E bine sa incepi devreme…
Posted by krossfire on 29 Jun 2009 at 08:05 pm | Tagged as: Engleza, Social, Cultural, Politic, Viata de zi cu zi
Nu, din pacate nu-i vorba de vicii ci de lucruri mult mai plictisitoare precum cariera.Postul asta prefigureaza intr-un viitor nu foarte apropiat o serie de mici articole despre cautari de joburi si alte nimicuri similare ce ajung sa-ti decida viata. Despre comunicare integrata si creativitate am mai turuit si in trecut si nu stiu daca e cazul sa revin, mai ales ca nu am autoritatea sa ma pronunt in multe domenii. Ma pot insa pronunta in legatura cu o atitudine care mi-a fost imputata : obsesia experientei.
Criza, resimtita puternic in ultima vreme si in domeniul media, a facut tot mai multi bloggeri sa scrie despre modul in care ar trebui sa-ti organizezi (la nivel ideal) evolutia in cariera. Majoritatea si-au folosit propria ascensiune drept exemplu insa universal ramane un sfat : incepeti devreme, din facultate daca se poate. Rectific, incepeti foarte devreme.
Din interviuri, discutii si experienta personala am observat un hidos raport invers proportional aplicat in domeniul media si in majoritatea domeniilor aferente stiintelor umaniste : realizarile se depreciaza odata cu inaintarea in varsta. Un exemplu concret : Un angajator ar accepta compromisul de a angaja un pusti de 21 de ani care a incercat o campanie ecologista pe bloguri gratuite si care s-a implicat intr-o organizatie studenteasca pe parcursul facultatii. Acelasi angajator ar ignora un om cu aceleasi realizari la 26 de ani. E simplu , cu fiecare an dedicat exclusiv studiului sau statului in fund, cam tot ce ai facut pana atunci pare mai mic si mai putin relevant intr-un context in continua evolutie. Varsta conteaza.
Credeti ca ideile lui Blaga despre fortarea angajatorilor sa ia studenti fara experienta vor da roade ? Ideea nu e doar imbecila dar si periculoasa : firmele vor incepe sa angajeze doar in circuit intern (cum fac deja majoritatea agentiilor si televiziunilor mai mici) si pur si simplu vor elimina joburile pentru oameni ”fara experienta”. Ca veni vorba, ce-i aia ”fara experienta ”? Ce ai facut in 4-5 vacante mari , de doua ori pe-atatea vacante intersemestriale, tone de weekenduri si zile libere ? Inteleg sa stai pe bara in liceu pentru ca oricum ce faci atunci e putin probabil sa-ti slujeasca mult la intarirea CV-ului. Iti traiesti adolescenta dar dupa ? Si nu vorbesc acum cu politehnistii care isi tocesc pixurile pentru a lua examenele vreunui descriererat (desi sunt destui cu ditamai experienta) ci de oamenii care termina facultati lejere ca program de la cele de comunicare, litere, ASE care literalmente au o tona de timp liber. Sunt oameni care privesc cu ostilitate orice initiativa : nu tu traininguri, internshipuri, falsifica practica si fug de munca in ultimul hal. Pentru ce merita sacrificata evolutia de mai tarziu ? Un gratar pe balconul caminului, o betie ocazionala si nu in ultimul rand pentru statul in fund si campionatul de somn viteza. Nici macar bucuria de sorginte livresca nu mai pare atat de intensa.
Fiind intr-o perioada mai putin rodnica pe piata locurilor de munca am realizat cat de deprimant este sa ai prea mult timp liber. Cand timpul liber depaseste stadiul in care deja ai vazut vreo cinci filme, citit doua carti si te-ai refacut, el devine o corvoada, o obligatie dubioasa de a face ceva. Ce faci pana la urma ? Pleci intr-o vacanta, te plimbi cu prietena, mai iesi cu amicii…dar cat ? Unul dintre studentii cu prea mult timp liber si CV ce tinde spre zero imi zisese odata intr-o doara ‘‘Joaca bai si tu ceva, gen World of Warcraft”. Omule, sunt convins ca angajatorii vor tine cont de nivelul elfului tau dar regula e ca fara pile sau vointa, casierie si call center scrie pe tine.
In concluzie : Incepeti devreme. Perioada de la inceputul oricarei cariere , primele joburi adica, reprezinta oricum o etapa destul de dificila. E mai bine sa treci peste ea cand inca ai puterea si concentrarea pentru a nu fi doborat. Nu de alta, dar e bine ca dupa 30 de ani, cand vei avea maturitatea emotionala si biologica pentru a te implica in proiecte marete (care reusesc unora inca de-acum) sa ai si libertatea financiara sa le implinesti. Un om de 35 de ani cu eticheta si program de munca masurat in timp (nu in eficienta) e departe de a fi realizat pe plan de cariera. Bine, sunt destui care se simt excelent asa, insa nu cu ei am vorbit mai devreme.
P.S : Ar mai fi o treaba pe care sunt tare iritat dar careia nu merita sa-i dedic un post : oamenii de la HR. Desi am intalnit si cativa care s-au purtat ok (exemple : Monica ,Dan & alti doi oameni) majoritatea celor ce ocupa postul asta au o conceptie despre angajare care sfideaza paranormalul. E oare atat de greu sa scrii un mail in care sa refuzi pe cineva politicos sau sa dai o informatie ? E oare atat de greu sa intelegi ca in cinci luni un om nu sta cu sufletul la gura asteptand un raspuns de la tine ? E oare atat de greu sa intelegi o teorie de baza a psihologiei care sustine ca un comportament neintarit (ignorat) se va repeta mai rar decat unul intarit negativ. Adica daca-i zici unuia ca nu e omul tau, va mai reveni cu un CV pe viitor. Daca nu-i spui nimic, nu o va mai face niciodata. In interfata de e-mail, nu exista ”Drafts” si ”BCC”, ci doar ”Delete” ?
Eu am inceput la 20 de ani munca, imediat dupa ce am terminat liceul. Am facut si faculta la zi si sport aproape de performanta si mi-era criminal de greu. La 25 de ani insa cand majoritatea celor de varsta mea erau inca “speriati” de ce inseamna munca, eu eram deja satula. Mi-a folosit ENORM fortarea aia de inceput …
Grupul celor care se forteaza pentru experienta o saluta respectuos pe Dojo
)
Am auzit replica “Lasa ba ca ai toata viata inainte sa muncesti, ia si umbla dupa femei si distractie acum, cat esti tanar!” de aproximatv 26574 de ori. De la oameni din familie, la colegi de facultate si la tovarasi de pahar, toti au spus-o dintr-un fel de repulsie fata de ideea de munca, inradacinata probabil in pitorescul “timpul trece, leafa merge, noi cu drag muncim”.
Am inceput sa lucrez la 21 de ani, prin anul 3 al unei facultati din politehnica pe care atat de bine o descrii si nu mi-a parut rau deloc pentru ca acum, cand am terminat facultatea imi doresc sa fi sarit peste primele 2 joburi ingrozitoare pe care le-am avut. Si le-am bifat deja din timp.
Un inceput e intotdeauna greu, iar inceputul carierei e poate cel mai greu inceput din viata. Acum caut inceputul carierei, in urmatorii ani trebuie sa se contureze, pentru ca inceputul vietii de salahor il stiu deja. Stiu de ce sa ma feresc, stiu cateva din lucrurile pe care nu vreau sa le fac, chiar daca pot.
