Echilibrul divin
Posted by krossfire on 10 Feb 2008 at 11:35 am | Tagged as: Diverse, Social, Cultural, Politic
Am precizat acum cateva luni ca , desi nu pot accepta vreo carte sau vreun om ca fiind ”sfinte”, cred in Dumnezeu. Nu pot concretiza entitatea superioara, acel ”ceva” dar nici nu incerc. Tocmai ideea de concretizare si apropiere de nivelul uman distruge sacrul si-l arunca in profan.
Recent , am purtat o discutie cu cineva care mi-a pus o intrebare aparent stupida, dar la randu-i interesanta : Daca tu chiar crezi in Dumnezeu, de ce sustii ca magia si minunile sunt niste concepte depasite, fara legatura cu noi ?
E foarte simplu. Cred intr-un Dumnezeu care exista in afara noastra si se poate manifesta in campul fizic, dar nu in orice conditii. De cele mai multe ori manifestarea este umana.
Nu am impresia ca ”Dumnezeu vegheaza” ci ca ”Dumnezeu regleaza”. Orice sistem , fie ca este vorba de biosfera, Terra sau de sistemul solar se poate autoregla si poate tinde spre echilibru in absenta unor factori puternic perturbatori. In conditiile in care am aparut noi, oamenii, a trebuit cumva sa se manifeste o forta care sa se asigure de faptul ca nu facem praf sistemul pe care il populam. Cum forta ar fi peste puterile noastre de intelegere, o putem asocia cu Dumnezeu.
Este mult mai simplu sa crezi intr-un Dumnezeu bun si cald care-i ajuta pe cei nevoiasi. Este la fel de simplu ca atunci cand nu-ti iese ceva sau cand cineva ”bun” moare dintr-un accident stupid sa te intrebi ”De ce Doamne, de ce ?”. Este normal pana la urma, dar la fel sunt si boala si moartea din pacate. Un Dumnezeu bun nu este un Dumnezeu functional. Dumnezeu ar trebui sa aiba ambele fete si sa fie capabil de orice tip de actiune, totul pentru a echilibra sistemul, pentru un bine global, nu individual.
Crestinii zic foarte bine ”Dumnezeu este iubire”. Din moment ce nu clarifici la ce se refera exact iubirea aia, o poti asocia cu un sentiment general, al echilibrului si apropierii. Iubirea pe de alta parte poate naste si opusul sau si implicit distrugerea (anomia axiologica, pentru filosofi). Revin deci la ideea ca Dumnezeu este echilibru.
Sa raspund totusi la intrebare : De ce nu mai cred in minuni si magie ? Pentru ca in ciuda unor mase manevrabile, anul 2008 nu mai este un an al magiei si minunilor. Daca in Antichitate si Evul Mediu o minune era indeajuns sa convinga si sa abata un trib barbar de la distrugere si un conducator de la gandurile ucigase in 2008 Iisus in sine nu ar mai fi credibil. Lumea are dubii, are o ratiune supradezvoltata…si daca suprarealul reglator pe care l-am numit Dumnezeu se manifesta prin minuni adresate unui numar restrans de oameni (ca orice minune) atunci scopurile nu ii sunt atinse. Din aceste motive unui Dumnezeu modern i-ar fi mai usor sa se manifeste printr-un ”mesaj extraterestru”, intemperii ale naturii dezechilibrate sau prin avertismente ceva mai clare decat halourile de lumina. Manifestarea umana amintita mai sus este la randu-i propice. Mult mai usor ar fi acestei forte sa favorizeze dezvoltarea si ridicarea unor indivizi care sa schimbe ceva la nivel global (presupunand ca are premisele) decat sa afiseze cruci sau simboluri specifice unei religii pe cer. Genul de minuni din ultima categorie sunt mereu explicabile si usor de combatut in zilele noastre. Forta politica si intelectuala se combate mai greu.
Nu afirm ca Dumnezeu ar fi o ”fiinta” din afara sistemului solar sau ca ar fi ceva material ci doar ca formele sale de manifestare, de reglare difera de la perioada la perioada.
In acelasi principiu al Dumnezeului echilibrant poate intra si destinul lui Aristotel, acea serie de intamplari declansate de o greseala proprie care se intorc impotriva noastra. Istoria ne invata ca exista coincidente dar nu ”serii de coincidente inexplicabile”.
Ca o concluzie : Care ar mai fi scopul rugaciunii daca Dumnezeu este echilibru ? Pai tocmai asta este scopul principal : echilibrul propriu. Rugaciunea pur egoista, indreptata asupra propriei persoane nu este o rugaciune ci mai degraba o forma de cersetorie spirituala. Sa nu uitam ca vechile triburi si mai toti practicantii rugaciunii clasice se rugau in prima faza in grup, pentru binele general, al colectivitatii, rar pentru binele propriu. Culturile stravechi ar fi sacrificat totul zeilor pentru a stia ca le va ramane traditia si civilizatia intacta.
