Am scris in timpuri imemoriale un articol intitulat Glorioasa Istorie a Neamului Romanesc. Desi s-au mai strecurat inadvertente, articolul a atins si am fost nevoit sa raspund la destule mailuri furioase, sa dau bibliografii si sa explic anumiti termeni. Inca de-atunci am simtit ca era nevoie sa-mi clarific pozitia fata de trecutul mitizat al poporului roman. Urmeaza un nou post fluviu, despartit la jumatate de tagul more.

Daca veti citi articolul cu aceeasi indulgenta acordata cartilor de istorie, imi veti intelege punctul de vedere. Pe scurt , spun ca majoritatea domnitorilor preaslaviti si sanctificati in Romania au fost niste tirani care si-au servit propriul interes , cel al tarii nefiind o variabila de baza. Influentate sau nu de ”spiritul” timpului, majoritatea figurilor pe care le ridicam astazi la rang de eroi au facut pe termen lung mai mult rau decat bine. Lipsiti de cunostinte politice vitale, romanii se lasa tacit calcati in picioare de o clasa politica inexistenta doar pentru a afirma valori medievale in fiecare moment de furie (religia & nationalitatea). Presupunand ca v-ati aruncat un ochi pe lucrarea initiala, voi incerca sa clarific in continuare niste concepte pe care multi le ridica la rang de ”fapt istoric” si voi presara cat de multe linkuri se poate pe parcurs.

1.Statul si iubirea de tara

Conceptul de stat apare in Grecia antica sub forma polisului si sufera multiple modificari de sens in functie de perioada istorica si de forma de organizare predominanta. Statul modern insa se naste odata cu Pacea de la Westphalia in 1648, cand se pun bazele statului pe baza suveranitatii si teritorialitatii. Ulterior s-au adaugat considerentele care tineau de existenta unei armate nationale si a unei administratii. Adaugati la asta uniunea de limba si cultura care au dus intr-un final la abolirea monarhiei si la nasterea statelor-natiune de la finalul secolului XIX si ati inteles ce vreau sa spun.

Aha, deci vorbim de un stat in adevaratul sens al cuvantului pe la jumatatea secolului XVII si de ”sentimente nationale” in secolul XIX. Pana atunci, ideea de tara delimitata clar geografic si cultural si ideea de natiune nu existau in cosntiinta populara. In aceste conditii, cum se putea ca domnitori precum Mircea, Stefan, Vlad sau Mihai sa fi nutrit sentimente unioniste si sa fi fost atat de patrioti ? E foarte simplu, nu erau. In conditiile in care renascentismul fusese tinut departe multumita Bisericii si in care provincii precum Pocutia puteau fi facute cadou, majoritatea liderilor nostri nutreau sentimente DE PROPRIETATE asupra teritoriilor romane, nu sentimente de atasament sentimental.Asta nu era un lucru rau sau nou in Europa vremii doar ca politic vorbind, pune intr-o total alta lumina actiunile lor din perioada.

Mai e nevoie sa spun ca taierea solilor era o dovada de profunda lasitate sau ca Mihai Viteazul avea peste 500 de sate si ca a emis un act de legare de glie  (Legatura lui Mihai) care a facut viata taranilor din Transilvania un iad ? (dupa ce in prealabil facuse ceva similar si in Valahia). Desigur, considerentele financiare si nobiliare primau, dar in conditiile astea unirea pare mai degraba rezultatul unei serii de interese ale marii boerimi valahe. Mai are sens sa spun ca toate resursele istorice de-afara il trateaza pe Vlad Tepes ca pe un psihopat cu ceva intentii bune dar lipsit cu desavarsire de discernamant sau plan politic ? Cititi doar referintele bibliografice ale articolului astuia !

Cuza a fost primul care s-a gandit serios la o unire. Desigur, el a fost mai degraba o papusa a intereselor marilor puteri europene insa nefiind atat de slab pe cat il considera multi istorici a cam luat puterea in propriile maini in ciuda consiliilor nobiliare. Secularizarea averilor manastiresti , reforma agrara  si pretentiile de dictatura i-au calcat definitiv pe bataturi pe viitorii ”conservatori” romani. Si aici apare un element trist : In momentul de fata suntem uniti de Moldova noastra ”preaiubita” de vreo doua poduri si nici in Dobrogea situatia nu sta altfel. Putini stiu baza POLITICA ce a facut ca Transilvania sa ne apartina.  Regionalizarea noastra este inca pe baza istorica, nu administrativa. In conditiile astea, unui politolog strain cu greu i-ar veni sa creada ca Romania este un singur stat !