De fapt, sa incepi devreme inseamna sa poti sa faci fata desteptilor de la HR(care si mie imi sunt foarte dragi, cu putine exceptii). Bun articol, tizule.
Perioada de la inceputul oricarei cariere , primele joburi adica, reprezinta oricum o etapa destul de dificila. E mai bine sa treci peste ea cand inca ai puterea si concentrarea pentru a nu fi doborat.
Sar’na
As putea aproape spune ca e ca in cazul sexului. In prima faza nu va iesi oricum totul perfect (daca iese macar bine, tot e ceva). De-asta e buna incercarea si implicarea
Gresit. Perioada facultatii trebuie dedicata facultatii, distractiei si dezvoltarii personale (citit o carte, vazut un film, vizitat blogul lui Garm, ascultat o muzica, urmarit un eveniment sportiv, urmarit un talkshow politic, citit un ziar, vizitat o galerie de arta, dus la teatru )…ma rog ai prins ideea. Sigur o perioada de practica este bine venita, poate o juma de norma in vacanta undeva in domeniu, dar un job full time in nici un caz.Dupa facultate ai tot timpul din lume sa muncesti, anii astia insa nu ii mai primesti inapoi. Iar daca in anii astia nu te preocupi de tine o sa fii doar unul din multime, influentabil si usor de manipulat.
Eu unul m-am angajat dupa terminarea facultatii, intr-o multinationala. Faptul ca nu aveam experienta nu m-a oprit sa o castig. Am muncit, mi-am vazut de treaba, si usor usor am fost avansat, am fost trimis sa reprezint firma pentru care lucrez la clienti din strainatate si asa mai departe. Si toate astea in 5 ani (prima promovare am avut-o dupa doar un an).
Chiar imi pare rau de cei care cad in capcana: “angajarii pe perioada facultatii”. Sigur ca la 25 de ani dupa 5 ani de munca o sa ai alt statut in firma fata de un proaspat angajat de 25 de ani, dar in conditii normale de pe la 27-28 de ani incolo o sa fiti cam la acelasi nivel.
Compromisul “angajarii unui pusti de 21 de ani” este legat strict de partea financiara. Un student de 21 de ani are alte pretentii fata de un absolvent de 26, si este mult mai usor de “exploatat”.
E clar, sunt o anomalie. Nevermind…
P.S. despre P.S.: O astfel de practică (pe care am mai întânit-o şi eu) nici măcar neprofesională n-o pot numi, ci doar nesimţire în stare pură. Şi este unul din semnalele pentru firmele de evitat.
Garm : Eu nici nu-i vreau inapoi. Good riddance ! Am evoluat in ei, au fost fun din multe puncte dar nu s-a pus problema de ramas cu prea mult din facultate si interactiuni. N-am stat la camin iar vechii prieteni au ramas tot ”vechi prieteni”. Si tocmai, ca nu-s conditii normale. Unul care munceste de la 20, nu e egal cu unul care munceste de la 25. Nu e vorba doar de know-how ci de experienta pura. Nu vorbim acum de oameni super talentati ci de oameni pe acelasi palier dar cu background diferit. De asemenea, nu fac comparatia : Eu vs. taica-meu sau cu oameni care au facut in total alt regim facultatea si au avut alte posibilitati. E vorba de doi oameni care au terminat aceeasi facultate si sunt cam la acelasi nivel. Unul incepe sa lucreze de la 20, altul de la 25. Eu zic ca e o diferenta.
In plus, gandeste-te ca sunt domenii unde experienta este totul iar facultatea chiar si la maxim nu-ti ofera pregatirea necesara ci doar linii de ghidaj.
Si te mai intreb acum, cu exceptia realului CE sa inveti in facultate ? Au fost cateva materii in trei ani care chiar m-au temperat\educat putin dar atat, foarte putin comparativ cu tonele de informatii in eterna schimbare ce te asteapta in meserie.
Chestia cu egalizarea dupa un timp chiar n-are nicio treaba. Am fost de fata cand s-a refuzat accesul unui tip de 27 de ani pe motiv ca n-avea expeirenta. La aceeasi experienta = aceeasi exploatare indiferent de varsta.
”Violul” e la fel oricand ai incepe jobul, fie ca e din facultate, fie ca e la 30 de ani. CV-ul si recomandarile iti permit sa negociezi iar varsta devina un dezavantaj dupa o vreme.
Armand K : In Ro se intampla cam in 90% din cazuri, inclusiv in multinationale. Am fost odata sunat la 5 luni (nu glumesc) dupa ce am depus un CV. Asta insemna ca ar fi trebuit sa stau 5 luni cu inima in san ?
Te-am mai intrebat, de ce ai restrans accesul la blog ? Mie imi apare ca as fi banat de pe el !
La mine ar fi o problema, studiile si fieldul nu se prea leaga
In timpul universitaii (drept economic) am facut consultanta juridica pe jumatate de norma iar cu trei luni inainte de absovire mi`am luat un job full-time la o agentie mare de publicitate, dupa un an am trecut in departamentul marketing “la client”. crezi ca ar fi necesar in asa conditii studii suplimentare de marketing?
Nu as zice, sunt domenii adiacente desi publicitatea e doar o parte din mixul de marketing. Oricum nu ai unde sa faci cursuri seiroase de mk in Moldova sau Ro. Ai avut un super noroc cu agentia, keep it like that
Normal ar fi sa le faci afara cand ajungi la un nivel, dar unde ? (afara, of course)
Chiar si asta era un punct de discutat. Cand sunt necesare studiile extra ? Eu le vad necesare mai ales atunci cand ai ajuns la un pucnt unde nu mai poti avanasa prin pura experienta in cariera si vrei ”mai mult” (cultura publicitara de exemplu). Faci o facultate, ca baza, dar mastere , specializari, etc ar trebui facute cand se simte nevoia lor.
@krossfire:
). O să-l pun iar online imediat ce împac tema cu nişte “mărunţişuri”. Adică după ce găsesc vreo combinaţie de temă+plugin care să facă ce vreau eu — nici nu mă gândesc să mă leg iar la cap cu PHP şi interfaţare cu WP.
1. De acord că se întâmplă. Dar mărimea societăţii tot nu schimbă faptul că e vorba de nesimţire. Iar multinaţionalele nu-s o excepţie. Succesul economic al unei firme este una, felul cum îşi tratează angajaţii (şi virtualii angajaţi) este altceva; şi cele două n-au neapărat vreo legătură.
2. Aveam de gând să schimb platforma (din nou!) şi m-am tot învârtit, din cauza nehotărârii, nefăcând nimic, până ce, la un moment dat, i-am dat o vacanţă din lipsă de timp. (Speaking of marketing: “timp” e evident sinonim cu “chef” în cazul de faţă
Ah, şi apropo de comentariile recente:
Artur, nu cred că eşti singurul pentru care studiile şi field-ul nu se leagă. Mai ales pentru studiile pe care le-ai făcut. Studii suplimentare… Hm. Noţiunea asta de studii este foarte… ambiguă. Dacă-i vorba doar de îngroşat teancul de diplome, poate fi impresionant, dar tot fucking useless. Oricât de puţin le-ar conveni unora, nu toate facultăţile/cursurile/seminariile/etc. sunt o apă şi-un pământ. Tind să fiu de acord cu Krossfire în cam toate punctele replicilor lui anterioare.