(Majoritatea slujbelor catolice si implica rugaciuni pentru binele general. Acatistele sunt inventii recente)
P.S : Pentru cei care se asteptau la alta palma nostalgica- O sa revin si cu un astfel de post cat de curand insa simteam nevoia sa ies putin din ”ritm”.
Imi place tare cum ai scris. Sunt cam de acord cu tine, desi nu chiar in toate privitele. Totusi, eu intotdeauna am afirmat ca oamenii trebuie sa creada in ceva, nu neaparat in Dumnezeul nostru, ci macar intr-o fiinta superioara lor… cumva cumva
“Orice sistem , fie ca este vorba de biosfera, Terra sau de sistemul solar se poate autoregla si poate tinde spre echilibru in absenta unor factori puternic perturbatori.”
E oarecum impropriu cum ai spus, dar cam asa e.
“Lumea are dubii, are o ratiune supradezvoltata…si daca suprarealul reglator pe care l-am numit Dumnezeu se manifesta prin minuni adresate unui numar restrans de oameni (ca orice minune) atunci scopurile nu ii sunt atinse.”
Lumea îşi cam pune întrebări… Şi multe din ele au răspunsuri interpretabile sau care nu pot fi demonstrate. Sunt bazate eventual pe o logică sau pe părerea fiecăruia, dar nu au o demonstraţie, nimic palpabil. Atunci toţi spun: ”Păi nu-i bun. Dacă nu-mi demonstrezi înseamnă că nu e aşa, totul e fals, nu exista aia, nu a fost nu ştiu ce…”. M-au ameţit discuţiile de pe o arie de religie mai demult, bine, pe lângă faptul că deviau de la un subiect la altul şi nu se mai înţelegea nimic, mă refer mai mult la atitudinea persoanelor implicate…
Câte blogdeie, atâtea obiceie…
Gradinariu : Da…eu am scris mai mult ca un raspuns la o intrebare ipotetica dar nu m-ar mira sa-l apuce pe unul ”religia blogosferei”.
să ştii că-mi era dor de-un articol lung şi bun, că de 20 de minute citesc numai aberaţii în Google Reader. legat de afirmaţia ta, aceea că raţiunea e supradezvoltată, Anthony Hopkins a spus o chestie care mi-a rămas în minte :
«Knowledge is pain, but even so I enjoy a little bit of this pain”.
Ai omis un lucru… sau poate l-ai spus, dar nu l-am sesizat eu.
Dumnezeu e dreptate… cand spui ca Dumnezeu e dreptate atunci implica si iubire, dar si pedepse si veghere, dar si reglaj.
A si despre rugaciune. Aceasta nu trebuie sa fie una egoista… Cu cat e mai egoista cu atat isi pierde mai mult sensul. Nu mai e rugaciune e doar o simpla lista de dorinte ce se realizeaza in mintea noastra.
Asta spuneam si eu despre rugaciune
Da, dreptatea mi se parea ca e implicata in echilibru. Dreptatea privita ca fiind un concept in afara umanului…nu ”dreptatea umana”.
Se vede ca ne intelegem bine. Thumbs up for Vlad.
Asta imi aminteste totusi de controversele noastre de la inceputul liceului. Erau pur si simplu geniale
) (Desi Dan nu era chiar de aceeasi parere)
stii cum cred eu ca e cu cersetoria spirituala? tot ce ai zis tu despre echilibru mi se pare foarte pertinent si de bun simt. daca ai facut prostii sau rele si acum simti ca nu prea meriti chestia asta buna pe care ti-o doresti, are sens si sa o “cersesti” – adica sa o ceri sincer si frumos ca sa emani si ceva energie pozitiva si astfel sa mai echilibrezi balanta. altfel, mult mai ineficienta mi se pare rugaciunea careia ii asociezi emotii negative (“sa scap mai repede de tampitii astia de la job! sa-i ia naiba pe toti ca mi-au mancat sufletul!” etc). foarte original entry!
Salut. Cred ca esti de acord cu un schimb de linkuri
Schimbat.
Eu nu înţeleg de ce crezi tu că toate sistemele (solar, biosferă, etc) sunt autoreglabile. Credinţa asta e la rîndul ei doar o ipoteză. Descrierea ştiinţifică e un scenariu explicativ atît şi nimic mai mult. Probabil ar trebui să reiei pe Aristotel (dacă tot l-ai pomenit). Iar conceptul de “raţiune superdezvoltată” sună redundant.
Nu cred eu ca sistemele sunt autoreglabile, este un lucru considerat ”stiintific” adevarat.
Nu o sa-l reiau pe Aristotel pentru ca nu m-a impresionat cum nu m-a impresionat de altfel o foarte mare parte din filosofie. Pur si simplu am retinut ce mi s-a parut relevant de la filosofii cititi.
