Stiu ca nu va omorati cu recenziile mele si am incercat sa postez mai rar din moment ce veti putea gasi articolele pe de-a intregul pe www.bangyourbrain.com . Dupa minunata sesiune si vreo doua zile fara net, am avut ceva timp sa ma uit in imensul folder ”New Albums” de unde am pescuit si urmatoarele trei materiale.

1.Grave Digger – Ballads of a Hangman (2009)

Bunicii de la Grave Digger ne-au dat ceva lectii de metal in aproape 30 de ani de activitate. Caracterizati de combinatia specifica de teutonic thrash si power metal precum si de vocea ragusita dar totusi melodioasa a lui Chris Boltendahl , Grave Digger au servit drept influenta mai multor generatii de trupe. Dupa  o perioada de glorie a anilor 80’, trupa a reaparut dupa o pauza de cativa ani si ne-a lovit in 1996 cu exceptionalul album Tunes of War. Albumul a fost un prilej bun sa tina capul sus pana in 2009 si sa nu faca prea multe compromisuri in ceea ce priveste muzica.

Ar parea putin penibil ca in 2009 sa te lauzi cu abilitatile chitaristilor si cu ingemanarea chitarelor pe sectiunile de lead (twin guitars) insa declaratiile initiale Grave Digger pur si simplu au punctat forma si componenta de zile mari de pe Ballads of a Hangman. Odata cu aducerea lui Thilo Hermann (Running Wild) la chitara, trupa pare sa-si fi regasit suflarea ‘’optzecista’’ iar albumul e asa cum s-ar astepta orice fan al trupei sa fie : greu, thrashy si bine scris.

Dupa intro-ul murmurat ‘’Gallows Pole’’, ne loveste title track-ul albumului, ‘’Ballads of a Hangman’’ piesa care beneficiaza si de un videoclip , lucru rar in cazul materialelor Grave Digger. Ballads of a Hangman defineste soundul albumului folosind acelasi pachet de riff-uri specifice trupei, intr-o varianta mai agresiva si parca intinerita. Materialul nu ne ofera prea multa variatie pana la ‘’Lonely the Innocent Dies’’, o piesa cu iz de balada care aminteste de prima perioada a trupei. ‘’Funeral for a Fallen Angel’’ e mai agresiva decat te-ai astepta iar supriza finala rezervata de Grave Digger este  ‘’Pray’’, un imn care te transpune instantaneu in peisajul heavy metal al finalului anilor 80’. Tematica albumului nu variaza prea mult  : Libertate, demnitate, razboi si iar libertate. A cerut cineva mai mult ?

Productia, artwork-ul si promovarea albumului arata ca macar la nivel de imagine Grave Digger au ajuns in 2009. Din fericire, muzica pastreaza calitatile unui heavy metal clasic, de calitate….e ‘’true’’, vorba unor alte formatii ceva mai dezbracate.

2.Bucium – Voievozii (2008)

Cand vine vorba de trupe romanesti, rockerul roman este reticent din oficiu. Invadat in ultima vreme de tot felul de incercari penibile de metal extrem si de trupe alternative aparute peste noapte , ascultatorul este rar surprins de incercari de a face ceva cu-adevarat ‘’romanesc’’.Cateva  trupe, precum Negura Bunget sau Bucovina, au incercat in ultimii ani sa reinvie vechiul rit al folk rockului romanesc adaptandu-l la genuri mai extreme.Bucium, o trupa prezenta de aproape zece ani in peisajul autohton  abordeaza problema mai cuminte, liniile puternice de vioara amestecandu-se cu pasajele ‘’grele’’ si cu vocea curata. Solistul vocal, vioara puternic accentuata si tematica explicita apropie  Bucium de Phoenixul din perioada de glorie mai degraba decat de filonul folk-metal din ultimii ani.

‘’ Voievozii’’ beneficiaza de o productie decenta si de un artwork asemenea desi la ultimul capitol se mai putea lucra putin : curcubeele pe fundal mov stelar, copacul vietii si monolitii tracici nu se imbina prea armonios cu numele ‘’Voievozii’’. De asemenea, as mai avea de mentionat lipsa precizarii ‘’CD Multimedia’’. Am gasit pe album si un videoclip al piesei ‘’Colindul Cerbului’’, o piesa excelenta care nu se afla inclusa pe tracklistul principal si pe care as fi ratat-o cu usurinta daca nu exploram putin CD-ul.Odata ajuns la muzica in sine realizez ca nu am prea multe de reprosat celor de la Bucium. Piesele sunt solide, bine scrise si mai ales pastreaza filonul tematic al albumului eliminand sentimentul de compilatie pe care ti-l dau majoritatea materialelor romanesti.