Cat m-a lovit post-ul asta. Si nu pentru nu ai dreptate, ci pentru ca ma omoara, ma chinuie zi si noapte problema asta. Trebuie sa fac cat mai multe, sa acumulez cat mai multe etc etc. Ma gandesc la lucrurile astea de prin clasa a 10-a, iar a 11-a si a 12-a au fost chin pentru mine cand imi dadeam seama ca nu pot face nimic. Primii bani i-am castigat cand am scris cateva articole in Ecranul Valcean pana a disparut si cand am facut o traducere. Am fost extrem de mandra. Ajunsa in Bucuresti am crezut ca voi gasi cainii cu covrigi in coada, ca simplul statut de student ma va propulsa cumva in cariera asa ca am inceput sa aplic, trecand, insa cu orgoliu si incapatanar peste tot ce inseamna KFC sau call center. M-am ales cu un internship in HR iar vara asta cautarea continua pentru ca vreau mai mult. Ba nu, reformulez, pentru ca am nevoie de mai mult.
In alta oride de idei, plan plan plan..numai ca uneori e nitel frustrant sa tot plan si sa tot try si sa result nothing (ca sa o dau pe romgleza de tot). Sau am fost eu ghinionista. Oricum, sunt atat de multe lucruri fustrante pe tema asta. Tocmai ce terminasem de scris un post imens cand l-am vazut pe al tau. Voiam sa vad si partea cealalta a paharului.
P.S: promit sa fiu unul din oamenii de la HR care sa dea follow-up si sa anunte candidatul ca nu e “ceea ce cautam, dar il asteptam pentru viitoare colaborari
”
@Oana:
Mai şi costă puţin — vreo două-trei clicuri în varianta electronică (reply, insert template).
“uneori e nitel frustrant sa tot plan si sa tot try si sa result nothing”
Au englezoii (sau americănoii?) o vorbă: Hope for the best, prepare for the worse. Unii zic c-ar fi pesimist. Eu cred că-i realism — pesimism ar fi “there’s no chance in hell”.
P.S. la P.S.: Aşa să faci.
Armand : Ce-i mai iritant e ca in timp de criza nu mai apar nici ‘’scoli” de specializare cum apareau inainte (3-4 specialisti stransi la un loc iti ofereau un curs pe cateva luni – platit, dar util)
Oana : O sa-ti trimit CV-ul de proba, cand ajungi in HR
Si eu sufeream de aceeasi frustrare in clasele 11 si 12 si m-a cam apucat si acum pentru ca lipsesc in masa locurile libere si deschiderile. Cred ca e pur si simplu o perioada mai ”frustranta”. Vedem in toamna.
Kross nu vreau sa par arogant dar momentan nu prea ai cum sa intelegi. Tu esti la inceput de drum, eu deja am o oarecare experienta. Dupa cativa ani o sa imi dai dreptate.
Faza cu experienta e cam asa: unul de 25 de ani cu 5 ani experienta este evident mai bine cotat decat unul de 25 de ani cu 0 ani experienta. Dar la 28 de ani unul cu 3 ani experienta este cam la acelasi nivel cu unul de 28 cu 8 ani de experienta. Vorbim de persoane similare ca diplome si capacitati intelectuale.
Evident in cazul in care nu m-am facut inteles de la inceput: nu ma refer la cei care stau si “beau in fata scarii”. Vorbesc de oameni care in aia 5 ani in care nu au lucrat si-au dezvoltat cunostiintele pe cat mai multe paliere. Paranteza: in domeniul publicitatii (unde am impresia ca vrei sa lucrezi tu) este mult mai importanta cultura generala decat in alte domenii. Este mult mai probabil ca un om cu un background mai “divers” sa vina cu o idee originala decat unul care a stat in birou de dimineata pana seara.
Din pacate treaba asta cu inceputul cat mai devreme este o moda preluata de afara si inteleasa gresit. Nu confundati un job cu jumatate de norma la MCDonalds, sau participarea la un ONG cu un job clasic de la 9 la 6. Trainingurile, internshipurile si perioadele de practica sunt altceva. In nici una din firmele de afara in care am fost(firme foarte mari) nu am vazut studenti.
Pe mine perioada facultatii m-a invatat multe. Nu neaparat chestii pe care le-am folosit explicit in job cat chestii adiacente dar toate extrem de importante.
Nu stiu, cel putin in domeniile cu care am luat contact, rar am vazut doi oameni de aceeasi varsta si pregatire dar cu experienta diferita sa fie tratati sau platiti la fel. Experienta a spus tot. Eu personal nu pot sa ma pun la acelasi nivel cu unul cu mai multa experienta, chiar si de aceeasi varsta si nici nu consider ca trebuie sa-l tratez din aceeasi perspectiva profesionala pe unul cu mai putina. Da, dupa o vreme tind sa se ”egalizeze” competentele dar daca esti genul care vrea mereu mai mult, fiecare an in plus este un avantaj !
Pai sa incepi nu inseamna sa incepi sa muncesti aiurea. Speram ca era clar ca e vorba de domeniu sau de lucruri adiacente domeniului ! Munca la KFC e total altceva
Ehei….
Tinerete, tinerete….
Auch… eu stau extrem de prost la capitolul asta: am 25 de ani, experienta limitata, sunt somera, absolventa si studenta (ca n-am terminat decat una din facultati deocamdata)… toate 3 in acelasi timp. Si din dorinta de a face ceva, orice pana in octombrie am ajuns sa ma gandesc si sa ma angajez aiurea, chiar daca eu vreau programare.
White Wolf : Asta a fost subtila
?
Brontozaurel : Pai mere pe programare, nu v-a luat criza atat de tare desi ma astept la joburi noi prin septembrie.
La Headvertising mi-a raspuns creatia, si m-a refuzat bland pe motiv de lipsa de locuri. Vedeti ca se poate si fara un inutil HR in firma ?
Am senzatia ca tu crezi ca ti-ai facut planul, ti-ai stabilit pasii si ti-ai aranjat macar partial restul vietii. Hmmmm… vezi ca riscurile se calculeaza ele, dar contextul nu e controlabil. Deci:
1. Anii aia in care tu iti iei experienta pe sistem 9-6 si overtime ca cere sefu’ dar nu il plateste nu se intorc inapoi. S-ar putea ca pe la 30 sa iti para rau ca i-ai petrecut muncind.
2. Munceste, prietene, daca nimeresti intr-un loc de unde nu ai ce invata nu o sa prea inveti nimic. In schimb, ti se tabaceste fundul de la atatea suturi.
3. Oportunitati sunt garla, nu iti imagina ca daca nu ai experienta nu te ia nimeni.
4. In publicitate nu curge lapte si miere, mai degraba orgolii, minciuni, inselaciuni (si asta e partea buna a lucrurilor).
Acum… daca tu vrei casa si masina si bani multi si admiratia dusmanilor… Angajeaza-te si la 18 ani. Intr-o multinationala eventual, vezi ca astea au obiceiul sa te faca sclav pe bani, iti dau si pozitie sociala destul de ok… Merge;)
Sau nah… poti incepe cu pasi mici. Ca cica mai sunt si alte lucruri importante in viata.
Aia cu ”locul de unde ai ce invata” credeam ca se subintelege. Stiu, pentru ca am parasit un job pana acum (amiabil, e drept) si am intrerupt si o colaborare (aici pe tema obtuzitatii). Am gustat din lumea publicitatii, nu intentionez sa o schimb prea devreme ci doar sa ma remarc cat sa pot face alte lucruri.