Nu suna redundant pentru ca sunt adeptul teoriei ”gradelor de ratiune”. Nu cred intr-o ratiune umana pura, filosofica.
măi, vrei să zici că de aia se cheamă echilibru blogul lui Iliescu?
acuma, dacă tu susţii că minunile nu există, dar echilibrul da, nu ar însemna totuşi că există totuşi un miracol, şi anume echilibrul ăsta? care în lumea materială poate există, dar în spirit îl cauţi cu lumânarea?
Ei, ma refeream la minunile ”concrete”, minunile tipice.
sa nu ajunga pocaitii pe aici ca te-ai fript
) Vlad nu te cunosc eu bine dar sunt mandru ca ma ai trecut in blogroll. Blogul asta e o sursa de cultura
Trupa sau miscarea culturala ?
Legat de acest echilibru, cred ca aceasta gandire este una dintre cele mai corecte referitoare la notiunea de dumnezeu. Oricum, consider ca religie, cel putin in ultimii ani a devenit o unealta cu care unii lideri politici din tari populate de oameni usor manipulabili, reusesc sa o foloseasca cu brio pentru control.
Asta e, de aceea, desi sunt ateu, consider ca “crestinismul”, ca religie este o forma benigna de religie, spre deosebire islam, care prolifereaza violenta.
Crestinismul chiar a favorizat democratia desi Evul Mediu poate spune altceva.
vlad, tot nu ai reusit sa ma convingi de ce crezi in dumnezeu?
si cred ca asta e totusi raspunsul, credinta or e, or nu e, in momentul in care incerci sa o justifici, nu mai merge. Si asta e valabil in orice domeniu.
p.s. ca precizare, eu nu cred decat in mine. I AM GOD!
A, si apropo, f bine scris articolul, te provoaca sa gandesti ca cititor.
argumentul tau din prima fraza e irefutabil, iti spun ca si eu il folosesc adesea pentru a demonstra ca orice reprezentare a lui dumnezeu, adica orice religie, neaga insasi esenta divinului, care este prin definitie supranatural, deci nu poate fi exprimat prin concepte mundane.
asadar, e mult de discutat.
(super concluzie 
)
Multumesc. Eu voiam doar sa incerc sa distrug legatura dintre Dumnezeu si trucurile magice, nu sa ma aplec neaparat asupra existentei\nonexistentei.
1. Se zice asa: cresteti si va inmultiti. Nu se accepta avortul sau mijloacele de contraceptie sau masturbarea. In rai sau iad suntem asexuati, deci nu ne inmultim. Stam si cantam la harpa pe nori. Atunci inseamna ca lumea noastra este un imens incubator? Daca da, care e scopul pentru care ne strangem cat mai multi in iad sau rai? Doar pentru o pensie eterna? Suntem retrimisi jos pentru un nou ciclu? Daca da, atunci e clar ca sunt insuficiente suflete, populatia creste, iraiul/iadul ar fi vesnic nepopulate. Atunci Dumnezeu fabrica noi suflete mereu pentru ca noi sa cantam la harpa pe nori?
2. Fiecare fiinta are un suflet care vine de sus. Dar in cazul clonelor? De unde vine sufletul? Se imparte sufletul in doua intre clona si original? Vine si el tot de la Dumnezeu?
3. Din 1 si 2 reiese ca il punem pe Dumnezeu la treaba prin clonarile noastre in plus fata de rata de suflete mereu crescatoare (populatia creste necontenit) pentru ca noi sa putem canta pensionati la harpa ?
1.Nu cred in conceptele clasice de rai si iad. In ideea echilibrului prezentat sustin o calatorie ciclica a sufletelor, un fel de reincarnare si nu prea. Pe de alta parte, daca nu ar exista conceptul de suflet separat de materie nu m-as simti afectat.
2.Sufletul , psihologic analizat inglobeaza constiinta si procesele subconstiente. Cum clonele au constiinta proprie , diferita de a originalului => Au si suflet.
Daca citesti Biblia vei gasi bizarerii mult mai mari de genul : Animalele nu au suflet.
3.Da, vrem sa suprapopulam Raiul pentru a da o lovitura de stat
Reincarnare, reinacanare, dar daca populatia este in crestere atunci este nevoie de suflete noi. Dap, stiu ca animalele nu au suflet, ceea ce nu prea imi vine a crede. Daca noi avem, au si ele. Cat priveste faptul ca exista deocamdata doar clone de animale si nu de oameni e un fapt care nu va ramane asa f mult timp.
Deci sunt doua moduri de a crea noi oameni. Natural si “artificial”.
Daca pentru natural se presupune ca Dumnezeu fabrica noi suflete, inseamna ca pentru artificial noi il punem sa lucreze peste program.:)
A face pentru ca vrei si a fi obligat sa faci.