O parte din piese erau cunoscute inaintea lansarii insa variantele finale suna mult mai bine. Dupa piesa care da titlul albumului, Basarabii continua linia de inspiratie arhaica pentru ca ulterior Sorbul Apelor sa accelereaze putin ritmul. Liniile de vioara sunt printre cele mai reusite auzite in ultima vreme iar piese precum Rovine stau marturie. Ritmul baladei Zamolxe, una dintre cele mai bune piese de pe album si intro-ul acustic intalnit in piesa Maria aduce la lumina o alta latura a trupei. Niciun album folk-rock\folk-metal nu ar putea fi cu adevarat complet fara o piesa de cel putin 10 minute iar ultima piesa de pe Voievozii are 15 minute pe care Bucium le foloseste din plin.

Dupa ce am ascultat materialul asta, nu cred ca gresesc daca ii alatur pe Bucium trupelor ce au pornit reinventarea folk metalului romanesc. E greu sa dai la o parte pseudotrupele romanesti  amatoare si al lor public incult dar e bine ca din cand in cand se mai ridica cineva si spune ‘’Noi vrem sa cantam’’ !

3.Edguy – Tinnitus Sanctus

Aflat aproape constant in turneu, Tobias Sammet, liderul trupei Edguy are o bogata istorie muzicala in spate. La 31 de ani, Sammet are opt albume cu Edguy (trupa infiintata la 14 ani) , trei albume si trei EP-uri cu proiectul Avantasia, proiectul Aina si colaborari cu mari trupe de power metal . Pana acum, se poate spune ca Sammet a fost unul dintre tinerii care au facut legea pe sectorul asta. Ultimul material Edguy, Rocket Ride a dezvaluit insa cateva surprize la nivel muzical : sound-ul se departa din ce in ce mai mult de power si speed si se indrepta spre hard rock-ul anilor 80’, metal melodic si chiar thrash pe alocuri.

Daca Rocket Ride a beneficiat doar de vreo doua piese tari si de cateva incercari mai putin reusite de a reinventa soundul Edguy,  noul material se vrea a fi o piatra de temelie in istoria trupei. Cu aproape trei luni inainte de lansare am fost avertizati ca vom fi ‘loviti’ de un sound mult mai heavy si mai lucrat. Pentru mine Tinnitus Sanctus reprezinta ‘’a blast from the past’’, un album unde numai productia si o parte din tehnicile de chitara folosite imi aduc aminte ca nu suntem in perioada de glorie a heavy-ului.

Impresia de rock ‘’old school’’ domina tot materialul, de la riffurile rebele din Fire Sex Religion la
imnuri precum Nine Lives sau 9-2-9 pana la excelenta Dragonfly. Incercarile lui Samet de a fi amuzant nu mi s-au parut niciodata a fi prea reusite , iar ultima piesa de pe album nu este o exceptie. Unul dintre atuurile lui Tinnitus Sanctus este sinceritatea : De la puternica piesa de intro, Ministry of Saints si pana la final albumul nu deviaza de la crezul metalistilor de scoala veche.

Daca vi se pare ca Edguy au fost in plina glorie pana la Hellfire si EP-ul imediat urmator, nu stiu daca materialul discografic din 2008 va va satisface exigentele. Daca vreti ceva sunete old school executate excelent de o trupa tanara (la nivel de varsta, nu de experienta) adaugati albumul asta in cosul de cumparaturi

Toate imaginile apartine Wikipedia.

P.S : Am ajuns sa ma joc o vreme cu Microsoft Songsmith, un softulet care genereaza negativul in functie de intensitatea si tonul vocii pe care o simte in microfon. Dupa ce am citit pe Rezistenta despre el si am vazut videoclipurile de mare angajament de pe Youtube am realizat ca a genera un negativ dupa ce urla cantautorul (Moga Style) e ca si cand ti-ai alege o femeie in functie de marimea si forma penisului : Not gonna work !

39 Comments »