Revin din nou cu intrebarea : Ce faci in anii aia pe care ii ”pierzi” ? Si mai ales, cat poti munci pe minim ? La fel de bine nu se intorc nici anii de sclavie de dupa. Oportunitati in domeniul asta nu prea mai sunt la momentul de fata, nici macar pentru cei pregatiti -> atata timp cat angajarile inca se fac pe baza de recomandari si in sistem intern.
Nu sunt genul care sa stea in sclavie, inca imi permit sa ma consider suficient de bun incat sa plec dintr-un loc unde nu-s apreciat.
Tu vezi anii aia “pierduti”. Eu am vazut anii aia “pierduti” ca pe un castig de experiente personale. Dar ma rog, eu sunt genul de rebela care a vrut sa afle pe propria piele ca, de ex, “daca sari de la 2,5m e posibil sa iti sucesti glezna; si daca nu o tii in gips 3 saptamani, ci doar 6 zile, o sa te doara posibil toata viata”:P
Sau poate ca “it all comes down to perspective and desires”.
Experienta senzoriala nu ma mai pasioneaza de ceva vreme. Am acum alte aspiratii care-mi depasesc insa varsta si capacitatile materiale => De-aici si graba
O sa vad maine “cat de tare a lovit criza”… sper! Ca inca o amanare si cedez nervos
Nu ajungea ca oricum ma simt inutila si incapabila…
Stai chill, ca mie au inceput sa-mi raspunda dupa ce am inceput sa le injur HR-ul
)
Daca vrei sa te angajezi nu te baza in HR-ul firmelor si nu astepta raspuns de la unii sau altii. Fii un spammer cat se poate de serios si trimite cv-uri la absolut toate firmele pentru care ai cat de cat pregatire in domeniul vizat. Destul de putini raspund, si mai putini te cheama la un al doilea interviu dar nu stii de unde sare iepurele. Mai multe interviuri mai multe sanse de castig.
. Dai o bere cand semnezi contractul 
.
Da, vad ca doar cu spam si ”creativitate absurda” in mesaje (adica jigniri mascate in diverse jocuri) au curiozitatea de a da reply, Modestia nu foloseste de nicio culoare (si nici n-ar trebui)
Am terminat sesiunea. Ma laud doar, plus va informez ca n-am murit. Era sa mor, in cateva randuri, dar a mai trecut un an.
Revenind la subiect, stii ca o sa te contrazic, nu? Nici macar atat, doar o sa dau exemplul meu: in anul 1, nu am lucrat. Mult de invatat. In anul 2 am lucrat putin, nu era in domeniu, si mai mult de invatat, duceti-va naibii. In continuare cu bursa in mana si considerand cam 70% din ce se face la facultate, util. In anul 3: lucrez in domeniu. Chestie care ma ajuta mult si invat foarte multe chichite intr-o perioada foarte scurta. Din pacate, extrem de mult de invatat. Rezultat: subsemnata aratand destul de subnutrita, lesinand pe la examene, cu riscul de a pierde bursa etc. In continuare, cam 70% din ce fac e util si-mi va trebui. Zi si tu, cat de nebuna si de masochista ar trebui sa fiu sa ma angajez la anul? Cand am si licenta? (unde spre deosebire de altii am de invatat 4 materii, din care 1 se intinde pe 3 ani, alta pe 2 ani si celelalte doua pe cate 1 an, avand in jur de 1500 pagini fiecare?)
In rest, ai dreptate
Da, dar ai inceput. Totusi topicul nu este ”Angajati-va din facultate si dati-o naibii de scoala” ci ”Incepeti devreme”. Nici eu n-am mai lucrat in ultimul an, cu exceptia unei mici colaborari la inceput.
Ma simt mai aproape de ideile lui Garm poate si pentru ca am aplicat ca la carte cele descrise de el:)
Anii petrecuti cu nasul in manuale din nefericire ii tradeaza acum.
In afara de practica facuta pe bune in doua vacante nu am lucrat si nu am dorit sa lucrez sub nici o forma in perioada facultatii. Am batut in cei 4 ani de facultate Romania in lung si in lat cu nasul pe tren si cu autostopul. Am intalnit toate tipologiile de oameni de la aurolaci si oameni ai strazii, pina la profesori universitari si consider ca de la fiecare am avut ceva de invatat. Nu am facut asta in scopul de a imi face relatii dar, dupa terminarea facultatii pilele, recomandarile sau cum vrei sa le numesti au venit de la sine pentru a ma ajuta sa gasesc un job. Consider ca in zilele noastre comunicarea este mult mai importanta decat cunostintele propriu zise pentru a avansa. Am colegi care au terminat exceptional facultatea dpdv al notelor si profeseaza la un nivel inalt dar nu vor avansa niciodata decat daca isi vor transforma personalitatea
Ca sa inchei, consider ca experienta de viata m-a ajutat cel mai mult in cariera.
Spor la cautari, sper sa gasesti ceea ce iti doresti cat mai curand.
Pai experienta de viata te ajuta cel mai mult in general dar depinde cum vrei sa o acumulezi si gen de om esti. Daca esti genul care vrea sa invete putin de la fiecare e una, daca esti tipul care vrea sa invete doar de la cei puternici, iar e bine. Oricum, nu vad unde-i locul omului care vrea sa invete ”numai” din carti.
[...] tema “care e drumul?“. Eu am ajuns la articolul lui Zoso prin postarea lui Krossfire: E bine să începi devreme. Şi da, sunt de acord cu el: cu cît mai devreme, cu atît mai bine. Mergi la Pro Democraţia să [...]
Aruncati un ochi si pe articolul postat de dorin. Oarecum explica de ce e important sa incepi devreme si din alta prisma : Poti inca experimenta, nu esti obligat financiar sa stai 2 ani intr-un job care nu-ti convine.
Foarte interesanta dezbaterea, si sunt total de acord cu autorul. Eu am inceput la 19 ani (chiar un pic inainte) full time in paralel cu facultatea. Am un avans considerabil fata de colegi de ai mei de generatie.
Nu sunt de acord deloc cu Garm, si am multa experienta la acest capitol. Indiferent cum ai da-o, niciodata unul de 28 de ani cu 3 ani experienta nu va valora la fel cu unul de 28 de ani cu 8 ani de experienta. No way!
In ce priveste relatia cu oamenii de HR, e bine sa intelegi cum functioneaza un sistem, de exemplu o firma mare, si care e rolul HR-ului cu adevarat in ea, nu poeziile din carti, ca sa nu ai asteptari nerealiste. HR-ul nu este inutil intr-o firma, dar trebuie sa stii ce sa ceri de la el. E adevarat ca fenomenul acesta, de a nu da raspunsurile in urma interviurilor, este poate suparator pentru cei care candideaza, dar as putea sa iti dau cel putin 5 exemple similare de comportamente ale candidatilor care deranjeaza al naibii cam pe toata lumea. si ideeata e corecta, daca nimeni nu sanctioneaza un comportament el se va repeta, si asta e valabil si pentru comportametul celor de la HR – daca nu ii sanctioneaza nimeni, ei repeta. si atata timp cat nu au nevoie sa se imbunatateasca penca merge si asa, asa va si ramane.
Astept cu interes postul ala cu relatia cu oamenii de HR.
si cu postul lui zoso sunt de acord
Acum analizand comentariile ar trebui sa zic ceva in stilul ”Muhahahahaaa…my side is winning…start early”
Kross cred ca ar fi fost interesant si un “poll”
). Chiar foarte interesant. Oarecum off topic tu nu erai cu licenta in perioada asta? Ai scapat de ea?