Pai am spus ”un fel de reincarnare”. Eu chiar nu cred ca avem ”sulfet de la Dumnezeu” in sensul Biblic ci mai degraba ca suntem cumva cota parte din acest echilibru suprem.
Problema sufletului nu mi se pare atat de presanta pentru ca exista o singura metoda de a o testa si nu prea am de gand sa o incerc
Forta fie cu tine!
Interesant articolul mai ales ca armătură logică. Într-adevăr, scriitura este suficient de şlefuită ca să înţeleg că cel care a scris acest text este un spirit raţional, cartezian. Referitor la Dumenezeu, cred că sunt două afirmaţii pe care nu le-am întâlnit în textul dvs.
Prima este o lege a logicii bunului simţ formulată de către un ciudat din secolul IV, Tertullianus, care spuneam: credo quia absurdum est! Adică eu cred pentru că experienţa în sine este absurdă, că această trăire poate fi prea puţin filtrată prin intermediul naturii noastre raţionale. Astfel tăietura epistemologică de factură bachelardiană pe care o aplicaţi nemilos conceptului “Dumnezeu” îşi ratează ţinta din varii motive. Primul, că nu poţi fi ateu fără să crezi (Kant dixit!) şi în al doilea rând pentru că Dumnezeu este mort pentru metafizica occidentală, adică pentru modalitatea de cristalizare a propiei noastre raţionalităţi moderne.
A doua afirmaţie vine din Dostoievski, Fraţii Karamazov. “Credinţa nu vine din minune, ci minunea din credinţă!” Într-o explicitare sine qua non, nu poţi înţelege ceva ce nu este potrivit cu logica ta, cu modul tău de a percepe respectivul fapt. Minunile nu pot fi surprinse decât în luminişul credinţei, al unei căutări angoasante…
Şi nu în ultimul rând, marele dezastru al evreimii europene de la Auschwitz, mulţi evrei s-au întrebat: “De ce Dumnezeu ne-a părăsit? De ce Dumnezeu a permis aşa ceva?” Interpretarea acestor afirmaţii cred că este imposibilă înafara cadrelor mentalităţii moderne, raţionale, pozitiviste, atee, care în numele progresului a trecut de la progresul industrial la crima dusă la proporţii industriale.
Cred că trebuie să chestionaţi modul realist în care lumea tratează omul religios. Cazurile Eliade, Dumezil, Otto care vorbeau despre o anumită conduită a omului religios din societăţile tradiţionale confruntat cu etica secularizantă a societăţii moderne.
Textul dumneavoastră vine dintr-o interogaţie sinceră, dar cred că trebuie să faceţi abstracţie de categoriile abstracte, reci în care scrieţi. Oare nu spuneau anticii că cele mai bune definiţii ale lui Dumnezeu erau typos-surile, adică cele care acceptau tacit că pot merge până la limitele unei anumite fiinţe divine fără a o putea circumscrie până la capăt?
Nu sunt ateu, cred ca am mai precizat. Aveam cateva probleme cu reprezentarea Dumnezeului Biblic\Coranic\etc…
Imi place ultimul paragraf pentru ca exprima mult mai bine una din afirmatiile mele mai vechi cu privire la intelegerea divinului. O sa studiez putin problema
Dacă te pot ajuta cu ceva, îţi stau la dispoziţie. Între timp te-am trecut şi în blogroll-ul meu.
Am returnat favorul
Mult prea alambicat textul asta, pentru gustul meu… Eu spun ca “vorbele de valoare au valoare prin ele insele, nu prin ambalaj” sau “cu cat mai simpla este o rochie, cu atat mai bine este pusa in evidenta femeia care o poarta” sau “adevarurile mari nu au nevoie de cuvinte mari”. Lucrurile importante trebuie spuse simplu, nu in fraze alambicate, carora – la un moment dat – le si pierzi sirul…
S-au facut multe comentarii, mi-e practic imposibil sa scriu in postarea asta cate mi-ar veni in minte, plecand de la cele care deja se afla scrise… Un singur lucru mi-a fost cumplit de neclar; ai spus, la un moment dat, “2.Sufletul , psihologic analizat inglobeaza constiinta si procesele subconstiente. ” Apoi, spui ca “Eu chiar nu cred ca avem “suflet de la Dumnezeu” in sensul Biblic ci mai degraba ca suntem cumva cota parte din acest echilibru suprem.” Pai, ceea ce numesti tu Echilibru Suprem este numit, de catre altii, Dumnezeu! Iar “suntem cumva cota parte din acest echilibru suprem” inseamna tocmai faptul ca sufletul nostru ne este dat de Dumnezeu, nu?
