Grade de toleranta – Comentariile
Posted by krossfire on 28 Apr 2009 at 10:14 am | Tagged as: Diverse, Media & Advertising, Social, Cultural, Politic, Software, Hardware,Online
Dupa savuroasa lectura a unor comentarii agramate in care intreaga blogosfera era aruncata in oala risipei de cuvinte, am realizat ca am depasit de multa vreme momentul in care imi mai pasa de critica distructiva, de troli, idioti si virgini de 40 de ani.
Totusi, privind in retrospectiva, am identificat o serie de faze ale iritarii mele ca blogger, de la creerea primul blog pe wordpress pana la atingerea unui statut in care pot vorbi de abonati si cititori fideli.
1.Indignarea - De ce eu, de ce pe blogul meu ?
Asta este faza de inceput. Ai scris constant vreo doua-trei luni, ai 10-15 cititori care revin si cateva zeci de pasageri ce comenteaza sau nu, in doua cuvinte : e bine ! Si atunci te pocneste. Un comentariu abject, unul care te jigneste extrapoland la o intreaga categorie. Un cretinoid care te face incult, agramat si lipsit de sens in scriitura, unul care-ti recomanda sa inchizi blogul. Culmea, tu incerci sa-i raspunzi la acuzatii.
Apoi te coplesesc intrebarile : Mai, pe-asta il cunosc, o fi vreun dusman din viata reala ? O fi tembelul ala din grupa cealalta care nu ma saluta si ma barfeste mereu ? O fi tipul ala semidoct din liceu care ma invidia ? O fi idiotul de la munca, tipul care se holba la prietena mea ? Oricum ai da-o, nu gasesti un raspuns clar, iar IP-ul mascat de un proxy nu te ajuta. Dupa 1-2 zile iti trece si iti continui activitatea, fara sa realizezi ca in online exista oameni cu o viata reala atat de searbada si lipsita de sens incat defularea anonima este ”singura lor placere”.
2.Tristetea (Faza emo) – Sa-mi inchid blogul ?
Blogul tau merge binisor, deja te-ai nisat sau ti-ai creat un public decent. Ba mai mult, exista si timide oferte de colaborare sau publicitate. In ciuda acestor succese, n-ai pornit niciun scandal monstru, ai atacat doar din cand in cand si doar personalitati din afara blogosferei. Nu-ti face griji, vor exista idioti si pentru tine.
Deja cretinii din faza asta nu se mai limiteaza la a-ti lasa un comentariu la pagina ”Despre mine” in care observa o virgula pusa aiurea. Ei degenereaza spre tipul obsedatului, scriu sub zeci de pseudonime si te agaseaza cu : probleme de gramatica, false probleme de logica, false acuzari de plagiat, conspiratii, atacuri nefondate, referinte la persoane pe care ar trebui sa le cunosti. Desigur, ai putea da usor ban pe unele IP-uri si bloca accesul proxyurilor insa nu asta este prima ta tendinta.
Prima tendinta este sa te intrebi : Mai, si totusi…ce caut eu aici ? De ce m-am apucat sa ma manifest public ? Oare chiar scriu ok ? Oare astia care-mi comenteaza nu ma pupa in fund ca sa le comentez ? Oare n-ar trebui sa ma las ? Genul asta de atacuri te poate deprima pentru o perioada mai mare de timp. Daca raspunsul la toate aceste acuzatii este un ”DA” rasunator si pentru tine si pentru alti cititori s-ar putea sa ai o problema. Daca ele sunt pure speculatii si in general sunt, solutia e simpla : Tu esti ala vizibil, tu scrii. Internetul este un spatiu liber dar blogul este cuibul tau virtual. Nu permite oricarui boschetar cu ghete jegoase sa-ti pateze carpeta de la intrare !
