Acum vreo doi ani, la inceputul primului an de facultate eram chiar usor suparat ca nu voi apuca experienta caminului. Facultatea mea dadea destul de putine, cele existente din zona erau suficient de aglomerate incat nici cu spaga sa nu iti convina sa intri iar conditiile din ele nu puteau incanta pe nimeni. Probabil imaginea aia de petrecere continua din camine inlatura (in capul meu de proaspat student) putin experienta traumatizanta pe care o reprezenta statul in camin pentru unii.

Daca in primul an datorita nehotararii mele (intrasem la mai multe facultati la buget, doar doua in Bucuresti) am reusit sa-i scot pe-ai mei la o oarecare cheltuiala cu plata chiriei, ulterior m-am asezat mai bine si am evitat si ”experienta caminului”. Spun ”am evitat” pentru ca povestile horror auzite de la fostii mei colegi de liceu m-au convins ca poate nu era o idee atat de buna pe cat credeam. Colegi de camera am avut, la party-uri m-am dus, nici de fete n-am dus lipsa insa sobolani, tevi sparte deasupra capului si toalete la 20 de m de camera mea inca n-am avut.

Modul in care arata caminele studentesti din Bucuresti ilustreaza perfect grija si speranta Guvernului pentru tineret. E o grija paternala ascunsa, genul ala de grija : ”Bah, io tin la tine dar tre’ sa fii tare, asa ca rezista in conditii de stres !”.

Spaga este ceva atat de banal incat n-are rost sa insist asupra ei. Se stiu preturile, se stiu administratorii de camine insa cam lipsesc garantiile in cele mai multe cazuri. De multe ori se ajunge la spagi care acopera chiria pe 5-6 luni intr-un apartament impartit cu altii. Mai nasoale decat spaga sunt invaziile de sobolani, boschetari si deciziile de restructurare. Daca primele doua categorii ar putea fi usor eliminate cu otrava , deciziile de restructurare sunt cosmarul oricarui student.

Nu vorbesc doar de restructurare in sensul de reparatii la nivel general ci de restructurare a intregii scheme de camine. Asa ceva este posibil, cum a aflat o colega din Politehnica al carei camin a fost pus pe lista de demolare desi cu o luna inainte li se spusese locatarilor ca nu se va demola si fusesera chiar indemnati sa faca renovari. Evident, studentii vor fi plasati in alte camine care sunt oricum suprapopulate.

art_106970_1.jpg

(Reparatiile caminelor merg dupa metoda romanesca : 3-4 zile munca, o saptamana holbat la gunoi si mancat seminte – Poza a fost preluata dupa un articol din Romania Libera)

Faptul ca la anumite facultati (Agronomia este un exemplu) se inghesuiau si opt oameni in camera la un moment dat face parte din rezultatul aceleasi griji paternale a Guvernului. Cand intr-o camera de doi oameni fara toaleta sau macar chiuveta in camera se inghesuie sase ceva nu este chiar igenic. Daca ar fi sa formulam fraza anterioara intr-o maniera interogativa, cele trei variante de raspuns s-ar reduce tot la ”Ministerul Educatiei”.

Alte persoane imi raporteaza diverse creaturi nedorite in caminele de maxima mandrie ale ASE-ului (le stiti voi), camine ce sufera uneori de invazii de rozatoare si gandaci si mai mereu de invazii de manelari care-si cheama gagicile ”studente” la un suc la 1.00 am .  Surprinzator, in anumite momente precum ar fi sesiunea, exista oameni care mai si dorm si unii care chiar invata in caminele alea. Daca ti se interzice accesul inauntrul caminului, asta nu te impiedica sa behai in fata lui, insotindu-ti fiecare maimutareala nearticulata de un claxon, nu ?

O poveste ilara dar destul de horror s-a petrecut acum doi ani intr-un camin proaspat renovat dintr-un anumit complex studentesc devenit legenda. Mici bucatele (de cate 3-4 kg) de tavan s-au prabusit in timpul zilei , fara a lasa din fericire victime. Initiativa probabil a venit de la Guvernul ce incerca sa-i familiarizeze pe tineri cu arta abstracta.

Raman caminele particulare, chiriile (cu amici sau in gazde) si eventual necesitatea de-ati lua un job cat mai devreme ca sa te poti intretine. Atunci cand muncesti 6-8 ore pe zi, mai chiulesti in pauze si mergi la un seminar iar in weekend incerci sa te pui la curent cu facultatea, cand iti rezolvi singur mai toata hartogaria si speri ca ”la anu sa primesti camin” se mai gaseste si cate un inteligent de la Minister sa spuna ”studentii romani nu invata”.

Nu stiu ce ma ingrozeste acum la potentiala experienta a caminului, chiar si a celui particular, dar cred ca cel mai probabil este vorba de lipsa controlului.De multe ori nu exista contracte iar studentul este la mana unui rector puturos si ales pe viata in fruntea institutiei pe care o conduce.

Nu neg ca este si vina studentilor. Acum mai oricine isi poate spune ”student” insa exista si altfel de oameni si nu le poti cere unor familii cu posibilitati materiale reduse care oricum au sacrificat destul pentru copilul lor sa dea niste bani pe chirii si spagi doar pentru ca tie ca Minister nu-ti pasa. Sa inteleg ca prin tactica utilizata, statul roman incearca sa ne indrepte spre sistemul facultatilor particulare practicat in afara ?

P.S : Desi am promis ca voi scrie mai des, mai am un mic hop de trecut zilele astea si trebuie sa ma concentrez pe el.