“Dumnezeu este in tot si in toate” ce inseamna? Este pretutindeni, inclusiv in noi; si ce anume din noi este de natura Divina? Sufletul. Si, uite asa, ne invartim in jurul cuvintelor, exprimand lucruri care se bat cap in cap, la un moment dat, numai ca sa parem ca spunem altceva decat spun ceilalti… RELIGIA pe care incerci tu sa o afisezi imi pare ori gresita, ori falsa… Cred ca ar trebui sa meditezi un pic mai mult asupra subiectului “Dumnezeu”; si asupra faptului ca, indiferent cum este numit (Dumnezeu, Iehova, Allah etc) este vorba, de fapt, despre UN SINGUR SI ACELASI DUMNEZEU. Si asupra provenientei sufletului (de fapt, ar trebui sa intelegi intai cum e treaba cu sufletul!) si a destinatiei lui (nu e neaparata nevoie sa ajungi la solutii dramatice gen “Problema sufletului nu mi se pare atat de presanta pentru ca exista o singura metoda de a o testa si nu prea am de gand sa o incerc” – sunt multi altii de la care poti afla astfel de detalii). Parerea mea!
Daca nu am fost suficient de clara, imi pare rau, sunt tare obosita! Dar am dorit sa exprim aceste idei, in speranta ca te vor determina sa incerci sa afli Adevarul!
A, sa nu uit sa fac o precizare: NU SUNT POCAITA!
Eu sunt de parere ca o argumentare buna nu poate avea doua propozitii.
Suntem cota parte in sensul ca avem un sentiment al apartentei nu ca sufletul vine de la Dumnezeu. Sufletul nostru nu este o entitate in stilul in care doresc majoritatea cartilor sfinte sa o afiseze. Ce este demonstrat insa este faptul ca odata cu moartea cerebrala constiinta dispare. Prin urmare, ceea ce ramane dupa nu mai poate avea amintiri, regrete si nu mai poate fi ”judecat”.
Pana la urma Biblia refuza sa dea suflet animalelor, ceea ce din start este un lucru ciudat.
Am meditat destul asupra subiectului dar constat nu prea ai inteles mare lucru din ideea de Dumnezeu ca echilibru. Niciun moment al expunerii nu l-am personalizat pe Dumnezeu si nu i-am dat un sens Biblic. Pe de alta parte, Biblia poate fi interpretata in sensul unui Dumnezeu = echilibru insa trebuie sa treci peste substratul de basm sau substratul filosofic (depinde de autorul fiecarei carti).
Nu exista absolut nicio dovada palpabila ca ar exista ceva dupa. Acei multi altii sunt o majoritate inventata sau in care ne place sa credem. NDE (Near Death Experience) sunt niste experiente cauzate de ranirea lobului frontal iar majoritatea descrierilor coincid numai pentru cei care au o credinta comuna.
Nu propag nicio religie, sunt aproape agnostic din anumite puncte de vedere desi sunt botezat in religia crestina si ii urmez partial ritualurile. Acest lucru nu are vreo legatura cu ceea ce cred in realitate.
[...] la religios : Daca la 21 de ani imi permit sa filosofez pe teme biblice si sa-mi argumentez teoria echilibrului divin, s-ar putea ca la 35 de ani sa nu mai pot raspunde intrebarilor recurente care bantuie creierul [...]
Daca Dumnezeu nu e iubire si nu e bun, atunci de ce a facut lumea? si de ce a facut-o asa cum este acum? ai zis bine, oamenii in 2008 nu l-ar baga in seama nici pe Iisus Hristos, dar asta nu inseamna ca sunt oamenii mai destepti si au mintea mai deschisa, ci pur si simplu sunt mai rai. Si daca stai si te gandesti bine, nici in vremea Lui n-a fost prea bine primit, adu-ti aminte ca L-au rastignit.
Sunt foarte multe marturii pe care necredinciosii nici macar nu au curiozitatea sa le ia in consideratie, apoi sa le mai si creada si asta cu toate ca marturia principala ar trebui sa fie viata. Cati dintre oameni citesc astazi Biblia? Si cati au auzit de sfintii care au murit in inchisorile comuniste, cati au auzit de duhovnici precum Cleopa, Arsenie Papacioc, Iustin Parvu, Ilarion Argatu, oameni care in termenii anului 2008 chiar, au facut si fac minuni?
Ortodocsii anului 2008 fac yoga, asta-i adevarul. Dar ganditi-va ca au murit atatia pentru credinta asta, pentru Iisus Hristos. Nu cred sa fi murit vreo unul… sa fi existat un erou care si-a dat viata in numele teoriei echilibrului. Si aici vine raspunsul la intrebarea ta cu iubirea. Pentru ce au murit toti aceia ce credeau in Iisus Hristos daca nu pentru iubirea fata de ceva? Tu ce iubesti? Iubesti teoria echilibrului divin? Un crestin cand cade nenorocirea pe el, suporta si nu dispera si nu-l huleste pe Dumnezeu. Si oare nu asta inseamna iubirea? Sa fie acolo si la bine si la rau? Te mai intreb o data, tu asa simti pentru teoria echilibrului divin?
