trebui sa ne pese…

Frica. Exact, frica! Cum adica, ba, iti e frica de oamenii saraci sau needucati? Nu, nu imi e frica de oamenii ajunsi intr-o situatie nasoala si fortati sa faca lucruri in care nu cred. Nu imi e frica de oamenii care trec prin momente dificile sau de oamenii cu o situatie materiala mai putina buna, cu atat mai mult cu cat n-am fost niciodata parte din cei “1%”. Nu-mi e frica de pustiul care nu-si poate continua studiile pentru ca munceste sa-si intretina familia si nici de ala care a ajuns sa ceara din pura nevoie. Am insa niste temeri legate de oamenii needucati, crescuti in medii periculoase si incurajati de mentalitatea mediului politic. Aceeasi politicieni care-i apreciaza ca pe o masa de manevra ieftina si convenabila, pentru ca-si permit sa-i ignore si dispretuiasca in restul timpului. Am niste temeri legate de inmultirea mahalelelor, satrelor si a oamenilor strazii. Nu de alta, dar cand ne gandim la “mase needucate”, facem deseori greseala sa ne imaginam zidari cu opt clase care nu le-au prea avut cu cititul sau la oameni care nu pot face fata unei discutii pe o tema pe care noi o stapanim. Uneori ne imaginam acel “taran” argotic pe care-l aruncam in stanga si in dreapta in conversatii. Il vedem ca pe un prototip al omului lipsit de maniere si de bun simt, ignorand faptul ca taranii traditionali, cati au mai ramas, sunt oameni mai calculati decat multi asa zisi “oraseni” si cu siguranta mai educati decat “meltenii”.

Dar ce-ar fi ca atunci cand ne gandim la oamenii de jos sa ne imaginam indivizi periculosi, la o betie distanta de a sari cu barda pe cineva? Sa ne imaginam toti oamenii aia care umplu stirile de dupa-amiaza si care nu-s toti nici complet lipsit de posibilitati, nici “tarani” in adevaratul sens al cuvantului. Sa ne imaginam oamenii al caror limbaj agitat si limitat e acum atat de diferit de limba romana, incat ne este imposibil sa-i intelegem, desi ne place uneori sa-i luam la misto. Ei de unde vin si, mai ales, ce facem cu ei? De ce trebuie sa facem ceva cu ei? Pentru simplul motiv ca sunt oameni cu care nici conducerea, nici “cetatenii obisnuiti” nu pot stabili o punte de comunicare. Sigur, ei pot fi manipulati la un nivel de baza, dar e greu sa stii ce se ascunde in spate mormaielilor si privilor goale. Si apoi, daca nu poti comunica deloc cu cel din fata ta, de unde stii ca nu-ti vrea raul? Flotarea asta logica nu e originala, dar asta nu o face mai putin periculoasa.

Tocmai datorita atitudinii de tip ”ma inchid in bula mea si nu-mi pasa” am ajuns sa folosim cuvantul “prost” intr-un sens aproape metaforic. Pentru noi, prosti sunt plimbatorii de hartii pentru care Occident inseamna plajele din Bulgaria si care se indarjesc sa omita prepozitia “pe” din toate constructiile lexiscale pe care ar trebui sa le stapaneasca. Am ajuns de fapt sa numim prosti niste oameni cu o educatie similara celei primite de noi, dar cu niste hibe vizibile la capitolul intelect si cultura. E intr-adevar o doza sanatoasa de confort intelectual sa uiti ca pericolul prostiei nu se reduce la a rade la glumele lui Tociu si Palade. E un lux al marilor orase sa uiti ca exista indivizi pe care religia chiar ii tine departe de un macel. Indivizi care ar omori atei pentru “ca nu sunt oameni” si indivizi pentru care violul si violenta domestica sunt drepturi fundamentale. Prostia doare, dar de cele mai multe ori nu posesorii ei ii cad victime.

Nu, nu imi e frica ca o sa-mi sara vreun psihopat in spate din intuneric. Imi e frica doar ca viitorii mei copii si nepoti vor trai intr-o lume in care “prostimea” despre care vorbim mai sus va constitui o majoritate a populatiei. O lume care a devenit statistic posibila cu mult inainte sa apucam noi sa ne lamentam pe tema asta. Oamenii astia, pentru care granita dintre instinct si ratiune e aproape indescifrabila, nu o sa dispara daca ne dam des ochii peste cap si ne lamentam pe Facebook. Ei sunt rezultatul a generatii de neglijenta si al unei tranzitii infioratoare. Sunt rezultatul unor sisteme educationale si economice disfunctionale. Sunt oameni pe care nimeni nu vrea sa-i invete nimic si care isi vor transmite “valorile” puzderiei de copiii pe care fara indoiala ca o vor creste, cu-atat mai mult cu cat statul ii ajuta in sensul asta. Ma rog, asta daca respectivii copii nu se electrocuteaza accidental dupa ce au vazut o reclama cu Smiley.

Oamenii astia n-o sa dispara daca ne tragem garduri mai inalte si nici ne inarmam pana in dinti ca in SUA (desi in unele zone ar putea fi necesar). Ei n-o sa dispara nici daca inasprim legislatia anti imigratie (in Romania asta nu e o problema, cat Romania e o problema pentru altii). As mai da o data exemplul tarilor africane, dar e prea facil si prea indepartat pentru multi. Va invit atunci sa va uitati la zecile de filme Youtube cu rusi care “fac lucruri”. Sa vedeti combinatia de disperare, confuzie si nevoie de atentie din ochii lor. Sunt oameni la un pas distanta de fundul sacului si sunt mult mai multi si mai aproape de noi decat am vrea. Sunt oameni pentru care democratia nu prea are cum sa functioneze, indiferent cine ar institui-o. Nu de alta, dar marile democratii necesita sisteme educationale si opinii publice pe masura. Sunt oameni furiosi, captivi intr-un sistem pe care nu-l inteleg. Din pacate, constiinta civica si revolta pasnica nu sunt prioritare, cand esti prins in catacombele subterane ale piramidei lui Maslow.

Bine, deci exista din ce in ce mai multi oameni pentru care regulile de baza ale societatii umane nu conteaza. Daca nu ne putem izola in apartamente centrale si in SUV-uri blindate, ce putem face? Am putea incepe prin a ne pasa. Prin a deschide ochii la legile adoptate in jur si prin a contribui atunci cand putem la efortul educational. Ca-i o donatie, voluntariat sau doar sustinere a unor initiative inteligente, am putea constientiza ca efortul educational nu se opreste la alfabetizare. Nu intr-o epoca a informatiei usor accesibile. Sigur, pentru Gigelul care-si rezolva problemele zilnice cu toporul nu se mai pot face multe lucruri. Pentru Gigel Jr. insa, legenda aia cu “egalitatea de sanse” ar putea avea un sambure de adevar. Pentru el, viitorul nu trebuie sa implice neaparat stirile de la ora cinci.

P.S: Cred ca am devenit iritant cu analizele sforaitoare, dar constat ca in ultima vreme a inceput sa ma irite teribil atitudinea de pusti teribilist a unor oameni care au si banii si timpul sa schimbe ceva.