Suntem singurele animale care-si constientizeaza moartea prematur. Sunt la randul meu ”constient” ca nu spun nimic nou cu aceasta afirmatie insa intotdeauna am gasit intriganta aceasta diferentiere.

S-a tot comentat pe tema ratiunii care ne face umani si nu am de gand sa insist. O alta diferenta presupus vizibila este constiinta de sine (un derivat al ratiunii). De cele mai multe ori constiinta de sine intervine doar in momente cruciale sau in momente de depresie. Observam ca aratam si simtim intr-un anumit mod cand in urma unor socuri ne gandim ca e cazul sa ”traim clipa” sau atunci ne uram atat de mult incat incepem sa ne vedem de sus. Ambele cazuri sunt putin relevante deoarece sentimentul este trecator. Nu ne simtim cand respiram, dormim, mergem pe strada sau iubim. Devenim insa constienti de noi ca ansamblu atunci cand ne apropiem de clipa mortii.

Nu vor fi putini cei care vor spune : Si animalele simt cand mor. Nu, nu simt, desi atunci cand sunt pe ultima suta de metri se retrag deoarece nu mai pot ocupa un rol functional in haita, grup, familie (in cazul celor domestice). Este daca vreti un instict care le spune ca e timpul sa se opreasca. In cazul oamenilor este ceva mult mai complex. Noi am inventat diverse teorii ale reincarnarilor, ale vietii de dupa moarte. De ce ? Pentru ca inca de la 3-4 ani, de cand multi au primele amintiri ni se spune, initial voalat, ca vom muri.

E sinistru ca un copil, o fiinta care de-abia descopera viata (si nu o intelege, o traieste) sa stie ca la un moment dat trebuie sa paraseasca ”lumea asta” (care s-ar putea sa fie si singura, apropo). Nu cred ca puiul dragalas de catelus simte macar fugitiv ca s-ar putea sa moara dupa un numar de ani sau chiar in secunda urmatoare. La oameni este altfel. Majoritatea stim ca vom muri insa ignoram complet posibilitatea de parca ”nu ni s-ar putea intampla noua”. Altii dezvolta o psihoza a mortii incercand sa o evite, sa-i gaseasca leac.

Ce e mai ciudat in toata problema asta cu sfarsitul este ca nu vom simti niciodata momentul efectiv al ”trecerii” insa stim ca el poate veni oricand. Atunci cand se apropie de final, reactiile omului sunt mult mai bizare decat ale animalelor desi in anumite puncte asemanatoare : Unii se retrag , considerand ca si-au indeplinit rolul. Se retrag si asteapta partial resemnati (resemnarea totala o gasim doar in baladele despre lasita…spiritul poporului roman). Altii constanta ca nu au realizat nimic si fie incearca sa traisca la maxim desi fizic le este imposibil, fie devin depresivi. Toti incep sa-si dea seama ca au fost, au trait, au visat si ca au existat fizic un anumit timp. Moartea este un proces natural , proces care pana la urma ne asigura evolutia.

Poate daca nu am avea constiinta mortii si am trai intr-o ignoranta de zeitati viata ni s-ar parea mai putin interesanta si tragica in acelasi timp.

P.S : Ca sa ies din sfera morbida o sa ma scuz din nou pentru postarile rare si mai putin interesante datorate sesiunii si o sa arunc cateva link-uri mai altfel in finalul postului. La adresa asta veti putea asculta selectiile pentru Eurovision 2008. Piesele tot prostioare lalaite sunt, dar sunt ceva mai ok decat anul trecut in termeni de melodicitate si sper ca masele care voteaza in concursul asta sa aleaga mai inspirat. Va mai recomand si un spoof interesant al site-urilor porno din perspectiva feminina (via Tibi).

25 Comments »