Iar fiecare pasere pe limba ei piere.

Voia Lui Dumnezeu o stiu cei care vor sa faca si fac Voia Lui Dumnezeu.

Pentru ca sunt un chiulangiu eu nu O stiu – stiu si eu ceea ce stie toata lumea.

Te rog sa intelegi ca daca omul a ajuns sa traiasca in medie 65-70 de ani in civilizatia moderna nu e meritul lui Dumnezeu, e meritul stiintei, gandirii rationale si a secularismului.

Gandeste-te ce ar fi daca toti ar pune problema ca tine si ar lasa totul in voia unei puteri supranaturale care intervine sau nu. Intr-o epidemie mortala nimeni nu ar mai cauta un leac ci s-ar ruga la Dumnezeu sa ii vindece. Oh wait…iti suna cunoscut scenariul?

Nu stiu ce varsta ai Mihai, dar daca ai peste 30 ai putea sa multumesti stiintei, nu lui Dumnezeu ca inca mai traiesti. Pentru ca in lipsa stiintei umanitatea avea o expectanta a vietii undeva la 30 de ani:

http://news.bbc.co.uk/2/hi/health/241864.stm

Crestinismul atenteaza la bunastarea materiala atunci cand aceasta devine un motiv de mandrie impotriva bunastarii spirituale, altfel credinta crestina sustine bunastarea materiala.

Masura increderii mele in Dumnezeu – este data de masura in care eu imi fac datoria si ma comport dupa cele pe care le spun. Recunosc ca in general sunt un chiulangiu, dar as vrea si ma rog lui Dumnezeu sa ma ajute sa mi-o fac mai bine.

Intelegi ca nu am mai rezolva nici o problema sociala daca am lua calea asta logica? Si iti pot demonstra ca nici tu nu ai atata incredere in Dumnezeu cata sustii ca ai. Ia zi-mi, cand faci pneumonie cum actionezi, te rogi doar la Dumnezeu sa intervina sau mergi la un doctor?

Modul tau de gandire irationala e un atentat la bunastarea si viitorul civilizatiei umane, imi pare rau ca trebuie sa spun asta. Repet, una e sa ai o credinta personala care te ajuta sa treci prin viata si alta e sa crezi cu atata tarie intr-o dogma care e extrem de periculoasa.

Invingerea morţii este o ţintă principală a creştinismului.

Dumnezeu Tatăl din Ceruri poate să intervină sau să nu intervină – în acelaşi mod în care un tată este lângă copilul lui, iar când acesta cade uneori îl ajută să se ridice, alteori îl lasă să se ridice singur, îl lasă să işi rezolve singur discuţiile cu fraţii săi, iar alteori îi oferă sprijinul – în legătură directă cu credinţa pe care copilul o arată Tatălui său.

Raţiunea, sentimentele şi voinţa dincolo de celulele noastre nervoase, într-un spatiu al Cerurilor – este lumea spirituală la care mă refer.