A devenit un fel de traditie ca la un anumit interval sa scriu despre minoritati pe blog. Ori am eu o obsesie , ori o parte din oamenii astia devine din ce in ce mai agasanta.. Ultimele posturi relevante pentru problema le gasiti aici si aici .

Postul de fata a fost generat de un fapt absolut banal. Zilele trecute, dupa ce urmarisem un film de consum, si anume Hancock (mult mai ok decat ai crede)  am gasit intamplator urmatoarea stire. Ce se intampla : Niste oameni cu prea mult timp liber considera ca o scena din film le insulta identitatea sexuala pe care sincer nimeni nu da doi bani. Scena este cea in care supereroului reeducat i se prezinta niste supereroi din benzile desenate si ii numeste pe fiecare ”gay”. Deci, folosirea cuvantului ”gay” cu sensul de ”nasol\not fashionable” intr-un film este on insulta mai nou, ignorand complet niste libertati individuale si artistice fundamentale. Producatorul a refuzat sa comenteze.

Finalul cartii lui Bradbury, Fahreniheit 451 contine si un epilog, o ”Coda” de fapt in care autorul isi exprima direct sentimentele fata de cenzura minoritara. Voiam sa incep cu el aici insa pasajul este destul de mare asa ca il voi insera trunchiat (il puteti citi in full pe un alt blog) :

”Cred că lucrurile sunt clare. Cărţile pot fi arse în mai multe feluri. Lumea e plină de oameni care ţin în mână chibrituri aprinse. Fiecare minoritate – baptişti sau unitarieni, irlandezi sau italieni, octogenari sau budişti, evrei sau adventişti de ziua a şaptea, feminişti sau republicani, militanţi gay sau evanghelişti – crede că are dreptul şi misiunea de a stropi cu benzină şi de a da foc. [...] Lumea asta nebună în care trăim va ajunge şi mai rău dacă le vom îngădui grupurilor minoritare – mari sau mici, urangutani sau delfini, adepţi ai energiei nucleare sau ecologişti, fani ai informaticii sau adversari ai progresului tehnic, săraci cu duhul sau înţelepţi – să se amestece în domeniul estetic. Toate aceste grupuri se pot manifesta în lumea reală, făcând şi desfăcând legi. Dar acolo unde încep cartea, poveştirile sau poeziile mele, încetează drepturile lor şi se manifestă imperativele mele teritoriale: acolo eu hotărăsc. Dacă nu le plac piesele mele, mormonii n-au decât să scrie ei altele. Dacă nu le plac poveştirile mele despre Dublin, irlandezii n-au decât să închirieze maşini de scris. Dacă frazele mele complicate le strepezesc dinţii obişnuiţi să molfăie lucruri siropoase, profesorii şi editorii conţopişti n-au decât să moaie fursecuri râncede în ceaiul apos pe care se învrednicesc să-l producă. Dacă vor să transforme “Minunatul costum de gheaţă” într-un costum “Zoot”, intelectualii de origine mexicană n-au decât să-şi desfacă curea, ca să le cadă pantalonii. Să recunoaştem: digresiunea este esenţa înţelepciunii. Dacă veţi îndepărta consideraţiile filosofice din Dante, Milton sau din duhul tatălui lui Hamlet, nu va mai rămâne decât un schelet fără substanţă. ”

Cred ca pasajul este destul de clar pentru ce incerc sa transmit si pentru ce ne avertizeaza multi altii ca se va intampla. Ma simt totusi obligat sa-mi explic titlul : Am inceput sa cred cu tarie ca exista agitatori de profesie, oamenii cu o existenta atat de searbada  (sau poate interese mai obscure) incat intreaga lor viata se leaga de o deviatie sau de o apartenenta etnica : Ei sunt minoritari de profesie. Sunt oameni a caror unica ocupatie este sa se simta discriminati.

Sunt oameni care in CV si-ar putea trece ”Am fost gay timp de cinci ani de zile, acum sunt tigan”. Sunt oameni care behaie mereu pe la tv si pe la toate paradele. Oameni care ii fac de rusine pe cei care chiar au de suferit de pe urma discriminarii (pe caren nu o incurajez, dar o consider in anumite cazuri necesara).

Repet : Nu ar trebui sa conteze rasa nicicui cand e vorba de un job, religia nicicui cand e vorba de accesul la bunuri si nici n-ar trebui sa ne intereseze ce face fiecare in dormitor. Dar cand o majoritate este agresata frecvent de minoritate prin iesiri dubioase si comportament elitist-inutil , cand o minoritate incearca sa distruga un produs artistic, atunci ar trebui sa intervina bunul simt. Daca nu se va intampla asta, va interveni la un moment dat arma, vor interveni varsarile de sange si majoritatea se va reduce la elementul ei de baza : Un sistem, un sistem care   va incerca sa-si elimine anomaliile.

De dragul ”democratiei” si a dreptului la libera exprimare , gura oamenilor astora ar trebui inchisa in cateva circumstante. Nu este prima iesire de gen. Acum vorbim de un film American de duzina, dar incercari au fost si de a limita accesul la carti celebre. In momentul in care minoritatile vor incerca sa intervina in arta generala (si deja o fac, prin cenzura si prin actiunea editorilor ”politacally correct”, sau a barbatilor fara oragane reproducatoare) va trebui sa ne ridicam si sa le uram un mare ”Fuck Yourselves” , cum bine zicea maestrul Zappa.

Mi se pare corect sa incerci sa faci un om care pentru un anumit motiv este considerat altfel sa se simta acceptat dar cand respectivul ameninta sa distruga niste creatii valoroase, nu e corect sa-i inchizi gura ? Nu vreau sa astept sa fie cenzurate initiativele gen South Park, Family Guy si zeci de alte initiative online doar pentru ca scientologilor li se pare o idee proasta…

P.S : Nu mi-as dori sa intru in vreo polemica aiurea despre adoptii gay sau problema tiganilor. Sper in schimb sa revin la obiceiul de a scrie mai des cat de curand posibil…

P.S 2 : In sfarsit s-a lansat E100, urmasul lui X20 insa din ce am vazut si citit pana acum, e cam dezamagitor.

16 Comments »