Confuzi progresul ratiunii cu tehnologia. Oamenii nu sunt mai destepti decat in antichitate sau in evul mediu, pur si simplu au totul de-a gata si vin cu inovatii in materie de tehnica. nu consider ca s-a realizat vreun progres social, economic, politic in lume acum, mai degraba decat atunci, singura evolutie a fost cea tehnologica, si nu privesc acest lucru neaparat ca pe ceva bun.
Nu uita de biblioteca din alexandria, care ar fi continut mii de documente, printre care si tratate medicale sau schite cu diferite inventii si concluzii ale cercetarilor pe care le desfasurau anticii.
Aristotel, Platon, Socrate sunt mentionati ca inaintemergatori ai Cuvantului si sunt figurati pe arborele lui Esei. Echilibrul de care vorbea Aristotel ramane valabil si in crestinism: vom fi “premiati” pe masura suferintei noastre, pe masura faptelor noastre. Dar sa stii ca logica omeneasca nu poate cuprinde intelepciunea lui Dumnezeu si asta ar trebui sa fie valabil chiar si atunci cand privim conceptual totul. Rationamentul lui Kant: 1. Dumnezeu este atotputernic. 2. Dumnezeu este. Sancta simplicitas!
Dar revenind la logica omeneasca. Ce ai spune la propozitia asta? “Celui care are, i se va da şi îi va prisosi, iar celui care n-are, i se va lua şi ceea ce are.”
Cat despre rugaciune, cand este vorba de sine, are rolul de a dialoga cu Dumnezeu, iar cand este pentru altii, nu cred ca se poate numi egoista. Plus ca depinde pentru ce te rogi. Daca te rogi pentru bani…cam greu. Oricum, se vede ca nu stii prea multe lucruri despre ortodoxie, dar iti permiti sa formulezi teorii care contrazic lucrurile pe care nu le cunosti. cam Ilogic nu?
“Cred ca ar trebui sa meditezi un pic mai mult asupra subiectului “Dumnezeu”; si asupra faptului ca, indiferent cum este numit (Dumnezeu, Iehova, Allah etc) este vorba, de fapt, despre UN SINGUR SI ACELASI DUMNEZEU.”
Fals. Eu stiu ce ai vrut tu sa spui, ai vrut sa spui ca toti se inchina unei divinitati pe care o numesc altfel. Atunci, cei care se declara satanisti, se inchina diavolului si fac numai rau, se cheama ca se inchina tot lui Dumnezeu? Caci la logica ta, si asa cum islamismul e o religie, la fel si satanismul ar fi una si deci, e tot acelasi Dumnezeu.
Singurii “stapani” la care se mai poate inchina omul, sunt diavolii. Ei sunt stapanii acestei lumi, nu pot crea nimic, insa pot transforma materia si-i pot influenta cat se poate de negativ pe oameni.
Ma intristez foarte mult cand vad oameni care habar nu au despre niciun cult cu adevarat, dar isi dau cu parerea. Dar poate acesta este rolul blogurilor.
Si ca sa completez un pic postul anterior, draga autorule al acestui blog, grecii sunt ortodocsi. De cand? De pe vremea Apostolilor. Poti sa citesti epistolele catre cetatile grecesti din Noul Testament si ai sa vezi ca randurile acelea nu pot fi scrise de om. Cum iti explici ca cel mai luminat la creier popor din istorie, a renuntat la filozofiile pagane si la campaniile de cucerire si a trecut la crestinism?
si practic nu a renuntat, Iisus le-a completat tot ceea ce nu-si puteau ei explica. Conceptul de daimon de la ei il avem. Ahile nu-si putea explica cum de in conditiile in care el este moral si bun si viteaz, i se scoala cand vede o sclava persana. Platon, Socrate, Aristotel si mai sunt si altii(insa atentie, nu toti!) raman in picioare, tocmai pentru maniera in care descopereau ei adevarul: impreuna, nu fiecare in dreptul sau. Iisus spune ca acolo unde vor fi doi sau trei, va fi si El, iar cum El este Adevarul, Calea si Viata, rezulta ca grecii totusi nu bateau campii. Singurul lucru care le lipsea era salvarea. Ei stiau ca se duc fie in Hades, fie in Insulele Fericite (unde se duceau eroii, iar prin eroi se inteleg mai multe lucruri…), erau morali, insa mai cu seama le lipsea iertarea. Si a ierta inseamna a iubi.
Cat despre cafteala, despre ce faceau grecii la termopile sau gaugamela (sa nu uitam motivele, fie isi aparau tara, sau valorile in care credeau, fie plecau sa civilizeze lumea, cum a facut Alexandru cel Mare), totul s-a transfigurat in lupta impotriva diavolului. Asta faceau si inainte, ati vazut in filmul 300 cum aratau si cum traiau, numai ca omorand oamenii, nu murea si daimonul. Acelasi lucru nu l-au inteles catolicii cand au plecat in cruciade, dar ei nu mai au absolut nicio scuza.