3.Razboiul – Trebuie sa lupt, sa demonstrez
De multe ori impacarea nu vine atat de usor pe cat o sugereaza textele zen. Daca ai trecut si de faza urmaritorilor idioti si a trolilor, s-ar putea sa te lovesti de ceva mai nasol : bloggerii invidiosi, aia care-ti intra constant pe blog numai ca sa-ti demonstreze prin argumente dubioase ca nu ai dreptate Daca in anumit cazuri e bine sa fii trezit la realitate (mai ales atunci cand esti in goana plagierii/traducerilor neautorizate) , in general comentariile semidocte reprezinta o agresiune.
In loc sa-i lasi pe indivizi in pace, raspunzandu-le usor ambiguu pentru a-i forta sa-ti comenteze (fara a le returna favoarea pe blogul lor, pentru ca numai tu sa beneficiezi de trafic) te gandesti ca cea mai buna idee este sa-i ataci fatis, printr-un articol pe blog. Greseala asta te va afecta pe doua fronturi : risti un proces serios in cazul in care acuzatiile trec de sfera scriiturii si intra in afaceri personale (s-a reintrodus calomnia in civil !) si te discreditezi. Daca faci si o serie numita ”Gigel, idiotul blogosferei” s-ar putea sa iesi mult mai prost decat de gandeai intr-un final mai ales daca inamicul tau este un SEO spammer care iti va terfeli inutil numele.
4.Blazarea – N-am ce le face
Acum scrii si pentru ca-ti place dar partial pentru ca simti ca asa ar trebui sa faci. Te-a cuprins deja acel fals sentiment al responsabilitatii fata de cititori. Blazarea ta generala nu are legatura doar cu sfera comentariilor ci si cu cea a blogurilor in general. Ai obosit , ai nevoie de o incetinire a ritmului postarilor si de o recalculare a prioritatilor.
In faza asta nu prea mai conteaza cine ce zice. Te amarasti un pic, raspunzi sau stergi comentariul si treci mai departe. Pe termen lung, inca mai simti intepaturile dar nu-ti pasa. Sunt doar online, dejectii virtuale, biti irositi.
5.Fericirea – Si-atata ma mandresc, si-atata ma mandresc…
Ai revenit la postari constante, chiar daca nu la fel de dese ca in prima perioada a blogului. Esti relativ cunoscut online si ai opinii mai verticale decat pot sa articuleze acerebratii care te ataca. Acum realizezi ca atacurile nu fac decat sa-ti confirme valoarea.
Invidiosi ? Prosti ? Rautaciosi ? Dusmani din viata reala ? Nu are importanta , ceea ce e important este ca pana si cei care nu te suporta, te citesc. Cu cat e mai abjecta injuratura cu atat realizezi cat de mult ai crescut ignorand-o. E o placere sa vezi alti cititori demolandu-i pe idiotii care te ataca. Esti citat in media clasica, esti citat de alte siteuri si bloguri. Daca e sa mergem pe definitii : Nu esti politician, dar esti o personalitate publica online asa ca atacurile nu fac decat sa-ti confirme vizibilitatea.
Identificasem aici si niste faze intermediare dar m-am gandit ca m-am lungit destul. Oricum ar fi, tot curajosul ce se expune public va iesi invingator, nu papagalii fara nume care-l ataca. Imi pare rau ca multe bloguri bune, inchise din cauza atacurilor, nu au tinut cont de asta.
P.S : Inca nu am idee ce ar fi mai interesant de postat in viitorul apropiat : O continuare a seriei despre jocurile de alta data, postul promis cu diafilme scanate sau altele. Am o intreaga perioada de sesiune si pregatire pentru licenta pentru a ma hotari.
Chiar azi am avut o “interactiune” cu cineva care s-a gandit sa ma jigneasca, doar pentru ca nu era de acord cu articolul meu. Imi faceam aceleasi probleme despre care vorbesti mai sus, pana am dat de blogul tau. Pana la urma ar trebui ignorati. Este incredibil cati au tupeul sa intre in ograda ta si sa te mai si jigneasca. Oare nu pot sa-si exprime punctul de vedere, fara sa te faca in fel si chip? Culmea este ca apoi tot ei sunt ofensati ca i-ai jignit.Multi da’ prosti.