@Becu’Economic – “Indiferent cum ai da-o, niciodata unul de 28 de ani cu 3 ani experienta nu va valora la fel cu unul de 28 de ani cu 8 ani de experienta” – da’ de ce ?
Am avut o gramada de colegi care aveau putina experienta da’ valorau (si valoreaza) mult mai mult decat mine. Am avut ţ locuri de munca, in general ma angajau in functie de ce stiam sa fac, iar dupa o perioada renegociam in functie de productivitate/calitate.
Mi-am schimbat de mai multe ori domeniul de activitate, devenind oama cu experienta 0 dar, inaintat in varsta, asta ar fi insemnat ca nu aveam nici o sansa in fata unuia mai tanar si experimentat pe domeniul respectiv ?
@krossfire – m-am ales cu o bataiala crunta, bataiala care se manifesta sambata, duminica si in zilele de concediu. Imi e tare greu sa ma obisnuiesc doar cu un loc de munca, da’ ma straduiesc
Ma ajuta si faptul ca, privind in urma, ma capatuiesc de fiecare data cu un zambet mare si tamp la gandul celor facute in vremea in care imi puteam permite sa le fac.
@Garm – io as vrea sa vad un “poll”, da sa fie vizibile diferentele si in functie de varsta.
Da, ar merge un sondaj intr-adevar dar ce sa intreb pana la urma ? Ca nu ma intereseaza neaparat cei ce muncesc full-time in timpul facultatii ci mai degraba de cand au inceput sa munceasca, sa-si ia colaborari, etc.
Io ma gandesc ca ar trebui sa intrebi ce te intereseaza pe tine.
Uite, incep io:
la 6 ani am inceput cu agricultura.
La 12-14 cu domeniul elecrtotehnic (daca se poate numi asa ceva bobinatul motoarelor + tablouri de comanda), constructiile + mecanica.
De la 21 pana la 27, fauritor de proiecte, agent comercial, fauritor de lumanari, barman, topometru, depanator computere, catelar, agent de testare a pietei, crupier, pseudo-maistru constructii/hidrolog- imbunatatiri funciare … si ar mai fi, da-s fara rost.
Pfuai, ce de experiente (de viata si joburi). Noi tindem sa consideram un lucru tupeist schimbatul firmelor in acelasi domeniu…
PS. inteleg ca multe lucruri tin de domeniul de activitate, sa ne intelegem, ca student nu aveam cum sa muncesc din postura de inginer. Sunt constient ca in alte domenii e posibil sa faci aceeasi munca si sa ocupi functii pe care le poti ocupa si dupa ce termini facultatea.
Noa, ca sa fiu corect pana la capat, parte din ele mi-au fost impuse, restul le-am ales doar pentru independenta financiara, independenta care se manifesta sub forma tonelor de bauturi cu multe grade, de bun inteles, consumate cu prietenii
Pai tocmai, eu pot lucra pe domeniul meu de-acum. N-am pasiunea bauturilor cu multe grade (niciun fel de alcool, de fapt), nu sunt genul care sa-si ia rucsacul si sa fuga in Vama (mai degraba genul care doarme in autobuz ceva ore pentru a ajunge pe litoralul grescesc) astfel incat daca fac niste bani si un CV nu pierd prea mult dar castig enorm. Sunt inca la varsta demisiilor posibile.
krossfire – he he he, nici io nu am avut pasiunea bauturilor cu multe grade, nici nu o am (in fapt, nu-mi place alcoolul – doar starea indusa), da’ am avut pasiunea lucrurilor nebunesti, iesite din tipare, lucruri ce LE PUTEAM provoca mult mai usor si cu ajutorul bauturii.
Nu inteleg foarte bine ce vrei sa spui cu ‘varsta demisiilor posibile’, chiar daca am facut de curand un an la noul loc de munca, sunt constient ca pot demisoana oricand, si asta nu numai de la locul de munca.
Da, poti demisiona dar apar tot felul de factori : Banii, familia, etc. Dupa o varsta probabil exista libertatea financiara care sa-ti permita sa-ti mai iei perioade libere dar exista si perioade intermediare in care esti dependent de job (si sefii simt asta).
Cred ca depinde foarte mult de modul de a vedea lucrurile, pana sa ajung la independenta financiara nu am simtit ca as fi dependent de un job, si asta pentru faptul ca sunt dispus sa muncesc (cel putin temporar) si in alte domenii.
Pentru mine nu exista ‘nu-mi gasesc de lucru’, exista pentru altii ‘nu-mi gasesc de lucru in domeniul meu’ sau ‘… ce as fi dispus sa muncesc’.
Un bun prieten, fost director la fostul OCOT, actual OCPI, si-o dat demisia si timp de un an o muncit ca si operator computere intr-o farmacie, deasemenea o facut si taximetrie. Si acum ii pregatit oricand sa-si inchida firma in cazul in care nu ar mai merge.
Ii drept, vremurile s-au schimbat, asteptarile sunt mai mari, posibil ca scopurile sa tinteasca si sa vizeaze alte aspecte.
@sorin, n-as zice ca asteptarile sunt mai mari. Cel mult incep sa se normalizeze idei ca “profesionalism”, “profesionisti” si “in schimbul banilor pretind calitate / operativitate / performanta”. Doar ca putin mai lent decat ar trebui.
Vrem nu vrem, facem parte din satul european si chiar traim in secolul XXI. Nu ?
p.s; Krossfire, only time will tell
Sorin ai dreptate este vorba varsta conteaza foarte mult.
Eu raman la parerea mea : Exista oameni buni\foarte buni\exceptionali care se pot remarca pana la urma la orice varsta (daca li se da sansa , insa mediocritatea romaneasca rar vede geniul). Pentru restul, cei medii , ”normali” experienta este singura scapare si singurul factor definitor profesional.
@White Wolf – raman cu impresia ca ne gandim la lucruri diferite. Nu sunt sigur ca iteleg la ce faci trimitere dar, sigur io ma gandeam la asteptarile pe care le au omii de la ei si la scopurile fixate pentru ei. Am precizat ca “dupa o perioada renegociam in functie de productivitate/calitate”. Asta ar fi in relatia, angajat/angajator, client, administrator … adica, unii cu altii, nu asteptarile si scopurile fiecaruria din partea lor spre ei. Mnoa, io ma gandesc in ce masura se pune accent pe realizarea profesionala.