2.Natiunea si istoria

Romanii sunt confuzi cu privire la Constitutie (ea insasi divizata intre statul national si dreptul international) , romanii sunt obsedati de religie desi nu-i urmeaza canonul, romanii considera natiunea si ”patriotismul” (a se citi nationalism militant) drept principala metoda de a se apara de acuzatiile de involutie. Romanii au nevoie de un Savonarola carpatin care sa le sa spuna ”cine sunt” .

Am stabilit deci ca uniunea de limba si cultura au fost un bun pretext revolutionar pentru a stabili niste state moderne. Problema este ca romanii au fost puternic afectati de curentul german de gandire si au adoptat pretextele vestice de infiintare a natiunii la care adaugat si criterul ”religiei” , justificabil in conditiile in care Biserica Ortodoxa Romana prezinta diferente de rit fata de alte bisericii din aceeasi denominatie (excludem rusii si armenii). Aceste tendinte nu erau anormale in perioada ci doar usor exagerate. Natiunea moderna este deci un concept nou iar in perioada marilor domnii gasim natiunea sub forma unor grupuri sociale (In ciuda a ceea ce sustin manualele, Unio Trium Natiorum a fost stabilita pe baze religioase si sociale, nu nationale).

Din pacate curentul de gandire ortodox-nationalist nu a slabit nici acum, intr-o epoca a globalizarii si a statelor civice. De ce ? Pentru ca e mai usor asa, pentru ca suntem un popor a carui coloana a fost rupta de multe ori (cel mai grav de comunism) , un popor cu o lunga traditie de ganditori de extrema dreapta.  Nu e greu, avem prieteni ideologici in mai toate statele subdezvoltate si pseudostatele din Europa (vezi Kosovo).

Problema e ca in timp asta a afectat puternic istoria , majoritatea marilor istorici romani fiind fie scoliti in Germania fie afectati de filosofia militant nationala din europa secoului XIX. Vorbim de nume mari precum Xenopol sau Iorga , primul fiind efectiv un elev al nationalismului german. E absurd sa spui ca trebuia sa se desprinda de filonul lor de gandire dar e si mai absurd sa iei ”de bune” toate faptele prezentate in compilatiile lor. Pana si comunismul nostru a avut tenta nationalista.

E normal ca in astfel de conditii tot felul de indivizi sa devina eroi si mai nou sfinti. E anormal sa nu vrei sa cunosti si sa recunosti anumite aspecte mai rusinoase din istorie. E anormal sa-l arunci salbatic pe Antonescu in oala cu legionari si sa demonizezi Imperiul Rus care a cam luptat Razboiul de Independenta pentru noi (nu am fi putut porni de unii singuri razboiul iar Vidinul a avut atatea victime datorita unei greseli strategice) in conditiile in care realizarile noastre ca natiune se reduc la o serie de intelectuali de care ne doare in cur. Ca oamenii astia ne faceau un PR incredibil prin simpla lor prezenta in mediile internationale nu mai conteaza.

3.Regele si mitizarea personalitatilor istorice

Regele si monarhia au ajuns dupa Revolutie un fel de obiect de veneratie pentru romani. Nu pot sa-i condamn , lipsa unei clase politice curate si a educatiei politice, precum si tranzitia infinita trezesc sentimente dubioase. Dar de ce mama naibii sa veneram un automobilist las, care a domnit o buna perioada neconstitutional , care l-a tradat pe cel in fata caruia a depus juramantul si care voia sa dea bir cu fugitii inca dinainte de a fi incoronat ? Mihai nu a meritat niciodata sa urce pe tronul Romaniei (din pacate avea ”drept divin”) si cu atat mai mult nu merita stima si PAMANTURILE de-acum. Ati vazut cat de repede a inchis gura odata ce i s-au acordat niste vechi proprietati regale ?

Nici pana acum n-am vazut sa taxeze cineva serios comportamentul regal din perioada celui de-al doilea razboi mondial sau lasitatea ”marilor” lideri politici din Romania interbelica (Maniu, Mihalache & co). Oamenii astia s-au grabit sa arunce cu rahat si sa-l execute pe Antonescu dupa ce au stat ca soarecii in vizuina timp de ani de zile. Desigur, Mihai era tanar, dar era ”rege”.

Monarhia este un sistem depasit si nefunctional. Monarhiile constitutionale (in fond democratii parlamentare) din Europa functioneaza pe sistemul simbolului. Ceea ce romanii nu inteleg este ca un rege in Romania nu ar putea fi un tiran absolutist (ceea ce doreste ”boborul”) ci doar un papusoi bun de adus pe scena la parade. Cunoasterea si increderea in aparatul statal ar putea duce la mult dorita curatare a clasei politice. E pacat insa cand auzi oameni precum Liiceanu sustinand cu tarie valorile monarhice.

