Cum in ultima saptamana am inteles toate valentele expresiei ”n-am timp”, a trebuit sa las blogul in plan secund. Desi drafturile se ingramadesc in jurul butonului ”Publish”, prefer sa scriu despre un eveniment recent.

Evenimentul cu pricina a fost concertul trupelor Sabaton si Alestorm din Silver Church, concert la care ma laud de trei luni ca ajung. Despre cele doua capete de afis am mai scris in trecut , iar recenzii puteti gasi pe bangyourbrain. In fine, pe 17 noiembrie m-am decis sa-mi rup gatul pe ritmurile suedezilor de la Sabaton, scotienilor de la Alestorm, celorlalti suedezi de la Steelwing si a romanilor de la Bolthard.

Pentru vesnica plangere de la inceput de articol, as zice ca Silver Church  nu a fost cel mai potrivit loc pentru concertul asta sau pentru orice alt concert similar. Desi imi place in continuare tematica, e totusi un club. E stramt, acustica e mediocra, proiectoarele laterale nu fac fata, iar o trupa precum Sabaton are nevoie de un spatiu deschis  pentru desfasurare. Ahh, ar mai fi si fumul de tigara de-a dreptul asfixiant. Oricum, faptul ca oamenii gazduiesc evenimente de gen e un mare plus.  Nu stiu sa mai existe concurenta  serioasa pe aria asta de cand s-a inchis Live Metal Club. Sa revenim deci la concert :

Bolthard : O trupa de death/thrash despre care nu auzisem decat pasager. A ramas in continuare o trupa de death/thrash despre care am auzit pasager, dat fiindca am ajuns fix dupa prestatia lor. N-are sens sa-mi dau cu parerea despre ce ar fi putut fi, in baza a 30 de secunde de melodie. Va las cu un link catre pagina de Myspace si redau concluzia unui amic ”Bai, au sunat bine pentru o trupa romaneasca”.

Steelwing : O trupa tanara din toate punctele de vedere, Steelwing a fost propulsata in turneul asta de catre conationalii de la Sabaton. O chestie demna de remarcat a fost faptul ca organizatorii decupasera logoul trupei de pe site si incercau sa-l optimizeze in Paint.  Ce am apreciat la Steelwing ? Faptul ca simteau muzica si erau suficient de energici incat sa nu adormi la prestatia lor. Ce nu m-a miscat ? Nimic altceva. De la powerul amestecat cu heavy obosit din zona NWOBHM, pana la sonorizarea deloc optimizata, oamenii au sunat ca o trupa de liceu cu foarte mult talent (dar in continuare o trupa de liceu). Publicul n-a fost nici el extrem de impresionat ,dar nici prea dezamagit. Pe undeva prin jurul piesei The Illusion , au inceput sa se ridice anemic mainile si in a doua parte a salii.  Pe moment genul abordat nu ii poate pune pe harta, dar ar fi greu sa ma pronunt . Vedem in 4-5 ani, poate atunci vor canta altii in deschiderea lor…

Alestorm :  Trecand peste problema cu logoul improvizat de organizatori din sigla trupei si un cap de schelet tricolor, scotienii mei preferati nu m-au dezamagit. Incepand cu urarea ”We’re here to fuck your women” si trecand prin piese ca Heavy Metal Pirates, Captain Morgan’s Revenge, Wenches and Mead, Black Sails at Midnight, That Famous Ol’ Spiced,  Over the Seas, Nancy the Tavern Wench si Keelhauled, oamenii au reusit sa provoace maxima agitatie intr-un timp relativ scurt. Pe balada de betie amintita anterior (Nancy the Tavern..), Alestorm au avut surpriza unui public care stia toate versurile.

Keelhauled , o epopee folk power cu iz de alcool, a generat aceeasi rumoare. M-a iritat putin ca in selectia de piese n-au inclus Pirate Song si Set Sail and Conquer, bucati esentiale, dar au inclus Wolves of the Sea, un cover pe care nu tineam neaparat sa-l aud. Pentru 45 de minute de show, selectia a fost totusi satisfacatoare. Altfel, a plouat cu glumite verbale si muzicale, iar acustica a fost decenta, comparativ cu Steelwing. Solistul, Christopher Bowes, pe langa faptul ca seamana cu un Russel Brand mic si suparat, e un muzician de prima mana. Sa manevrezi o clapa mobila in timp ce sari si tipi in microfon chiar e o treaba. O prestatie la care as vrea sa asist din nou, cat de curand.