Adi : Vezi, pleci de la premisa ca ”Dumnezeu a facut lumea” in care eu nu cred. E un lucru care trebuie acceptat ”as it is” pentru ca nu exista nicio dovada sau vreo logica in spatele ei, doar spusele unor carti scrise de oameni.
Satanismul nu e o religie. Satanismul a plecat de la miscari intelectuale anti-religioase si a ajuns la niste miscari teribiliste si nihiliste. Biserica lui Satan a lui Anthony LeVey e cel mult o gluma.
Cultele periculoase sunt mai vechile culte ”de mana stanga”, nu neaparat rele insa destul de vechi.
Omule, iti pot demonstra ca stiu suficiente despre culturi dar cum tu pari sa consideri crestinismul o religie originara nu stiu daca ne putem intelege. O religie recenta care a preluat extrem de mult din cultul soarelui si din mazdaism (al carui schelet l-a preluat in totalitate, incepand cu Dumnezeul unic, rai\iad si ingeri) crestinismul nu a adus nimic absolut nou in istorie – nici macar pe Iisus car au lasat putine si precare dovezi ale existentei si lucrarii lui desi istoric a fost acreditat.
Ce scrii despre greci este parte dintr-un ”original research” . Nu mi-ai adus suficiente argumente si faci o analogie care nu se cere. (Sugestie : Filmul 300 nu are ce cauta in nicio discutie care se pretinde serioasa sau istorica)
Studiaza putin sistemul mitologic grecesc si vei vedea ca introducerea binelui\raului si a moralei crestine (lupta cu diavolul e cel putin amuzanta) in el e mult pe langa subiect sau pe langa ce ti-ar spune orice om care a mai dat din cand in cand pe la istoria religiilor.
Am pomenit de filmul 300 nu pentru ca ar fi modul prin care eu m-am informat despre greci, ci pentru ca exemplifica bine partea la care m-am referit eu.
Apoi, n-am mai auzit o mai mare gogoasa de cand ma stiu. Deci tu crezi in Dumnezeu, crezi ca exista, cu alte cuvinte, El se afla pe undeva, dar nu El a facut lumea. Pai cum atunci, lumea era facuta si Dumnezeu trecea pe acolo si a zis ca ia sa ma amestesc si eu in lume? In cazul asta, nu e atotputernic. Asta vrei tu sa zici? Ca nu e atotputernic? Asta plus echilibrul divin ma face sa cred ca tu il vezi pe Dumnezeu ca pe un Pentium 4. Ca pe o suma de legi inteligibile si predictibile, care ii permite omului… sa ce? Ca aici m-am blocat.
Care-i scopul final? De ce traim pe pamant? Daca tu spui ca evoluam si ca de fapt, lumea nu e aceeasi de la inceput, ce se intampla cu aia mai prosti din trecut care n-au ajuns la o “ratiune superdezvoltata” cum are omul secolului 21. Chiar, cu ce poti motiva aceasta ratiune superdezvoltata? Ca tehnologia de astazi nu e munca oamenilor de astazi, ci e munca cel putin a intregii omeniri de-a lungul timpului.
Si cum iti explici profetiile scrise in Biblie care pe ce trece timpul, se implinesc toate? Fara exceptie. Sau cum iti explici dainuirea crestinismului pana astazi? Si daca tot este un mod de a controla oamenii, cum spun unii, care-i explicatia faptului ca oamenii din popor au impus aceasta religie la inceputurile ei, suferind destul de mult (dar asta se stie), ci nu regii si imparatii. Vorbesc strict despre ce a fost la inceput.
Si despre greci. Mitologia lor nu are legatura cu credinta lor. Se vede ca nu stii nici traducerea corecta a cuvantului mythos. Pentru greci, toti zeii erau niste cuvinte prin care denumeau numene sau fenomene. Ei erau tot monoteisti. Ai auzit de Onomaturg (cel care numeste)?
Si dovezile sunt, dar iti sunt ascunse, pentru ca tu vrei neaparat ca Dumnezeu sa fie doar echilibru divin. Incearca sa nu mai faci relele pe care le faceai inainte o vreme, fii si tu bun cu toata lumea, chiar si cu dusmanii tai, du-te la o manastire din Moldova (iti recomand Petru-Voda, Varatec, Sihastria) si incearca apoi daca poti sa-ti explici lucrurile care o sa ti se intample. Fii si tu “prost” ca o baba nespalata pe picioare care se roaga la Maica Domnului si poate o sa intelegi mai multe. Vezi Ostrovul, Ben-hur. Din cate vad, teoria cu echilibrul divin te lasa cam trist. Si din cate inteleg, asta e credinta ta. Practic se intinde pe doua pagini cat tine articolul tau si gata. Stii cate pagini are Biblia? Multe, ai ghicit.