In continuare nu sunt de acord cu garm, iar cu Sorin sunt de acord partial. oricum, problema valorii unui candidat sau angajat este o discutie mai mult filozofica si depinde in principal de sistemul de referinta ales. valoarea unui angajat si salariul pe care il primeste sunt 2 lucruri fundamental diferite. (sorry, nu merge Shift-ul ca lumea). Ca sa vorbesc insa in termeni lumesti, un cetatean care isi schimba locul de munca in aceeasi industrie are sanse mai mari sa fie evaluat ca avand experienta, decat unul care isi schimba locul de munca in afara industriei. ala din interior se cheama ca se misca vertical, iar alalalt orizontal. depinde ce-si doreste fiecare. de exemplu, pentru mine salariul nu a fost niciodata un factor motivator, dar deloc (nu cred ca sunt un caz reprezentativ), in schimb alte chestii cum ar fi libertatea de decizie si de actiune, posibilitatea de a face o chestie cap-coada, posibilitatea de a-ti alege resursele etc. au contat foarte mult. pentru alti oameni insa, conteaza mult salariul, numele companiei in care lucreaza (statutul social), posibilitatea de a [participa la traininguri platite de firma, de a avansa ierarhic etc. Cand te vede la interviu, un angajator te evalueaza in primul rand la capitolul atitudine, apoi la motivatie si potential, si abea apoi la experienta, pregatire etc. la fel cum pe angajati ii anima chestii variate, la fel si pe firme, si firmele au motivatii diferite si cauta chestii diferite. In materia asta exista foarte multe nuante si e o lunga discutie, nu vreau sa plictisesc lumea (daca exista interes cu placere). Revoltele de genul “eu sunt bun si am experienta si uite ca l-a angajat pe ala care nu stie nimic, precis are pile” sunt puerile. trecand de subiectul pilelor, pe care il discutam separat daca vreti, faptu ca esti bun si ai experienta depinde de sistemul de referinta pe care-l aplici. Conform cu sistemul tau sigur ca esti bun, da sistemu firmei e altu si conform cu ala nu esti bun. Competenta rofesionala sau eficienta profesionala nu sunt niste concepte absolute. eficienta profesionala sau productivitatea unui angajat depind in proportie foarte mare (uneori si 80%) de sistem, de firma. Acelasi om pus in 2 firme cu sisteme interne diferite va da randamente diferite, si doar e acelasi om, stie aceleasi chestii. Asta face ca procentul de lipeli de proasta calitate intre angajati si angajatori sa fie foarte mare, si de regula explica fluctuatia de personal(fie intr-o industrie fie intr-o firma). Acelasi lucru se intampla si cand dau oamenii la facultate. Un procent urias din studenti descopera in facultate ca nu le place ce si-au ales. unii merg totusi inainte si absolva, altii ies pe parcurs. oricum, aceste categorii vor avea de suferit ulterior, ca tre’ sadescopere ce le place sau ce sunt in stare sa faca si alte alea.
Cu privire la faptul ca angajatorul tau ar simti ca tu esti “fortat” sa accepti compromisuri ca nu-ti permiti sa ramai fara job, asta e o remarca inspirata din perioada prezenta de asa numita criza, in care se tot scoate pe tapet aceasta problema.
problema compromisului necesar si a integritatii omului in munca este o discutie lunga, daca aveti interes cu placere, si realitatea e ca o iata profesionala super okin care sa-ti pastrezi niste principii, sa ramai integru si totusi sate intelegi cu patronu si sa ai un salariu bun nu e un deziderat imposibil. faptul ca putini ajung la acest echilibru se datoreaza numai si numai faptului ca nu stiu ce sa faca si cum sa ajunga la el. daca ne dorim chestia asta, nu numai la modul declarativ ci chiar pe bune, este esential sa fim foaaaaarte sinceri cu noi insine cand ne decidem sa afirmam despre noi insine ca “meritam” cutare sau cutare lucru, cand judecam patronu ca nu e asa si pe dincolo si ca nu face niste chestii, ca nu da salariul suficient si alte alea. oamenii au tendinta de a judeca angajatorul, fara sa se judece obiectiv si sincer si pe ei. nu inseamna ca tre sa-si faca mea culpa in fata comitetului, da sa recunoasca cand trag chiulul, cand sejoaca in retea, cand zic ca se duc la CERF si de fapt se cara la bere cu baietii, cand fac rapoartele cu copy-paste si alte alea. sunt umane si de inteles, pana la o limita, da si alea pe care le face patronu sunt umane si de inteles pana la o limita.
In esentza, nimic in viata si in cariera nu e usor si nu se obtine usor iar daca se obtine usor inseamna ca nu e important. Mie mi se pare important sa ne ferim, mai ales aia mai tineri si la inceput de drum, de preluarea a tot felul de termeni, multi de import, a caror esenta nu o intelegem foarte bine, cum ar fi succes, cariera, competenta, dezvoltare personala, invatare continua, etc. Cuvintele astea sunt niste sabloane, asa cum este la noi rata somajului sau productivitatea calculata la nivel de tara, care nu reflecta absolut nimic dar pe baza ei ne baga unii intr-un top unde suntem pe la coada. sabloanele astea sunt periculoase penca contribuie la crearea aspiratiilor, te trezesti ca oamenii isi doresc o “cariera” in domeniul x, fara sa stie ce e aia da suna bine, sau vor sa aiba succes, da nu stiu sa zica cum anume se intampla asta.
Abordarea de baza e aia contextuala. studiaza contextul si vei vedea ca la fiecare nou context se potriveste alta regula. Retetele de succes, gata facute si postate pe varii site-uri de job-uri sau de cariere nu au ce cauta in discutia asta. si nici Tips and Tricks.
A, si sa nu uit, avand in vedere ca sunt atat de multe necunoscute si de nuante posibile, mie mi se pare esential sa incepi devreme. Nu de alta da daca nu, pana te dumiresti despre ce este vorba ai imbatranit.
In fond depinde de ce inseamna munca pentru fiecare.
trebuie sa incepi devreme si sa faci munca de calitate,parerea mea
Sorin : Acum depinde ce inseamna productivitate, rezultate ? In multe domenii rezultatele = relizari adica se va vedea doar ce faci foarte bine, nu ce faci in general.
Becu : O sa incep cu al doilea mesaj – Clar, experienta in mai multe campuri adiacente e un super plus (chiar si in campuri neadiacente, vezi campionul – sorin). Eu deja m-am decis ca nu pot face PR prea multa vreme, pur si simplu ma limiteaza creativ si ca nivel de actiune asa ca m-am orientat spre altceva, colaborand si facand traininguri in domeniu.
Cat despre primul mesaj : Merita sa-ti fi deschis un blog si sa scrii doar aia
– Miscarea verticala este cea care imbogateste cu-adevarat CV-ul , de-aia e bine sa-ti gasesti din timp ”axa”.
Adidas : Iti dai seama ca nu ma gandeam la a incepe sa dormi pe canapeaua vreunei corporatii
@adidas: ai dreptate, exact asa trebuie sa faci. Este cel mai bine
@krossfire: rezultatul muncii nu e in functie de ce se vede si ce nu. Ca nu de aia muncesti mai bine sau mai prost ca te vede cineva sau nu (de altfel muuuulti oameni ai muncii asa procedeaza). Munca adevarata si calitatea ei este independenta de aprecierea celorlalti, chiar si a sefului. Seful, colegii sau sistemul pot gresi, ca sunt muritori de rand si sistemul e imprefect. Asta nu afecteaza calitatea muncii, care este intrinseca, nu depinde de confirmarea cuiva. Faptul ca cel ce te evalueaza te si plateste functie de acea evaluare este altceva. Nu plata sau aprecierea lui da masura valorii muncii tale.
Experienta pe orizontala nu e neaparat un avantaj. uneori poate fi un dezavantaj. Daca ti-ai propus sa fii cel mai bun pilot avioane de vanatoare, orice experienta pe orizontala te va abate de la directia catre acest obiectiv. Daca insa ti-ai propus sa iti deschzi o afacere proprie, de orice fel (de exemplu sa faci bani din on-line sau sa iti faci un chiosc in piata) experienta pe orizontala e un mare avantaj. Depinde de obiectiv si de sistemul de referinta.