Andra : In trei ani de blogging pot sa afirm clar ca oamenii astia NU pot fi altfel. Stii ce-i ciudat ? Ca uneori se poate sa ai ocazia sa-i intalnesti in carne si oase. Sunt slabi (nu fizic neaparat), tacuti si speriati de viata. Internetul e oaza lor, unde pot urla si defula !
Acum depinde si pe ce subiecte scrii. Daca te bagi de exemplu in politica, fotbal sau masini ai cele mai mari sanse sa atragi comentatori idioti sau trolli. La posturi despre aspecte personale nu mi s-a intamplat sa ma injure nimeni. Si au fost si situatii rare, dar au fost cateva, in care nu mi-am dat exact seama daca sunt injurat sau nu.
Da, despre asta uitasem sa spun. Acele minunate comentarii in care cineva incearca sa fie criptic asa ca inunda patratelul de comentarii cu referinte obscure si latinisme. Scary !
Interesant articol. Nu stiu cat de corect e si nu sunt in masura sa decid eu asta, dar cu siguranta e foarte interesant!
Tu in ce faza te aflii?
Spor!
Desi, intr-una din fazele alea (2, 3 sau ceva intermediar) tare misto ar fi senzatia sa prinzi papagalul ala si sa-l lasi fara pene un pic.
“Scarry”.. adica iti lasa cicatrice?
Na, ca am lasat si eu un comentariu carcotas, dar nu se pune, ca nu m-am legat de articol, ci de alt comentariu al tau.
Catalin : L-am prins pe unul, aflat numar de telefon si adresa prin ISP-ul lui de cartier. Am relatat prin 2007 povestioara. S-a speriat in ultimul hal cand l-am sunat.
Am modificat expresia, e un typo comun la mine (habar n-am de ce, probleme cu engleza nu am avut vreodata – e la fel ca in romana cu fosta mea tendinta de a scrie ”cunostiinte”)
Florin : In ultima, sper eu.
Si pana la urma care era problema lui? Baga link, sunt curios.
PS. Ai inceput sa postezi pe blogoree, cool.
Ehh, am asistat la nastere blogoree (sunt batran taica) si am postat acum pur si simplu sa vad care-i treaba. Cam cati useri ar veni. Bine, si topicul se preta, fiind despre blogging in general.
Te voi scuti de tot articolul, excerpt :
Amenintarile sunt savuroase.Este genial cand un pustiulache, sub protectia anonimatului (crede el) ameninta cu tot felul de fraze gen Mircea Badea. Acum o saptamana am sunat un geniu pustiu din asta, care nici macar un proxy nu stia sa foloseasca. I-am spus ca sunt de la o asociatie a bloggerilor care a constatat contraventii. Faptul ca facea pe el de frica la o acuzatie atat de imbecila mi-a aratat ca avea maxim 12-13 ani. Mai am unul pe lista , care facea pe desteptul in cadrul rubricii ”Despre mine”. Stiu care-i este providerul de net si stiu in ce bloc locuieste, multumita primei informatii. Uneori trebuie sa mai scapam de genul asta de frustrati.
Morala : Providerii de cartier traiesc in frica ilegalitatii
Fainutza faza emo; sa-mi sinucid sau nu blogul ?
In rest, parca-i tot viata; chiar daca-i zicem virtuala, tot viata e.
Pe unii ii tine ficatul si pancreasul (chit ca beau o viata intreaga) si mor de scleroza, altii, mor pana decedeaza la 40 de ani (a se citi, prematur) fix de ciroza chit ca nu obisnuiesc si nici nu servesc alcoolurile tari si gradele mari ale succesului
A!