Sabaton : Majoritatea celor din sala venisera pentru o ora de power metal cu tenta istorica, totul urlat de un sergent ragusit. Pe scurt : lumea venise pentru Sabaton. Si cand zic lumea, nu ma refer la pustani de 14 ani cu cercel in fund, ci la toate tipurile de metalisti. In spatele meu era un grup la costum cu media de varsta pe undeva pe la 35 de ani ,iar prin fata mi-a trecut un cuplu mama si fiica. E adevarat ce se spune : muzica suficient de zgomotoasa rupe barierele sociale. Altfel, Sabaton au fost la mare inaltime si culmea culmilor, s-au si simtit al naibii de bine. Joakim Broden, mai putin amenintator decat ar vrea sa para, a tinut sa ne aminteasca de vreo sase ori cat de bine se simte.

De la remarca ”there’s not too many of you but you feel like 2000” pana la ridicarea steagului romanesc din public si infasurarea miocrofonului in el, Sabaton s-au bucurat de o primire mult peste asteptari. Nici faptul ca au insistat pe ultimul album (era turneu de promovare) nu ne-a descurajat prea tare. S-a urlat intens pe Ghost Division (unde au fost ceva probleme cu sonorizarea ), pe Price of a Mile, Cliffs of Gallipoli, Attero Dominatus , 40-1 si evident, Primo Victoria. In urma cererilor de pe Facebook, oamenii au cantat si The Final Solution, piesa unde, un vers  nevinovat in context, suna cam asa ”Enter the gates, Auschwitz Awaits !” . De altfel, mai toate riffurile Sabaton, unele imprumutate de la diverse surse de inspiratie, au sunat asa cum trebuie : a metal.

Mi-au lipsit Nuclear Attack , Angels Calling  (cu tot cu rifful Led Zeppelin atasat) si Back in Control.  La final, dupa  glume mai mult sau mai putin reusite despre ”the six ugly Swedish guys on stage”,   penisul solistului si dupa remarca ” The Romanian Noroc sounds like More Rock”, oamenii au bagat si un medley tributar greilor metalului. Deja in punctul asta, solistul purta steagul Romaniei la gat si tot ciocnea fictiv cu indemnul ”Noroc” (Skol, in suedeza). Sabaton nu-s o trupa mare, dar sunt totusi o trupa de Wacken. Din punctul asta de vedere, reactia lor de la concert si mai ales cea de dupa concert, e mai mult decat imbucuratoare. Poate o sa ajungem in sfarsit sa nu mai vedem al optulea concert cu Anathema si sa diversificam putin peisajul.

Nu venisem pentru lectii de virtuozitate muzicala, dar am fost de multe ori placut surprins de instrumentatie si  de cei doi solisti. Da, Broden chiar poate canta curat si tine foarte bine acutele. Imbucurator mi s-a parut faptul ca nici Sabaton si nici Alestorm nu se iau prea in serios. Asta-i un lucru rar intalnit in zona  power metalului. Muzica lor e o muzica de feeling, excelenta pentru concerte si pentru o ascultare detasata. Sabaton n-au pretentia cunostintelor academice de istorie , cum nici Alestorm nu au scris ”True Scottish Pirate Metal” gandindu-se la criticii muzicali. Per total, o experienta care a meritat fara probleme suma modica data pe bilet. Felicitari inca odata organizatorilor si gazdelor.

A fost o batalie reusita dar inca astept un asalt Sabaton si Alestorm la scara larga, pe un camp de batalie mai generos.

P.S : De la Cohen la Dylan, de la Volbeat la Orphaned Land mi s-a confirmat o chestie – artistii adevarati canta detasat, stau cu publicul la masa in fata unei beri, nu se cocoteaza deasupra lui. Inca astept o trupa romaneasca suficient de inteligenta incat sa nu cante arogant si cu emfaza sau crispat de parca vine Apocalipsa. Foarte rar am vazut trupe de la noi care sa se simta astat de bine pe scena cum au facut-o suedezii si scotienii astia.

28 Comments »