Mitizarea personalitatilor este un proces normal dar cat se poate de malign. Deja lumea a inceput sa-l vada pe Ilici ca pe un ”batranel cu intentii bune” si presupun ca si Basescu va fi mitizat dupa o perioada. S-ar putea ca ai mei copii sa invete despre cum a tinut Traian cel Mare rusii si americanii afara din Romania. Ceea ce ne deosebeste de alte popoare in cazul procesului astuia este lipsa de materiale verticale , lipsa prezentei istoriei reale !

4.Cultura politica parohiala

Politica dicteaza istoria, nu invers. Pentru a putea intelege jocul (politica = lupta pentru putere) trebuie mai intai sa cunosti regulile, adica stiinta politica. Trebuie sa ai habar de ideologii, de sisteme si putin de legislatie pentru a spune ca ”da dom’le, am pus stampila pe cine trebuie”. Chiar si asa, e greu sa-i explici lui Badea Ion de ce am ajuns din nou sa fim condusi de FSN.

Cultura politica a fost o preocupare constanta a tuturor natiunilor emergente din Europa secolului XX. La noi, cu exceptia unei scurte perioade in interbelic, ideea de cultura politica si de educare a maselor nu s-a concretizat niciodata. Cultura politică parohială este specifica societatilor trasitionale, comunitatilor care nu constientizeaza importanta problemelor de interes national si mondial si nu sunt orientate catre valorile si mecanismul sistemului politic national. Aceasta este cultura politica a satului, a etniei, a regiunii unde biserica, scoala si primaria sunt institutiile de referinta.

Nu cred ca e nevoie sa demonstrez ca avem o cultura politica parohiala, cu nimic diferita fata de cea a secolului XIX din romania rurala. In conditiile astea ne mai mira ca politicienii sunt toti ”hoti”, ca ”nationalismul crestin ortodox” e solutia ? Ne mai mira ca mai toti tinerii, baieti sau fete spun CU MANDRIE ca nu-i intereseaza politica, ca nu inteleg nimic din ea ca si ca ”toti sunt hoti” ? Ne mandrim cu ignoranta si avem o obscena predispozitie spre dictatura.

Pe un astfel de fond, e foarte greu sa vii cu teorii precum cea a lui Neagu Djuvara sau cea dezvoltata aici. Nu spun ca trebuie sa imbratisam orice aberatie cu tenta de adevar istoric dar pur si simplu istoria romaneasca nu vrea sa evolueze, nu vrea sa cerceteze sau sa se restructureze odata cu noile dovezi. Cand Bratianu a venit cu niste teorii usor absurde conform carora ‘continuitatea in spatiul Carpato – Danubiano Pontic’ e un mit , comunitatea asa zis stiintifica mai avea putin si-l spanzura. Ce dovezi nenee ? Mihai, Stefan, Corvine…

Am pus stavila turcilor asa cum erau haiducii oameni cinstiti. Lenea si prostia au fost mereu mai convenabile decat educarea si evolutia. Uciderea constanta a boierilor de catre domnitori precum Stefan cel Mare sau Alexandru Lapuseanu era echivalenta cu eliminarea fizica a politicienilor rivali din zilele noastre.  Poporului ii placea, pentru ca mureau ”aia cu bani” insa boierii nu erau mereu acei oameni ”asupritori” si bogati. Consiliile si dregatoriile denotau in principal functii politice si administrative,dobandite exact ca in Romania momentului prezent : prin daruire si mostenire. Multi boieri erau foarte bine priviti pe plan national si international, amenintati influenta domneasca. Nu e nevoie sa ma credeti pe mine, nu e nevoie sa fiti de acord cu ce am scris pana acum in post pentru ca nu am facut decat sa lansez ipoteze moderne pornind de la consemnari mediavel. Totusi, nu se poate nega ca avem nevoie de educatie politica la fel de mult precum avem nevoie de o restructurare a istoriei predate in scoli si unversitati (si chiar a simbolurilor nationale). Avem nevoie de o indreptare spre prezent , avem nevoie sa admitem ca lucrurile se poate sa nu fie chiar atat de roze.

Patriotismul nu este un pacat dar ar fi bine sa cunosti ceea ce iubesti altfel mariajul tau se va finaliza printr-un dureros divort istoric. De ce sa nu ne mandrim cu adevaratele noastre valori in loc sa inventam traditii si sa promovam floarea tiranica a ”Evului Mediu Intunecat” ?

P.S : Intentionam sa  aprofundez problema clivajului stanga-dreapta si eventual sa recomand niste lucrari politice dar nu e cazul :  astept un moment in care principala problema a blogosferei nu va cum sa extermine o etnie nationala pe baza unor evenimente care s-au petrecut in alta tara.

102 Comments »