Si sa nu ignoram faptul ca intregul www romanesc se infantilizeaza din ce in ce mai mult. La propriu
Eu sunt tovaras cu un avocat care are pile la Curtea de Apel Craiova , si mi-a zis ca s-a facut o statistica neoficiala in ceea ce priveste procesele de calomnie , si s-a constatat ca din 100 de procese , doar 60 sunt intemeiate , si din acestea doar 1 singur se lasa cu ceva consecinte .
In cazul in care-l dai in judecata pentru calomnie si cererea ta este acceptata , te poate da in judecata pentru hartuire .
Daca ii deschizi proces in civil , ai de asteptat multa vreme sa se miste ceva , iar daca ii deschizi in penal , sunt sanse sa iesi mai rau decat el , daca nu ai motive intemeiate .
De castigat au de castigat avocatii .
foarte fain articolul. eu cu greu pot trece de la nivelul 1 la nivelul 2, darmite sa ajung pana la 5… uite, (si) de aia esti tu al mai primu’ de la noi din blogosfera.
Sa intelegem ca tu esti la gradul cinci ?
Eu sunt deja la gradul sase !
Cu contul meu de youtube n-am trecut de faza 2. De fapt, intr-un final am depasit-o dar dupa ce am decis sa-mi fac blog. Si acum nu mai am timp si de youtube.
eu de-abia ce am trecut de faza 2, insa nu din cauza ca m-ar fi stresat cineva cu vreun comentariu rautacios ci pus si simplu ca asa vedeam eu scaparea din fata problemelor avute. Nu stiu cine ar fi interesat sa intre si sa comenteze rautacios pe posturile mele de suflet
.Acum sunt in faza 3 incipiala… inca ma gandesc daca vreau sa imi uimesc cititorii sau nu, mai ales pe cei care intra si doar urmaresc fiindca cei fideli stiu ca intra din placere indiferent daca gasesc sau nu ceva nou. Ce nu inteleg eu si chestia asta o intreb de la inceputul mega-carierei mele de bloaga, de ce naiba nu avem noi loc cu totii in lumea asta? Ca doar ne ajunge banda la toti.Nu iti place ce gasesti pe blogul respectiv, e simplu, a 2-a oara nu mai intra. Se pare ca unii se simt datori foc sa te mustruluiasca de parca detinatorului de blog i-ar pasa cumva.Cam lung comment-ul asta, sper sa imi fie iertata indrazneala, totusi avand in vedere ca pe blogul tau commentez o data la 6 luni ma poti ierta:)
Eu am mai fost pe aici dar nu stiu cu ce ocazie.
)
Eu am pe cineva care ma urmareste in online pe unde ma duc. Si nu e o persoana cunoscuta in viata reala, ci doar in online.
Am un fan si ma mandresc. Cum ma prinde, cum ma faulteaza
Si cine este fanul sau fana ?
De ce numai in online si nu si in offline , daca tot s-a indragostit de tine ?
De ce te semnezi varza , daca reprezinti mai multe verze ?
He-he! Uite ceva diferit faţă de toată avalanşa de articole cu ce să faci sau nu pentru a deveni un blogger de succes sau unul de cacao. Felicitări, tătuţule!
Faza 1. In loc sa ti se comenteze articolul, ti se comenteaza o virgula sau o jumatate de propozitie.
Faza 2. Te uiti pe trafic si nu-l prea vezi, te intrebi ce sa mai faci.
Apare o problema: daca ai cativa dobitoci care te ataca, ei scriind sub diverse nickname-uri si de pe diverse proxy-uri, tu nu mai stii daca faci bine sau rau ca scrii pe un blog. Te intrebi, te chinui.
Faza 3: Astia au impresia ca sunt cei mai buni. Dupa cum am mai spus, daca suntem de pareri diferite trebuie neaparat sa ne certam sau sa ne uram?
Ignorarea ar fi cel mai bun atac.
Faza 4: E ca in viata: primesti o flegma, un cot, o piedica… tu mergi mai departe.
Faza 5: Esti un optimist, vezi partea plina a paharului. Scrii in continuare si te gandesti la numurirea sufletului.
