Ma uitam ieri seara peste articolele scrise in ultima vreme. Cu mici exceptii sunt destul de dezamagit. Trag umorul de par (atunci cand am ce trage) si incerc sa fiu cat mai coerent cand calitatea asta ar trebui sa fie inerenta , sau cel putin era pana acum.

Nu stiu daca are legatura cu blogul incapacitatea asta de a ma aduna. Am fost tentat in prima faza sa o asociez cu ”oboseala” pe care la ora actuala o resimt majoritatea bloggerilor. Din nefericire nu e asta, sau cel putin nu e numai asta. Am cateva drafturi cu mult potential, seriale incepute, niste diafilme digitizate care abia asteapta sa fie animate si materiale care mi-ar putea interesa la un punct cititorii. Problema se leaga de un sentiment care m-a mai lovit de doua ori pana acum in 21 de ani : Nevoia de a trece la nivelul urmator.

Fara sa ma incerce pusee de aroganta as spune ca nu sunt sigur ca urmatorul nivel ar trebui sa ma gaseasca in Romania. Ce sa spun ? Ca am luat ceva premii pe la concursuri de literatura regionale & nationale in liceu , ca blogul a fost pomenit de nenumarate ori online si in media clasica sau ca mi s-au luat interviuri. Aiurea, sunt destui bloggeri mai bine cotati decat mine cu mai multe realizari pe zona asta la fel cum sunt si scriitori tineri (publicati) care m-au depasit de ceva vreme. Da, am un CV grasut si materiale aditionale destule pentru un tip de 21 de ani si am luat contact direct cu zona  advertising \comunicare fie prin munca efectiva fie prin internshipuri sau colaborari (freelancing). Totusi, ma intreb serios daca pentru binele vietii mele de mai tarziu e cazul sa ma infund in vreun birou prafuit asteptand sa invat meserie de la vreun senior care face reclame cu torturi umane ?

Stiu, probabil afara (ma gandesc constant la tarile nordice) o sa fiu tratat ca ultimul om, etc insa prefer sa pornesc de foarte jos stiind ca dupa zece ani de munca mi se va acorda respectul necesar si voi avea stabilitatea financiara ca sa-mi urmez pasiuni mai costisitoare, decat sa ajung sa vorbesc pe la conferinte folosind un jargon vadit intentionat pentru a impresiona boboace. Asta in cel mai bun caz, in cel mai rau o sa devin un corporatist erodat mental. Am o pasiune umana pentru bani dar am limite clar definite. Banii si munca sunt usor de devalorizat daca nu sunt insotiti de evolutie.

Acum ca am scris ”despre mine” as vrea sa pasez mingea cititorilor si bloggerilor interesati pentru ca stiu ca majoritatea au descris astfel de momente. Va mai chinuie nevoia de evolutie ? Daca da, odata ignorata iti ”asigura” aplatizarea sau iti confera doar o permanenta stare de neliniste ?

Edit : Nu, nu intentionez sa inchid blogul ci incerc pur si simplu sa gasesc o motivatie pentru lipsa de ”vână” a posturilor mele din ultima vreme. Din fericire sau din pacate am gasit una destul de plauzibila care plutea in aer de ceva vreme. Sper sa-mi revin in urmatoarele zile suficient de mult cat sa scriu lucruri mai verticale.

P.S :  Intr-o nota mai vesela, mi-a atras  recent atentia un post de-al lui Dan despre o leapsa care circula pe net in ultima vreme. Pe scurt , leapsa consta in alaturarea prin Photoshop a unui nume de trupa gasit in primul articol random de pe Wikipedia, a unui nume de album gasit in ultimul citat de pe quotationspage si a celei de-a treia imagini din ultimele imagini gasite pe Flickr. Ce iese ? Un album perfect de indie care-mi aminteste de un post mai vechi despre genul asta de trupe care va mai astepta pana se calmeaza blogosfera.  Deci, iata albumul de indie rezultat din alaturarea totalmente aleatoare a unor elemente online : Oukredo – Endure When You Must

62 Comments »