Nu imi e rusine sa recunosc ca am scris o groaza de porcarioare in ultima vreme. Desi aveam alte articole pe teava, m-am gandit ca macar de data  sa scriu porcarioare despre altii.

O comparatie intre ”Noul Catavencu” adica revista Kamikaze si vechiul Catavencu voiam sa fac de miercuri, de cand am dat banii pe ambele. Totusi, spre deosebire de amatorii de verdicte, am avut si rabdarea sa citesc pana la capat revistele. Nu ca mi-ar lua 4 zile sa citesc 50 de pagini, dar nu circul chiar atat de mult cu Ratb-ul incat sa le fi terminat dintr-un foc. Pe langa asta, am incercat sa dau timp si cititorilor sa afle daca oamenii plecati de la Catavencu vor fura cascavalul putinilor ramasi, daca il vor imparti sau daca mai exista efectiv un cascaval.

1.Kamikaze


Prima chestie , pe care au remarcat-o si alti coabitanti online, este lipsa de inspiratie a numelui. Nu doar ca ideea de ”Kamikaze” (justificata neconvingator) nu socheaza , dar aparent nu se lipeste nici de chioscari. Cei doi la care am intrebat stiau de ”Ala noul” sau de ”Kakaze”. In rest, dimensiunile fizice sunt identice cu cele ale AC iar rubricile sunt delimitate la fel. Kamikaze opteaza pentru mai multa culoare in paginile de interior, o distantare de traditia Catavencu.  Ar fi de mentionat ca noua revista imi pare mai ”aerisita” in termeni de DTP, aspect care aminteste de presa de finalul de ani 90′.

O a doua problema, care devine evidenta dupa rasfoirea revistei, este lipsa unui caricaturist sau grafician bun. Editarea de pe coperta e usor vulgara dar nici n-are rival din pacate. Daca stau sa ma gandesc , in loc de caricaturist as prefera un autor de benzi desenate bun (Mardale ramane un clasic, nu prea are sens sa-l imiti).  In cazul rubricilor noi , constat ca Bula Demnitarului a fost inlocuita cu citate din bloggeri. Bloggerii alesi sunt in mare parte din ograda vedetelor tv (cu o exceptie) dar initiativa este oricum admirabila. Ar putea umple juma’ de revista cu citate de gen iar pe-a doua cu perle de pe Twitter.

Altfel, in Kamikaze veti gasi in mare parte ce gaseati si in Catavencu in saptamanile mai putin agitate. Ma asteptam ca interviurile sa apara mai tarziu, dar conversatia culinara cu purtatorul de cuvant Christian Ciocan a dat bine. Un mini editorial simpatic il reprezinta si dialogul virtual dintre politicieni si 1Q Sapro. In rest, intepaturi pe ici pe colo, mai un pumnulet spre Dinescu, mai o gadilatura spre Tudor Chirila (nu te supara Tudore, ca-l ai pe Iisus cu tine). Usor iritante au fost cele trei atacuri la adresa lui Mircea Badea, teribilism practicat in general online. Haideti fratilor, chiar credeti ca ”Ciurematorul” merita atentie ?

Noul Tetelu (Jurnalul Mafiei) nu prea mai are farmec.Pe langa faptul ca originalul nimerea doar la sarbatori, in momentul asta nu-i mai vad justificarea in noua revista : nu e nevoie sa tarasca chiar toate rubricile din AC in Kamikaze. As prefera cate o fila de jurnal stupefiant din partea fiecarui membru al redactiei. Altfel, am gasit admirabila lipsa intepaturilor directe la adresa fostilor colegi si intervievarea unor jurnalisti plecati la randul lor de la reviste de succes. Glumele cu moguli sunt rasuflate dar printre altele am gasit si regret pentru prieteniile departate de spargerea revistei. Rubrica de IT este acceptabila dar cam scurta (recomandarea lui Avast 5 merita mentionata). Rubrica de cultura e decenta si din fericire la fel de scurta. Simt insa lipsa paginilor ”Trampa si Ecranul” si ”Muzeul Figurantilor de Ceara”. Exista inserturi de gen insa nu sunt suficient dramatizate si dezvoltate.

Kamikaze nu e nici ”slab”, nici varza, nici o dezamagire monstruoasa. Nu. Este o revista la inceput care pe moment arata ca un Catavencu (pre-schisma) intr-o saptamana ploioasa.In caseta redactionala am observat cu placuta surprindere prezenta lui Ducu Hancu. Altfel, Augustin Julea (fost Chestiunea Zilei, fost Catavencu) figureaza in redactia ambelor reviste. Pentru satisfacerea curiozitatii, puteti citi cateva materiale si pe siteul oficial Kamikaze. Aparent, pe masura ce se apropie noul numar, autorii urca online articolele din cel precedent.

