Am fost acuzat de vreo cateva ori ca fac discriminare pe baza preferintelor muzicale (printre altele). Intrebarea era camuflata sub sintagma ”Crezi ca daca altii nu asculta rock si metal nu pot fi destepti ?”.

M-am decis sa clarific putin problema in cauza. Raspunsul la intrebarea din primul paragraf este un NU raspicat. Nu, nu e nevoie ca cineva sa asculte rock si metal pentru a fi considerat inteligent. Uneori este chiar contraindicata asocierea rocker = om cu viziune.
Exemple in acest sens exista destule (vedeti numai fatada TNB si multe alte locuri din tara unde se intalnesc pseudorockerii – indivizi care nu inteleg ce asculta insa imita orbeste comportamente si asculta muzica improprie naturii lor doar pentru a se integra).

NU-ul de mai sus era doar un raspuns la intrebarea respectiva. Acest NU este imposibil de aplicat la modul general si pentru orice stil muzical. Desi multi neaga asta, muzica spune ceva despre noi, pentru ca muzica pe care o ascultam si eventual promovam face parte din bagajul nostru cultural si afectiv – reflecta capacitatea de intelegere si starea generala sau actuala de spirit. Muzica ne reflecta pe noi intr-un mod mult mai pronuntat decat cel in care o fac alte preferinte.

Exista genuri superioare si genuri inferioare ? Aici raspunsul este destul de ambiguu. Chiar in interiorul aceluiasi gen (exemplu : Metalul) exista notiunea de ”lesser genres” insa este dificil de spus cat de ”inferioare” sunt aceste genuri in conditiile in care muzica este perceputa individual si in functie de varsta. Personal am probleme cand cineva trece bariera dintre genuri si imi spune ca o trupa de punk este mult mai buna decat una de progressive metal , in conditiile in care punk-ul este un gen extrem de facil din punct de
vedere compozitional iar progressive-ul unul destul de dificil de abordat. Totusi, stiu ca nu am dreptate. Daca persoana in cauza este mai mica decat mine, s-ar putea ca punk-ul sa-i reflecte perfect revolta adolescentina, cum s-ar putea foarte bine ca acelasi gen muzical sa reflecte o serie de refulari sau dorinte ale unei persoane mai in varsta. La fel si cu progressive power-ul. Poate pentru mine este un mod de transpunere in alta lume cand pentru altul poate fi doar un amalgam intortocheat de sunete. Complexitatea muzicala nu este un criteriu unic de evaluare. (Asa m-as putea lauda , cum fac multi, cu faptul ca printre altele ascult si destula muzica simfonica). Aceleasi considerete se aplica si intre genuri diferite. Nu pot spune ca rock-ul este superior jazz-ului sau invers. De asemenea, nici ideea cu ”rafinamentul” nu este intotdeauna valabila. De multe ori este doar o problema de bagaj emotional , asa cum am mai amintit. O persoana extrem de romantica, dar nu inferioara, poate prefera baladele considerate de multi siropoase pentru simplul fapt ca astfel de piese corespund cu dezideratul si sentimentele neimpartasite. De asemenea, nu este corect sa marginalizam nici genurile care nu tin tocmai de melodie, precum cele promovate de ”poetii strazii”(hip-hop). Lasand la o parte R’n'b\crap-ul promovat de MTV (Monster Television), multi dintre oamenii astia fac asocieri la care multi nu s-ar fi gandit (de aceea si nuanta de ”poetic”) si au un mesaj destul de interesant de transmis. (Desi i-as ruga sa o lase mai usor cu politica, pentru ca este un domeniu pe care multi nu-l inteleg. Chiar, s-a gandit cineva sa promoveze un hip-hoper pe post de presedinte :D ?)

Si totusi, exista genuri inferioare ? Ambiguu sau nu, raspunsul are o parte afirmativa. Exista genuri care spun multe despre cel ce le asculta, si nu in sensul pozitiv. Nu nu, nu ma refer la manele (nu numai) ci la cea mai mare parte din muzica de consum, la oamenii care
schimba genurile dupa zi (si ca nu au maxim 14 ani) si ”digera” orice li se da doar pentru a fi ”cool”. Aici exista o problema clara de identitate si cultura. Cine ma contrazice sa-mi dea un contraexemplu. Exista medii (cel rural\etnic si familiile de snobi) care promoveaza
surogatele de cultura, prin urmare vina nu este numai a ascultatorului. (de fapt el poarta cea mai mica vina).Cine decide ? Uneori grupul de apartenenta, alteori factorii sociali, dar in general ar trebui sa decida individul.

Nu exista oameni care nu asculta muzica in sensul larg al cuvantului. Oamenii care sustin ca nu asculta ”in general” muzica au propriul mod de a o percepe. Fie ca este ”muzica” rezultata din activitatile facute din placere, fie ca este vorba de melodii fredonate ”de-aiurea”, muzica este omniprezenta in viata noastra (da, chiar in
cazul unor probleme de auz – vezi Beethoven). Personal consider creatia, muzica si moartea in sine finalul unei piese. Pe moment, dansez in ritm. (Sau dau din cap in stil metalist, dar tot dans e si ala :D )

P.S : Imi permit sa mai bag un copyright notice (all rights reserved to me) si sa anunt un nou proiect pe site, si anume colaborarea cu revista online bangyourbrain.com, revista (e-zine) unde veti putea gasi de-acum incolo recenziile mele la albume, concerte si eventual articolele de ”culturalizare muzicala”. Cea mai mare parte vor aparea si pe blog, insa prefer ca recenziile de albume sa le scriu pe larg, exclusiv pentru bangyourbrain. (Voi incerca sa le rezum si aici, in conditiile in care le consider importante pentru cineva)

17 Comments »