O sa spun si eu cum ziceai tu in articol: asa credeam si eu inainte, il cautam pe Dumnezeu cu mintea, ma minunam de cat de bine este alcatuita lumea, gaseam semnificatii care se potriveau toate foarte bine intre ele, toate raspunsurile, in toate stiintele erau “da, exista” si ce rezolvam? Eram mandru ca sunt destept, iar in rest singur si neconsolat.
Cred ca si un fir de grau te poate convinge, cum rasare chiar si atunci cand orice altceva ingheata. Cat despre Apocalipsa, despre legatura ei cu americanii si papalitatea, te pot convinge mai multe lucruri, dar cred ca filmele “Ingerul Digital” (titlul vine de la cip-urile care vor fi implantate in oameni. unde? In mana sau in frunte – acolo unde se spune in Biblie ca vor purta oamenii semnul fiarei: 666) si “Endgame” spun multe, mai ales daca esti un adevarat cunoscator.
Dar mai intai, uita-te bine la Ostrovul si sa stii ca e o poveste adevarata.
si nu am 40 de ani. peste o luna fac 19.
Man, nu vreau sa ne intoarcem la ”Si la inceput a fost cuvantul”. Pur si simplu nu consider ca Dumnezeu a avut ceva de-a face cu planeta asta in mod deosebit ci ca El este un concept care transcende cu mult banalul nostru sistem solar. As zice Constiinta, dar daca admit ca e Constiinta inseamna ca-l materializez.
Comportamentul nu are neaparata legatura cu religia. Unul dintre cei mai inteligenti si mai bine crescuti oameni pe care-i cunosc este ateu. Nu ”ateu convins”, ci doar ateu, un om care neaga fara a se forta existenta divina.
Cand am zis ca ai avea 40 de ani ?
nici credinta fara fapte, nici fapte fara credinta. ai spus in articolul cu “procesorul” un lucru legat de 40 de ani. stii tu
Ahh, n-avea legatura neaparat. Era vorba de faptul ca dupa o anumita varsta mai toti ne intoarcem la religie, indiferent de cat de religiosi eram inainte. Asta nu inseamna ca nu poti fi religios daca esti tanar (cum eram si eu pana pe la vreo 16-17 ani)
pacat ca nu mai esti. eu pe la 17 ani aveam si eu aceleasi teorii, chiar si asta cu echilibrul divin, mai mult sau mai putin. credeam in mandrie si in cat pot fi de destept, frumos si de cu bani. si tocmai faptul ca mereu citesc aceleasi teorii pe care le-am avut si eu, la altii, imi demonstreaza ca vin toate din acelasi loc, de undeva de sub scoarta pamantului, unde indicele de confort termic este mereu 1100 grade Celsius, de acolo de unde vin toate patimile, inclusiv cea a scormonitului, a imparitutlui atomului in electroni, protoni si apoi quarci sau alte cucuri, asta care ii face pe oameni sa spuna ca pusca este formata din partea de sus, partea de mijloc si partea de jos a pustii..
(cum ar zice invatatoarea din cow & chicken). dar spune-mi, draga omule, de ce te induiosezi la un caine schiop sau cand moare vreun bunic? ai dat tu cu ciocanul in piatra si ti-ai facut aceasta sensibilitate?
e o mare minciuna si fizica si tot… foloseste marimi precum energia ca si cum s-ar sti ce reprezinta ea; ca daca intrebi un fizician de ce exista energie, o sa-ti spuna pentru ca exista legea gravitatiei, dar nici aia nu stim cum functioneaza. pana la urma… ce stim? nu stim nimic.. de aia mergem la scoala nu?
din cate imi dau seama, echilibrul asta divin de care vorbesti, functioneaza de cand ne nastem pana cand murim. si totusi, exista oameni care mor si bogati si batrani si fara griji si alti oameni care mor in chinuri, de tineri, tristi si saraci. ce fel de echilibru e asta?
Adi : Nu cred ca merita sa ducem discutia asta mai departe pentru ca nu suntem pe acelasi palier ideologic. Ar fi un dialog al surzilor si nu e frumos sa intram in conflicte
Vrei sa ai sentimentul de confort ca cineva e “acolo” si are grija de tine, dar fara sa ai responsabilitatile mersului la biserica.
Nu e o responsabilitate. Merg atunci cand simt nevoia ( diferit fata de ”cand simt nevoia de ajutor”) si in special cand sunt cat mai putini oameni inauntru.
Daca as merge constant si as respecta intregul rit as accepta Biblia in totalitate lucru pe care din pacate nu-l pot face.
Ai noroc, am o intreaga sectiune pe tema Moralitate:
http://the-lucifer-principle.blogspot.com/search/label/Moralitate
[...] cum am precizat si in alte posturi, nu sunt ateu, nu m-am considerat ateu si nici nu cred ca voi putea fi vreodata. Mi-ar fi greu sa [...]