Ar fi si o “minidilema”: sa taci si sa nu mai deranjezi pe nimeni / cine e deranjat, sa intre pe alte bloguri.
Iar comenteaz din locuri aiurea, damn
Whitewolf : Cand eram inca pe wordpress.com era destul de comuna fraza ”Gata, eu ma las, e prea greu si ma simt atatacat de atatia. Ati reusit, felicitari !” – unii o faceau doar pentru a primi confirmarea de la cititori insa altii chiar simteau ca e mai bine sa-si protejeze viata offline renuntand la cea online.
Culmea, ai dreptate, Internetul romanesc nu incepuse rau pentru ca la fel ca in orice treaba, accesul initial il au oamenii suficient de deschisi. Acum parca e un pusti la pubertate care geme de cosuri (spam sites, spam blogs, troli, idioti).
Romania inedit : Sa stii ca m-a interesat si pe mine subiectul. De putut se poate, cu avocatul si in contextul potrivit insa nu se poate pleca de la chestiuni frivole. Uite acum discutam cu cineva sa vedem daca putem da in judecata o persoana care hartuieste in online careia i se stie identitatea. Exista precedente in SUA si in Europa deci nu ar fi imposibil dar va costa. Cum nu eu sunt victima, e mai greu sa se treaca de faza parlamentarii.
Radu : Am vazut, ai inchis de doua ori blogul in ciuda protestelor vehemente din partea cititorilor
Logosfera : Da, blogul te intareste din punctul asta de vedere. E ca armata vs. scoala de subofiteri
Sufletica : Aia e mentalitatea de critic pur. Criticul pur este criticul nul, cel care nici macar nu a incercat vreodata sa faca ceva. E cel care spune ”Daca aveam eu un blog si-mi venea ideea asta, si sigur imi venea…fiindca sunt genial, altfel o scriam !”
Varza : Cu ocazia disecarii titlurilor de blog si a expresiei ”Blog pentru oameni…”. Un stalker periculos prinsese o blogerita care lucra la TVR, semna cu numele ei si scria tot felul de idiotenii. Furtul de identitate e mai usor de descoperit si pedepsit.
Nelinistitul : Thanks
Romania Inedit : E mai degraba o simplificare la modul cum actioneaza ei. Eu ma gandeam si la etape pentru ca genul asta de ”corbi” stiu la ce blogeri sa sara si se ghideaza dupa topuri, laude , etc.
eu cu dusmanii virtuali o duc bine si in viata reala, care este. vorba aia: urata, da’ batrana
Adica sunt destui
?
da, e ca neuronii care se activeaza la alcool. adica devin mai destept. ii bagi in seama si te baga si ei….
How about some mace bashing or one of the more agressive methods of saying hello
?
“In ciuda acestor succese, n-ai pornit niciun scandal monstru, ai atacat doar din cand in cand si doar personalitati din afara blogosferei.”
Nu ştiu cum gândesc alţii,dar mi se pare urât acest mod de a face trafic.Deşi se practică la greu în România,nu numai pe bloguri,ci în toată mass media,e de-a dreptul ridicol să te legi de cineva (numai) pentru a te face cunoscut.Şi chiar dacă ai ceva cu o persoană,îi poţi atrage atenţia şi fără să faci scandal.
Iar faza emo treece repede,pentru că orice ar zice alţii,tu eşti pur şi simplu adorabil,chiar dacă uneori pui asta la îndoială.
Şi da,am luat-o şi eu de la capăt cu blogul din cauza unor comentarii primite,iar de acum înainte nu-mi scapă nimic nemoderat.Ştiu că e o paranoia cu miros comunist- mai ales că pe la mine bate vântul şi din când în când bat câmpii nişte prieteni,mai mult sau mai puţin obligaţi-dar nu mai risc.:|
Esti inca in liceu, e o faza in care trebuie sa te astepti la ce-i mai nasol din punct de vedere al criticii. Nu exista masura sau limita impusa
ce relatie frumoasa ai tu cu blogul tau. ai trecut prin toate starile sufletesti. cere-l in casatorie.
