Cred ca m-am aplecat si asupra valorilor artistice in trecut si a faptului ca valoarea artistica are nevoie de cateva confirmari (inclusiv de cele financiare in anumite domenii):

Acum ce sa spun, eu fiind copywriter (lucrand intr-un ‘departament de creatie’ deci) pentru o multinationala (fiind deci si corporatist) cu destule proiecte auxiliare pe partea de ‘artistic’ ar trebui sa ma simt cumva prins intre lumi…totusi, vad ca se pupa

http://www.krossfire.ro/sub-semnul-capodoperei/ – Scuze, dar iar raspund cu un link

Da, eu sunt unul dintre ăia care „care sustine ca banii nu conteaza si ca mai bine cu un salariu micut decat sclav al marilor companii”.
Povestea prin care am ajuns la ipoteza asta e destul de lungă și întortocheată și traversează ONG-uri, literatură, firme proprii și ale altora, filme, planuri de carieră făcute ca la carte cu obiective SMART sprijinite de trainguri, workshopuri ș.a.m.d.

Pe de altă parte, nu-mi pot acoperi un sentiment de dispreț față de (anumite) corporații gen McDonalds, Starbucks, Microsoft (ș.a) a căror existență a adus o serie de beneficii, dar a și creat o serie de probleme – de exemplu industria fast food este unul din motivele procesarii alimentare industriale care a scăzut continuu calitatea produselor și a creat o serie de conglomerate globale ce pot impune politici de preț, subminează economia unor țări mai puțin dezvoltate ce nu pot concura pe aceași piață și distrug orice model de business diferit. Exemplul poate fi extins și sunt și altele, dar deja deviez…

În fine, respect realizările de carieră cu două condiții – să fie o corporație cu „față umană” (vezi CSR, condiții de lucru, stil de management etc) iar oamenii care etalează realizările respective să fie mai mult decât jobul și mașina lor (ca să-mi permit o referință la Palahniuk).

Ca să închiei în pur stil boem, nu m-aș grăbi să „evaluez” oamenii DOAR prin prisma realizărilor lor economico-financiare în primul rând pentru că asta ar nega valoarea scriitorilor, filozofilor, artiștilor, „categorii” uneori similare hipioților, pentru care pe undeva am o profundă admirație (e ceva legat de procesul de creație care mă fascinează).

Cheers!

In general merg pe abordarea generalista si principala, dar catalogarile au farmecul lor pe un blog (tocmai pentru ca-i un blog).

Altfel, cu corporatistii n-am asa o mare problema:
http://www.krossfire.ro/corporatistii/

^ Sunt poate singurul din blogosfera care le ia partea.

Am cateva observatii pe tema asta, cam tarziu, dar deh’ – mai bine decat niciodata. Incerc sa fiu scurt, sa ma reapuc de lucru (incerc sa fac pauzele scurte si nu chiar foarte dese

In primul rand mi se pare extrem de dificil sa faci categorii de oameni. Treaba asta se regaseste prin multe articole, bloguri, ziare si in general in discursul public tot timpul unii ii ironizeaza sau ii clasifica pe altii.

De exemplu poti critica corporatistii care nu au viata si interes social si fug doar dupa proverbialul morcov la fel cum poti critica hipiotii ca nu contribuie la dezvoltarea economica.
Pot fi criticate pitipoancele/cocalarii dar si “hipsterii”, manelistii dar si elitistii, ultra-religiosii dar si (ultra-)ateii (sic!).

Pe de alta parte e greu de zis intotdeauna cine in ce categorie intra. Ai precizat cateva trasaturi pentru hipioti… intrebarea e cate din ele trebuie sa le aiba un om ca sa intre in categorie. Oricare? Toate? Minim 3?

Pe de alta parte oamenii pot intra in mai multe categorii (in unele cazuri, evident) sau pot avea trasaturi din diverse categorii – cu ei ce facem?

Mi se pare mai util si mai “fair” daca vrei, sa discutam de actiunile oamenilor, de elementele concrete de personalitate sau comportament care aduc prejudicii (sa zicem) celorlati… de exemplu ipocrizie, incultura, lipsa eticii.

Discutand principial ai mai multa flexibilitate si pertinenta decat inchizand oamenii in cutiute, dupa cum ti se pare tie ca s-ar potrivi