Zilele trecute mi-au picat ochii pe un articol de la finalul anului trecut. In postul respectiv infieram cu manie proletara ”generatia de sacrificiu” si explicam de ce tinerii sunt complet indreptatiti sa plece din tara si sa-si incerce norocul pe alte meleaguri. Desi nu-mi reneg argumentarea pro-plecare si in acelasi timp pro-eroism, tind sa-i observ inutilitatea.

Daca generatiile anterioare au mancat razboaie pe paine, colectivizari si ceva opresiune, noi, ”astia tinerii” , nu avem prea multe scuze. Nu de alta, dar am tot auzit de la  fosti colegi de facultate, colegi munca si amici ideea ca la randul nostru am fi fost o generatie de sacrificiu.Social am fost victima catorva experimente de tranzitie mai mult sau mai putin democratice. Da, am prins si o criza economica dar e o simpla perioada de anomie. Absolut toate generatiile din tarile presupus civilizate au prins cel putin o criza economica. Totusi, am avut ceva ce n-au avut nici strabunicii carolisti si nici parintii inca marcati de comunism, am avut o forma a libertatii de opinie.

Ce am facut pana acum cu ea ?  Pe langa sustinerea societatii de carton (prin simpla aderenta)  generatia post-decembrista nu s-a remarcat prin absolut nimic pana acum. Nu, nu exagerez : cateva olimpiade internationale si trei fotbalisti mediocri nu inseamna valoare. Nici poetii si scriitorasii prost-modernisti nu impresioneaza in mod deosebit. Critica vehementa a inaintasilor nu este un fenomen nou dar inca nu vad contraexemplul pe care ar trebui sa-l dam.


(Sacrificiul in varianta azteca. Sursa)

Inteleg ca e mai greu sa iesi in strada pentru o initiativa legislativa, e mai greu sa studiezi suficient cat sa intelegi politica si e poate greu sa te opui imbecilizarii treptate. Dar fratilor, e atat de greu sa nu te conformezi, sa nu recurgi la cliseu pentru orice nenorocita de opinie, sa-ti misti fundul la vot cand simti ca merita ? Ca veni vorba de clisee, aproape de fiecare data cand au ocazia sa iasa in fata, ”tinerii” trebuie sa ajunga la : politica e o curva , toti sunt hoti , afara e mai bine, azi nu mai exista valori, etc.  Mai nasol e ca pe margine altii aclama. E normal, cliseele lor corespund cu ale reprezentantilor lor intr-o asemenea masura incat nu mai e loc de gandire. Preferam sa topaim intre  ”Romanii sunt cei mai destepti” si ”Avem nevoie de o dictatura”.

Da, suntem alienati si nu ma exclud. Ne infundam in birouri, ne procopsim cu familii imediat dupa liceu , scriem angoasati pe bloguri iar apoi avem pretentia sa fim luati in serios. Altii scriu manifeste  pe facebook pentru 15 minute de faima. Anonimatul ne face sa ne simtim importanti dar daca toata lumea e centrul universului unde naiba sa mai fie loc si de creatie ? Nici inaintasii nostri n-au stiut si n-au facut prea multe dar de ce acceptam cu atata candoare sacrificiul colectiv ?

Problematic e ca de fiecare data cand se mai trezeste vreunul constata, evident tot printr-un cliseu, ca ”n-are cu cine”.  Desi avem impresia ca ocolim inteligent turma, o ocolim toti pe aceeasi ruta si ajungem sa fim pastoriti de aceeasi oameni. E greu sa fii solidar intr-o actiune pe care nu o poti defini, care nu se termina prin satisfacerea vreunei nevoi biologice sau prin castigarea unei sume infime de bani . In ritmul asta ma intreb sincer daca e cazul sa ne mai impuscam cu pistoalele cu apa. Nu mai bine ne predam direct, pana ajungem la 30-35 de ani cand ar trebui chipurile sa fim maturi si prosperi ?

P.S : Ca tot veni vorba,  Adrian Soare mi-a amintit de un filmulet de acum doi ani intitulat Lost Generation.  Cu exceptia micutelor aberatii ecologiste si a naturii ”spalacite” a mesajului exista un sambure de adevar in interpretarea youtube. Eu l-as fi redus simplu la ”Suntem mai inteligenti si informati dar in acelasi timp ne apropiem mai mult de stramosii ierbivori”.

46 Comments »