Unii oameni nu pot suporta specializarile stricte, sau rutina excesiva, pentru ca au sentimentul (normal de altfel) ca li se ingradeste lbertatea 9ceea ce e adevarat). Altii tocmai asta cauta, din dorinta de a nu-si bate ei capul cu deciziile si raspunderea atasata acestora, sa decida sistemul pentru ei. Si cand nu le place lor ce decide sistemul, ies in strada si fac greva si zic ca sa le garanteze statul locurile de munca. cat despre imbogatirea CV-ului, greseala multora este ca se gandesc prea mult la cum arata CV-ul lor si prea putin la ceea ce fac sau pot face efectiv. Ajungem la ceea ce am scris in mesajul anterior la “aspiratiile de cariera”, o abordare destul de superficiala a profesiei care ajuta marile sisteme la spalarea pe creier a celor integrati.
Nu cred ca exista suficient interes pentru subiectul asta ca sa fac eu un blog, si apoi on-line-ul nu e neaparat pasiunea mea. In plus, parca mentionai ca vei face un topic special despre relatia cu HR-ul, daca il faci voi comenta acolo.
PR-ul nu are cum sa te limiteze creativ (mult mai mult te limiteaza trainingul) decat daca te angajezi intr-o firma ca reprezentant de PR. Daca ai propriul tau butic de PR si dai consultanta la mai multi, varietatea de produse si strategii de comunicare posibile nu prea lasa loc de plictiseala. Nu stiu daca avem aceeasi acceptiune a termenului de PR. Iar ca sa ai propriul butic si niste clienti, cred ca trebuie sa ai ceva mai multa experienta (nu stiu cata ai tu dar din scrierile tale cred ca esti destul de tanar).
deci sa’nteleg c’ai intrat in vacanta, gata cu postarile? sau e b’festu? [oops tre sa fug la franz]
Becu : Pai tocmai, ca pana sa ajungi la buticul tau propriu trebuie sa suporti destui. Si chiar si asa, lucrand cu buticul altcuiva (o firma de un om, in ultimul an) te lovesti de prostia jurnalistilor si de lipsa de informare a clientilor. Cam asa e si in publicitate dar macar acolo nu tind sa semene atat de mult conturile (de multe ori daca alegi politicul in PR , sau ONG-urile nu mai poti iesi din sfera aia mai deloc).
Voi face ceva mai tarziu topicul despre relatia cu HR-ul. Astept sa ma mai irite putin mai ales ca ieri am primit un exemplu foarte pozitiv de HR care-si cunoaste treaba.
In marcom (Comunicare Integrata de Marketing) conteaza realizarile si rezultatele in aceeasi masura. Realizarile pentur ca fara ele nu poti face un portofoliu decent (pe post de creativ), nu poti avea pretentii mari salariale pe un nou post, etc. Rezultatele pentru ca ele tin in picioare firma.
Strelnikov : Nu, nu-i gata cu postarile…dar ma refac putin in orasul natal.
@krossfire: Daca de la varsta asta tu vezi in jur prostia jurnalistilor si lipsa de informare a clientilor o sa te blazezi cam devreme. Cu prostia jurnalistilor sunt de acord, e atat de vizibila incat nimeni nu ar putea-o ignora, nu trebuie sa ai vreo mare scoala ca sa o constati. Cu neinformarea clientilor insa nu. Presupun ca in categoria clientilor neinformati intre firmelemici si medii, eventual romanesti, ca alea straine au avut grija sa se informeze pe afara inainte sa vina. Clientii din categoria asta se confrunta cu atat de multe probleme si dificultati incat nu-i condamn ca nu sunt la curent cu ultimele noutati in materie de comunicare. Strategiile de comunicare nu se afla la baza necesitatilor unei firme, iar firmele romanesti nu au depasit inca baza acestei piramide, baza in care se inscrie necesarul de capital (nu e un secret pentru nimeni ca accesul firmelor la credite e o utopie in Romania), popularea cu resurse umane potrivite ca costuri si experienta cu nevoiel firmei, echipamentele direct productive sau know-how-ul necear serviciilor etc. Nevoia de servicii specializare, de comunicare, de HR, de consultanta financiara si manageriala, apare dupa ce primele necesitati sunt satisfacute si firma poate sa evolueze. Clientii aia de care zici tu inca nu au ce face cu aceste informatii, si de aia nu le detin, ci se orienteaza spre informatiile care le-arputea fi de folos imediat.
Da, internationalele stiu ce poate face un PR bun (si marcomul bun in esenta)
Ceea ce scrii tu e adevarat pentru unele facultati umaniste (cele foarte usurele), dar se poate dovedi un dezastru in cazul altora. Sa luam de exemplu dreptul, pentru ca pe asta il cunosc cel mai bine. Pe scurt: e vorba de mii de pagini de invatat in cei 4 ani de facultate. Mii de pagini esentiale una si una in viitoarea cariera (plus, poate, inca o mie – doua de umplutura). Este mult mai bine in cazul unei asemenea facultati sa stai sa inveti, sa aprofundezi, sa mergi la seminarii, chiar sa citesti in plus fata de ceea ce ti se preda. In conditiile astea consider ca un ”job”, chiar si part-time, e suficient cat sa iti distraga atentia de la invatat si sa pierzi chestiuni esentiale, greu de recuperat apoi. Eu, personal, ma felicit ca nu m-am angajat in facultate. A nu se intelege ca am stat cu burta pe carte toata ziua, dar inclusiv perioadele de respiro pe care mi le-am permis au ajutat intr-un final tot la invatat.
Bineinteles, dupa ce termini facultatea sunt o gramada de lucruri de invatat si in practica, de la cum gasesti registratura tribunalului la tot felul de chestiuni juridice care nu au fost atinse in timpul facultatii. Dar pentru asta exista perioada de stagiatura obligatorie pentru aproape toate carierele in domeniu.
Din pacate, principiul asta cu sa incepem cat mai devreme a atins si domeniul juridic si – in opinia mea – face ravagii. Altfel nu pot sa imi explic cum stundenti din anul I, pe care la seminar ii vad ca ii duce capul vin si iau (cu greu!!) 5 la examenul meu insa, in schimb, din discutiile lor de pe coridoare se poate deduce deja ca ei colaboreaza cu avocati. Sau cum intr-o actiune scrisa de una dintre cele mai mari case de avocatura de pe aici, care colaboreaza cu studnetii inca de prin anul III, faptul ca X a intrat fara drept pe patinoarul lui Y este calificat sus si tare ca fiind… violare de domiciliu.
Concluzia acestui comentariu prea lung este ca, in opinia mea, e bine sa le faci pe toate la timpul lor.
Ioana : Iti inteleg punctul de vedere si in cazul Dreptului, Medicinei, etc mi se pare vital sa inveti. Totusi, faptul ca-i duce capul se valorifica mai mult decat informatiile cantitative. Colaborarea cu respectivele firme ii va ajuta mai mult decat 10 pe linie dat fiindca ”nobody gives a shit about grades”. Stiu, imi vei spune ca vor iesi avocati mediocri dar exista sansa pentru ei sa se specializeze pe anumite tipuri de procese (cum sunt in lumea engleza : solicitor, barrister si altii axati pe o anumita serie de procese si folosind anumite pasaje de cod). Totusi, cred ca multi dintre cei desteptei angajati de pe-acum (pe recomandari si pile) vor lua drumul publicitarilor si PRistilor self made si vor obosi pana la 30 intr-atat incat sa se multumeasca cu o serie de cazuri de smecherasi.
