Noi suntem clovnii
Posted by krossfire on 23 Dec 2007 at 09:36 am | Tagged as: Anunturi si Stiri
Honk ! Honk ! The clowns are in the house…
Vom ignora temporar sumbrul adevarul al marketingului si al capitalismului salbatic si vom vedea cat de clovni suntem. Da, noi, astia din media, publicitate si de ce nu, din PR. Imi e in momentul curent destul de greu sa ma includ in larga categorie ”noi” insa asta este domeniul in care am lucrat si in care voi lucra…
Fie ca suntem niste clovni interesanti care va tinem cu ochii lipiti de televizoare si monitoare, fie niste clovni care va facem sa plangeti sau doar niste clovni care simuleaza prostia ca voi sa va simtiti bine, tot clovni suntem. Slujbele de mascarici sunt bine platite si necesita intr-adevar talent. Sa faci un om sa consume un produs invizibil care in acelasi timp este si serviciu (media, that is) este intr-adevar o arta.
Va distram pe la concursuri, evenimente pompoase, online (prin site-uri, filmulete si bloguri) si mai ales in presa. In fiecare zi cautam noi glume de mai mult sau mai putin bun gust in realitatea romaneasca si internationala. Au murit 10 000 de oameni ? Va exista clovnul care sa-ti spuna ca ei au murit dar ca tu esti in viata. E ceva amuzant si relaxant in asta, nu ? Poti sa le spui prietenilor cat de rau iti pare pentru bietii congolezi si cat ai vrea tu sa-i ajuti cu niste haine si mancare dar nu o faci. Apoi te duci in mall unde afisele cu femei de 30 de kilograme iti iau fata, cumperi pana plange cardul pentru ca ulterior sa plangi si tu acasa. Acasa , dai drumul la tv….reclama la plasma Sony. Amuzanta treaba, frumoase culori. Este ca ai vrea sa faci un imprumut sa-ti iei si de-aia ? De ce ? Pentru ca vrei nu vrei, iti plac clovnii care s-au gandit la reclama. Pe seara merge si ceva net si la fiecare suras de-al tau mascaricii vor primi 1 cent pe accesare. Sunt milioane ca tine…
Societatea este condusa de clovni pentru ca in mana lor este imaginea voastra. In mana unor mascarici cu nume pompoase gen ”Head of PR”, ”Copywriter”, ”Online executive”. Si spre deosebire de Evul Mediu unde mila curtenilor era fericirea bufonilor, aici iti e imposibil sa nu dai din salariul tau zilnic la cel putin 5-10 clovni.
Sa fii un clovn media e o afacere profitabila si de viitor. Mai nasol e ca ai nevoie de facultate, nu doar de putina psihologie si simtul umorului. Ma duc sa mai jonglez putin ca am un interviu dupa vacanta. Post de bufon imperial…
P.S : Mai e nevoie de vreun P.S ?
Şi cum e să te simţi ca un clovn care spală creiere în masă?
Excelent de altfel…sper sa va placa spectacolul meu
Mie mi se pare o munca extraordinara si clovnul e ultimul lucru cu care ii asociez pe cei din advertising. Contemporaneitatea oricum sufera de mitomanie, macar voi o faceti frumos si mult mai putin brutal. But that’s just me…
E putina munca de clovn…de fapt e mai multa munca decat pare din afara meseriei
Grr… clovnii ăştia în costum şi care vorbesc în termeni de advertising şi media realising şi care doar dau din gură… da, ăştia… mă sperie.
Noroc ca te-am vazut la Comanescu altfel credeam ca ai murit. Sarbatori Fericite si mai da cate un semn de viata! (Pe blogul meu, evident. Lipsesti din atmosfera).
Sunt inca treaz si am scris destul in ultima vreme dar n-am prea mai avut timp de citit bloguri din pacate
“Clovnii” sunt pentru că noi vrem. Adică… piaţa există atâta timp cât se caută. Se cere plasma şi alte minuni când nu ştiu unde sunt inundaţii? Şi ce dacă-s inundaţii? Fiecare cu ce-l doare.
Totuşi, nu pot să nu am ciudă pe clovnii ăia care gândesc reclamele de pe site-uri, alea perdea, care deranjează ca dracu şi nu ştii cum să găseşti mai repede x-ul. O reclamă bună în schimb, e savurată din plin.
Well, you can kick the clowns…or at least you could in the Middle Ages
Oh yeah, iată un motiv pentru care ne-am întoarce în Evul Mediu, nu?
)
Eu mereu gasesc motive de gen
Ce zici de… „dijmă”? Că oricum e mai mică decât taxele de acum…
Clovnii nu dau
/me arunca un banut clovnilor
“O reclamă bună în schimb, e savurată din plin.”
Da? De catre cine?
Ia trage un ochi aici: http://insurgiam.wordpress.com/2007/12/22/noaptea-devoratorilor-de-duplicitate/
Cam ceea ce povestesti tu, zicea si Beigbeder in cartile lui, privitoare la viata in lumea advertisingului
Am tras si am cercetat putin problema. Eu am extins la intreaga media.
/me arunca o gogosica clovnilor
Machiavellian, reclamele sunt peste tot… La tv când îţi întrerupe filmul/emisiunea, pe panourile de pe stradă, pe blocuri, chiar şi deasupra unor geamuri/balcoane, nu prea ai cum să le eviţi. Prin urmare, măcar să savurezi una făcută cu cap. Oricât de stresante ar fi, eu recunosc că sunt unele şi amuzante/plăcute/ironice (deci au un plus).
/me observa cum clovnii se bat pe gogosica
Well everyone’s got to make a living. Faptul ca un angajat marunt, lucrand intr-un cubical pentru o multinationala care exploateaza copii in Asia, nu este destul de inzestrat pentru a-si pune asemenea intrebari (ca altfel n-ar fi angajat marunt) nu il diferentiaza cu mult de tine. Numai fiindca nu i se aminteste zilnic (si vizual) de efectele muncii sale, nu inseamna ca musteste de moralitate. It’s always a zero-sum game. Nu poti castiga nimic fara ca altul sa piarda. Cei care inteleg asta n-o sa-ti ia niciodata munca drept ofensa personala. Ceilalti… bafta multa. Tuturor ne plac idealistii. Cel putin la modul ideal.
Nimanui nu-i plac idealistii. Eu sunt genul de practician care le aminteste celorlalti ca face constient ceea ce face. Si stii ce e mai nasol ? Cand ma gandesc la ce mase se adreseaza anumite parti din ce am facut, ma bucur enorm ca ele sunt tinte.