Urmeaza unul dintre putinele posturi cu tenta personala din blogul asta. Inainte de o revenire abrupta in Bucuresti, ceva scanari de reviste si diafilme (merge greu treaba), am avut timp sa trec macar pentru o zi pe la o tara nu suficient de indepartata incat sa justifice absenta mea.

Intr-un loc desprins din filmele lui Stere Gulea, am descoperit ca o zi este suficienta incat sa te trezeasca putin la realitate. Fie lipsa mea indelungata din zona, fie lipsa blocurilor comuniste din haznaua bucuresteana m-a facut sa vad totul mult mai mic (asa cum imi si sugerase cineva). O exprimare prozaica m-ar aduce la concluzia ca pamantul voia sa inghita locul, sa-l aduca ”inapoi”. Sunt locuri in care lectura bagata pe gat la Bac, precum mult vizatul roman ”Ion” are un total alt sens. Cand ai un bunic care si-a aparat obsesiv pamantul de comunisti (pana la a-si pune viata in pericol) si cand vezi oamenii certandu-se cu un investitor neamt din zona ce vrea arendarea unor pamanturi si asa greu de lucrat intelegi care-i baiul cu agricultura romaneasca.

Am mai ascultat odata povestea cu extraterestrul venit pe camp si gonit de sateni pe principiul ca incalcase granitele pamantului detinut de nu stiu cine si povestea sicriului transformat in frigider. Singura poveste careia bunicii nu voiau sa-i dea crezare a ramas cea cu strigoiul, o aberatie propoavaduita de ProTv acum vreo patru ani. Pentru cateva ore m-am intors la hobby-ul din copilarie, acela de a da nume stupide animalelor din curte care nu dispuneau de asa ceva. Astfel au aparut pisoiul Vercingetorix, catelul Ahile si vitelul Pericle. Oricum, nimic nu s-ar putea compara cu numele si denominarile deja existente in sat precum Cailuţă sau Afrodiţa. Ar mai fi de mentionat si Marin cu Coada (singurul om cu coada din sat, aparent) care are barul Zenovius si vinde un Chrysler aproape nou ! De la bunica am aflat si revelatia ca Oprescu e ”prost bine” , ca vorbeste si se misca de parca are ”carlige la cur”.

Dupa ce v-am plictisit cu doua paragrafe cu istorisiri personale ar fi cazul sa justific si de ce am simtit nevoia sa merg pana aici. Tot uitandu-ma la mixul de nou si vechi, la relatia cu exteriorul si la satul ce se retrage subtil de pe harta am sesizat o paranoica analogie cu situatia de acum. Senzatia pe care mi-au dat-o oamenii din zona a fost a unora care vesnic asteptau furtuna. Un sentiment similar pare sa se fi instalat si in blogosfera romaneasca dar si in mintile unora ce depasesc media de varsta a tinerilor revoltati (aviz Scaevola).  Ceva se intampla si nu , nu e vorba doar de criza economica. Ea va fi doar un motor pentru niste schimbari mult mai socante pentru droaia de analisti si economisti. Fie ca e vorba de mult mai abjectul sat patriarhal al politicienilor romani, de o anumita clasa de bugetari obisnuiti cu diverse favoruri sau de omul de rand pentru care criza economica este o chestie ce se decide la nivel de UE,  vantul schimbarii miroase a furtuna.

Iedut

He can feel it too...

Mi-ar placea sa se ridice un cititor si sa-mi spuna : Eu nu simt asta, eu vad un viitor glorios ! Pana atunci, sper ca intr-un eventual spatiu public de ”dupa”, sa ne intalnim mai putini, mai bine pregatiti si cu lectia invata. Intre timp,  vom continua desigur sa ne implicam in diverse actiuni mai mult sau mai putin relevante. E greu sa vezi sensul cumpararii unei umbrele cand stii ca te paste uraganul.

P.S : Din pacate pentru A.Faith si altii , cu sau fara parcul Romniceanu sau fantana din centru , Craiova (in care am zabovit foarte putin din pacate) arata in continuare nasol si prost gandit. Modernitatea se restrange doar la centru, autogara este infecta iar planul urbanistic imi pare ca lipseste. Iertata-mi fie ignoranta dar am vazut ca  lucrurile nu se imbunatatesc nici spre Slatina sau alte orase din Oltenia istorica.

P.S 2 : In alta ordine de idei, am intalnit un nou taximetrist filosof, unul mai tanar care folosea si artificii verbale. Tind sa cred ca gama lor devine din ce in ce mai variata pe masura ce locurile de munca sunt din ce in ce mai putine.

57 Comments »