N-am avut timp sa citesc toate comentariile, poate s-a mai spus… nu conteaza mereu sa ai un CV gros, poate sa fie si o foaie alba daca cunosti pe cine trebuie, nu in sensul de “pile”, exista imprejurari fericite in care, datorita impresei pe care o faci, poti primi oferte la care nici nu ai visat, si te vezi obligat sa refuzi pentru ca stii ca nu ai experienta in domeniul respectiv, de aceea, daca ai ocazia, e bine sa experimentezi cat mai mult din lucrurile pe care ai vrea sa le practici in viitor, si chiar daca, dupa terminarea facultatii, vei fi nevoit sa lucrezi un numar de ani la un job care nu e chiar ceea ce ti-ai dorit, macar ai speranta ca vei putea schimba acest lucru cand ti se va oferi sansa.
Ioana, eu acum am terminat anul 3 la Drept si te aprob intrutotul. Am colegi care, vorba ta, sunt complet pe langa, dar ei colaboreaza cu avocati. Avocati la fel de mediocri cum aspira si ei sa devina. Eu ma bazez pe faptul ca unii dintre cei mai buni avocati, care imi sunt sau mi-au fost profesori, m-au remarcat. Personal. Pt inteligenta si pt cunostintele mele. In domeniul acesta, conteaza mult mai mult decat colaborarea cu diversi avocatei, care te trimit la un divort si la scos extrase de carte funciara.
Drace : Din pacate da, insa situatiile alea magice nu prea apar pe timp de criza.
Arana : E in general o regula care spune ca pentru a fi bun, practica este indispensabila. Pentru a fi foarte bun , trebuie mai mult putin.
Oh, here’s a fun fact despre cei din HR. Venita intr-o vacanta in tara, am vorbit cu o doamna HR Manager la o companie mare, de succes si in continua crestere din buricul Bucurestiului. Am intrebat-o (intr-un mod retardat si evident) daca imi cresc sansele de angajare datorita unei educatii mai bune in Vest. Mi-a raspuns, in ciuda unei logici intuitive, ca nu, de fapt imi scad – “Daca inveti si lucrezi acolo, n-ai habar despre cum se fac lucrurile aici in Romania. Eu nu te-as angaja in fata unui tanar care a terminat ASE-ul si a fost agent de vanzari in facultate de exemplu”.
*Gawk*
Julesie : Stai, cineva angajeaza studenti de la ASE
) ?
Mai multi angajeaza studenti de la ASE, cu conditia (absurda, stiu!) ca acestia chiar sa vrea sa lucreze.
@Julesie: motivul pentru care ai decis sa cumperi o educatie mai buna in Vest care este exact? Poate ca logica ta intuitiva nu e chiar asa de logica.
@Becu’Economic: Poate cel mai important motiv e ca nu consider educatia doar un instrument spre un job, ci ar trebui sa fie ocazia de a-ti deschide mintea si de a cunoaste oameni. Intre 18-22 de ani oricum te formezi puternic ca si individ, mai bine a-i face-o intr-un campus international, cu profesori care te treateaza ca pe un om respectabil, nu ca pe un animal prost. Si e cu atat mai bine cand o faci pe bursa.
Daca e sa intelegi de ce logica mea ar fi fost intuitiva, ia un Business Week sau un Ziarul Financiar in mana.
Julesie : Te formezi mai mereu ca individ doar ca in perioada aia si pana pe la 25 de ani inca mai ai capacitatea de a schimba putin traseul personalitatii tale. Dupa, devii ”conservator”
@Julesie: eu sunt foarte de acord cu motivul tau de a te educa afara, si pe bursa, dar atunci nu iti inteleg nemultumirea fata de doamna de la HR. Daca cele 2 ziare mentionate sunt sursele tale de informare insa, incep sa inteleg de ce ai asteptari fata de HR-ul romanesc care nu se vor materializa niciodata. E foarte bine sa nu consideri educatia doar un instrument spre un job, asa ar trebui sa faca toti, dar atunci nu te astepta ca cel care selecteaza pentru job-ul ala sa valorizeze educatia ta, ca el cauta oameni care se educa pentru job-ul ala.
@krossfire: conservatorismul nu se dobandeste chiar asa usor si in nici un caz la 25 de ani, cand nu prea ai ce sa conservi inca.
E vorba de conservarea unor atitudini pe care nu mai poti sa le schimbi pentru ca nu-ti mai permite timpul si interactiunea. Nu ma refeream neaparat la ideologii politice
Nici eu nu ma refeream la ideologii politice, ci tot la ce te refereai si tu. Ca si atitudini, oamenii se schimba pana pe la 40 de ani (in special barbatii, femeile se “stabilizeaza” pe la 30 dar nu intotdeauna).
@Becu’Ecologic: Fair enough. Inteleg ce vrei sa spui si ai dreptate in legatura cu perspectiva cuiva din HR . Insa aproape orice tip de educatie la o universitate straina (buna) te lasa mai bine pregatit. Comentariul ei cred ca se referea la a rupe legatura cu realitatile “culturale” romanesti, de tipul respectarii mai relaxate a regulilor si in general a avea o atitudine mai informala. Inteleg de ce este apreciata in cazul unur pozitii de tip vanzari directe de exemplu, unde o gluma bine plasata este valoroasa. Insa atunci cand angajezi pe termen lung, ar trebui sa consideri nu doar abilitatile actuale ale unei persoane (din care ar lipsi partial cunoasterea business-ului informal romanesc in cazul unui student din afara), ci si abilitatile de invatare si dezvoltare continua, care poate aduce mai multe unei firme in cazul studentilor din vest. Cu atat mai mult nu mi se pare intelept sa nu consideri “etica protestanta” (respectarea termenelor, rigurozitatea, profesionalismul) un mare atuu, mai ales in trendul actual de contact sporit cu tarile vest europene. Daca toate acestea nu cantaresc mai greu in ochii angajatorului roman decat experienta a 4 ani de studentie in Bucuresti, atunci nu cred ca exista nici o alta sursa disponibila nicaieri pentru a ne informa de ce. Cu exceptia ta, desigur, daca primesti.
[...] sau in baza unor facultati terminate la limita liniei de plutire. Degeaba le arati ca tu ai inceput mai devreme, ca ai experienta si ca in principal esti mult mai cult si pregatit ei nu vor intelege ca la 25 de [...]
Si eu am inceput devreme! Dupa 2 luni ce am venit la facultate a trebuit sa muncesc. Am inceput ca paznic, apoi ca operator intr-un internet cafe, apoi operator calculator. Am lucrat chiar si 4 luni bucatar la KFC.
Dupa care m-am angajat in domeniu oarecum, programator.
Singurul meu mare regret este ca m-am lasat de facultatea (da sper sa ma apuc iara anu asta)
Si acu, dupa aproape 4 ani de munca, sunt mai realizat decat majoritatea colegilor mei, care au facultatea, si stau acasa paraziti la parinti si se plang ca nu au bani!
Multi nu inteleg ca trebuie sa pornesti de jos. ei vor sa se angajeze din prima pe posturi de middle management daca s-ar putea, pe salarii mari, si a o arda la rece toata ziua.
[...] studentia fie prin programe academice fie printr-un stil de viata stagnant. Sa nu uitam nici de ‘carieristi’, cei care la fel ca mine au impresia ca libertatea financiara le va conferi treptat si alte [...]
[...] studentia fie prin programe academice fie printr-un stil de viata stagnant. Sa nu uitam nici de ‘carieristi’, cei care la fel ca mine au impresia ca libertatea financiara le va conferi treptat si alte [...]
[...] E bine sa incepi devreme - Munca, viata si alte animale [...]
[...] E bine sa incepi devreme - Munca, viata si alte animale [...]