Avem totusi o relatie platonica pentru ca pana sa intru in sesiune\prelicenta nu mai petreceam prea mult timp impreuna
Io-s in faza 0, bag de seama; aia inainte de restul.
Am vazut, insa, multa tristete pe bloguri in ultima vreme.
Ah, in legatura cu PS-ul tare m-as bucura daca ai scrie POSTUL PROMIS CU DIAFILMELE!
Am mai gasit pe Youtube Zana Lacului, poveste pusa pe o melodie de jazz foarte frumoasa.
Feeria : Am vreo doi oameni care m-au omorat pe mail cu asta mai ales de cand au cazut cele trei diafilem cu martinel de pe Trilulilu (Bad Trilulilu, Bad, bad !)
qualee diafilme?
http://www.krossfire.ro/diafilmele/ – poi era postul asta si de la comentariul 100 in sus si ceva eu tot promit un comeback
aa, am crezut ca e ceva semi hardcore, filmat asa in raspar a la bleruici
Cred că sunt la faza a 3-a pentru că ştiu sigur că depăşisem faza emo.
Am noroc, momentan nu am avut decât câţiva înjurători amatori. Ăia profesionişti vor veni mai încolo probabil: susţinătorii lui mircea badea sau ai lui blogatu.
te citesc cu placere:)
keep up the good work
Apropo de PS: Mi-ar place (inca) un articol despre jocurile de altadata.
Hehe, pana acuma am fost amenintat cu bataia de mai multi, am fost facut satanist, legionar, comunist, manelist, fascist, criminal, jidan/jidanit, cretin, incult, etc, etc, etc. Vreo cativa dintre cei care m-au facut cum le-a venit la rat mai asteapta, cred, o replica sau eventual vreun articol. Sa le mai creasca si lor traficul.
Nota bene : nici macar unul dintre comentariile de gen nu a fost lipsit de greseli gramaticale.
Definitoriu pentru aurolacii abuziv alfabetizati.
Krossfire, poti sa consideri ca sunt a treia persoana care se tine dupa diafilmele alea.
Cinabru, (in afara de faptul ca nu stiu ce-ar fi rau in a fi evreu, one), nu prea mi-a iesit la socoteala c-ai fi fascist ori criminal, ori cretin, ori, come on, incult. De-aici putem presupune in mod natural ca ala de te-o facut asa avea- si inca are, spre disperarea lui-, penisul mic (Blame it on Freud!- in spiritul articolului trecut). Pe langa faptul ca nu se intelegea bine cu gramatica.
Victorblog : Blogatu are sustinatori ?
Sayadinna : Apreciez
Cinabru : Imi vine greu sa cred sincer avand in vedere tonul articolelor tale. Eu mai sar uneori peste cal uratel cu ”adevarurile generale” dar la tine am vazut calm si mult tutun de pipa
Feeria : Bun, notam
Hehe, initial m-a socat, pe urma m-am obisnuit. Tre’ sa caut sa-ti dau niste linkuri la comentarii si articole de pe alte bloguri. Si inca o sa mai vina, sunt sigur de asta. Romania – mereu bloggeristic de surprinzatoare.
“Victorblog : Blogatu are sustinatori ?”
ROFL!
Neaparat trebuie sa faci si-o sectiune unde sa se includa – dupa voia proprietarului sau pu ri simplu prin vot de larga respiratie – ceva de genul comentariul sau replica lunii
Tuitãru’ va fi mic si nevinovat copil
Feeria, exista cazuri inregistrate de micro-penisuri. Si cred ca indivizii in cauza se dau si pe net mult de tot
Ai surprins perfect, dar mai est si faza de perplexitate cand ti se spune ca blogul tau este unul care promoveaza incultura si ca argument ti se aduce la cunostinta ca este plin de comentarii: ANAGRAMATE…
O seara minunata iti doresc
Eu sunt la nivelul 6: „Orice aş scrie, mi se pare că e tare plictisitor; toate articolele mele sunt la fel; aş vrea să fac ceva diferit, să-mi ies din propriul şablon, dar nu pot; sunt aşa de sătul de blogul meu!”