Da, gestul celor plecati , talentati de altfel, este un gest ”kamikaze” dar are sanse reale de supravietuire. Pana atunci, mi s-ar parea vitala aducerea unui editor bun (tot exista la  joburi glumita cu lipsa unui ”pilot kamikaze”). Chiar e nevoie de unul care sa spuna ca glumele cu regionalisme si cu smecheri de Dorobanti sunt amuzante timp de vreo doua secunde, pana apuci sa intorci pagina. Noroc ca-s destui oameni talentati acolo incat sa le iasa conspiratia si pe timp de criza.

2.Catavencu


Vechiul Academia Catavencu ba e in faliment, ba va fi mutat nu stiu unde, ba va fi reformat ca secta religioasa de Simona Tache. Surprinzator insa, numarul de saptamana asta n-a fost slab, ci doar impanat de o serie articole de umplutura (lucru natural de altfel). Pe langa editarea de pe coperta, la fel de slaba ca cea din Kamikaze, e greu sa nu observi ”suplimentul” de saptamana asta, un ditamai romanul publicitar despre boabele de cafea Tchibo. Sublima lectura, il angajati si pe copywriter ?

Caseta redactionala nu arata la fel de tentant. Intoarcerea lui Patrick Andre de Hillerin nu-mi spune absolut nimic, iar spatiul in plus alocat lui Alexandru Cristorian nu incalzeste. Ca veni vorba de ultimul, ii apreciez instinctele de investigator, dar n-ar strica sa invete sa puna punct. Sunt de departe unele dintre cele mai plate si incalcite fraze din AC. Asta nu inseamna ca nu vad utilitatea articolelor de investigatie dar pur si simplu anumiti scriitori nu au umor (motiv pentru care ar trebui sa-si scurteze interventiile).

Multe rubrici mici au disparut peste noapte, de la jurnalele gastronomice & de calatorie pana la Tetelu. Totusi, cititorul ocazional va observa doar lipsa completa a rubricii de IT si spatiul imens alocat analizezi  ”Noi in anul 2020”.  Ultima gaselnita ocupa vreo sase pagini, are o premisa neinspirata (persoanele publice in 10 ani de-acum) dar culmea, scoate unele dintre cele mai bune glume din numarul astaa. Din pacate, sase pagini e al naibii de mult, iar efectele grafice ieftinute,  frazele neterminate, glumitele de ”blog” si aberatiiile ajung sa plictiseasca. Kudos pentru bancurile cu Chirila si Porumboiu.

Mardale e inca tare, Istodor are un interviu badaranesc cu Bolcas (dar il salveaza abordarea lui Brendan Perry din final) iar Dosarele Chix sunt tot acolo si tot sforaitoare. Simona Tache baga un articol simpatic despre titlurile din tabloide iar Trampa si Ecranul este inca o rubrica decenta. In cazul rubricii culturale, lucrurile sunt neschimbate (si asta nu-i neaparat un lucru bun).

Desi au un site infestat cu reclame iar lipsa vechilor redactori se simte, nu mi se pare ca vechiul AC e mort si ingropat. N-am avut senzatia aia de ”greata corporatista” cand l-am citit, si cred ca daca mai aduc 3-4 oameni talentati si se reorganizeaza pot rezista. Citisem ceva si despre revenirea lui Ivanciuc, mai greu de inghitit de catre cititori. Kamikaze ar avea la randu-i unde sa se duca si in cazul de fata concurenta ar ridica stacheta. Ultima data cand AC a avut ceva concurenta a fost prin Aspirina Saracului si sper ca Noii Catavenci sa n-aiba aceeasi soarta (desi Julius, Radu si Dr.Sendroiu inca traiesc). Pe moment as inclina spre noua revista dar AC-ul poate oricand sa supraliciteze. Public sa fie…

Later Edit : Pana sa ma misc eu, Evenimentul Zilei a sarit cu o ancheta mai ampla asupra motivelor despartirii.

Bonus : Ambele reviste folosesc acelasi tip de gluma pe aceeasi poza editata cu Emil Boc. Gluma din Kamikaze e totusi mai ok.

P.S : Stiu ca n-am fost primul care sa bage despre asta dar probabil am fost primul care a citit revistele pana sa dea verdictul. Oricum, vorba cuiva,  daca raman ambele pe piata,  Buzudugan si Morar o sa trebuiasca sa ceara spor salarial pentru ciordeala din doua surse.

P.S 2 : Cat de subtil a zburat articolul despre arme de foc din money.ro. Tocmai cand aflasem ce arma se potriveste domnilor hotarati.

30 Comments »