Where are you from? Is it a secret?
Have a nice day
Houston : Scrii destul de putin si bine, so sit tight
James : La mine ia nu se manifesta in perplexitate ci intr-o satisfactie superioara.
Whitewolf : Nici nu e nevoi de ironie acolo, just look at the goddamned blog.
Cum, asa simplu ? Nu sudui si nu dau limbi in fund si ii totul bine si framos ? Ioai ioai
, si io care-mi faceam griji ca a fi banal in mod constant ii de temut 
. Faina aia cu virgini de 40 de ani,chiar daca nu-i corect, ce, domnitele n-au voie ? Sau sustii globosfera neprihanitilor ?
Nu, dar asa miroase a frustrare sexuala in unele comentarii ”de bine”. Deja asta e alta discutie dar per total un barbat greu de suportat gaseste mai greu partenere decat o femeie greu de suportat parteneri
Mnoa, cand spun lucruri de genul asta, ma gandesc ca ii posibil sa fiu intrebat, ca in bancul cela cu vaca legata de cureau lui Ion, normal ca Ion ii cu nadragii in vine, “Da’ tu de unde stii ?”
Adeca noi barbatii aplecam stegul pretentiilor mult mai usor ? Sau om fi ghidati de altceva ?
Pai tocmai, ca suntem ghidati de alte criterii si aceleasi criterii care ne ghideaza spre reprezentantele sexului frumos ii priveaza pe altii de ele. Doar ca gagicile merg tot la ”pomul laudat” sau macar la ”tipul ala despre care mai stiu una alta” cand aleg si iata cum geniul neinteles si aflat intr-o eterna convulsie critica ramane fara partenera, desi sunt destule si pentru el.
Una peste alta mi se pare si mie ca barbatul frustrat se manifesta mult mai usor, mintenas suduie si rastoarna din vorbe tot ce prinde in cale …
Criteriile de care spui tu imi par si mie diferite, pana si armele seductiei is diferite, mnoa,unul din scopuri ar fi acelasi
Doua specii diferite, un singur scop. Raspunspul culturii pop ? Pornografia !
eu am trecut deja prin toate, dar cel mai tare ma enervau oamenii cu mai multe pseudonime. mereu aceiasi. care pareau 1000, dar puteau fi numarati pe degete.ce mai conteaza? nu fac loc la nimeni.
)atat ca mai bine “acasa” : )
nasol totusi cand iti pui intrebarea cu nu cumva e tampitul ala ce era la fel de tampit si in viata reala
)
Nasol e cand raspunsul e ”da,e acelasi” si chiar mi s-a intamplat.
si mie, sunt convinsa. prostia nu poate fi data cu pudra.
[...] trebuie sa fie simplu, subiectiv si mai ales dezinhibat. Trebuie sa nu bagi de seama injuraturile altora, sau chiar laudele. Iti spui parerea si ii lasi si pe altii sa-si dea cu parerea pe marginea [...]
[...] cu blog ? De ce il injura fara control lumea pe zoso si pe alti bloggeri cunoscuti ? Pe langa cauzele tipice, pe langa frustrari , invidie si pe langa injuraturile primite pe merit, exista in colectivul de [...]
[...] dar nu o voi face. Despre ceva istorie , evolutia bloggerului roman tipic si gradele de toleranta in privinta comentariilor am mai scris si nu cred ca vrea nimeni sa citeasca [...]
[...] Grade de toleranta – Comentariile – O scurta incursiune in lumea furiei provocata de comentariile tembele [...]
sau …si mai bine cu cat o persoana are un IQ mai mare are un grad de toleranta mai scazut a persoanelor din jurul sau si ….invers?
De IQ nu, de inteligenta, cultura si comportament, da