Pentru a patra oara o discutie m-a deviat de la cursul unor posturi mai interesante si documentate.  Discutia se refera la cresterea numarului de atei si la intrebarea daca promovez sau combat ateismul (in general , nu pe blog). O sa incerc sa clarific o serie de concepte, partial inspirat si de post scris de Zoli.

Asa cum am precizat si in alte posturi, nu sunt ateu, nu m-am considerat ateu dar inteleg  si respect uneori sistemul de gandire pur ateist. Mi-ar fi greu sa ma autonumesc ”Crestin ortodox” din moment ce am destule dubii in legatura cu anumite aspecte ale cuvantului scris si cu ”sfintenia” unor anumiti slujitori (preoti, enoriasi, etc).  Am trecut prin studiul a suficiente religii pentru a mai avea o linie de gandire ”dogmatica’. Cred ca per total mi-ar fi greu sa ma incadrez in vreo religie cunoscuta. Sunt daca vreti un agnostic care a mai imprumutat o chestie doua din religia crestina. Asta nu ma impiedica insa sa preiau concepte si sa incerc sa inteleg religia din perspectiva extinsa. Faptul ca nu-mi iese de multe ori si tind sa raman cu ”jumatate de norma” e altceva. Uneori mi se pare prea simplu sa fii ateu, omul fiind in esenta o  fiinta religioasa, fie prea curioasa, fie prea slaba (inclin sa cred ca e prea slaba).

Am alcatuit o scurta dar detaliata lista cu 3 personaje iritante care intervin constant in discutiile despre religie si ateism :

-Habotnicii : S-a discutat suficient pe tema asta si pana la urma fiecare are propriul sistem de convingeri. Cand aceste convingeri ajung insa sa se rasfranga in mediul imediat si nu numai, avem o problema. Exemple de habotnicie nationala ar fi eliminarea Teoriei Evolutioniste din manualele scoale. Desi as fi poate tentat sa-mi educ viitorul copil in spirit crestin in primii 12-14 de viata (ii dau un sistem de valori concret – ulterior va decide singur ce sistem neaga sau alege), privarea lui de niste dovezi stiintifice ale evolutiei vietii mi se pare anormala. Exagerand, as spune ca e vorba de prostie crasa. Aici e o discutie mult mai larga , avand in vedere ca teoria lui Oparin (geneza chimica vietii bazata pe sinteza moleculelor de carbon) este inca foarte labila (la 80 de ani de la prima enuntare) si poate fi suficient de atacata insa asta deja tine de geneza si de o discutie mai larga . Pe de alta parte evolutionismul nu mai are aura aia mistica pe care o avea pe vremea lui Darwin – a fost perfectionat, exista o miriada de dovezi si respingerea lui constienta nu te pune in cea mai inteligenta postura. Este alegere fiecaruia de a se trage din maimuta, de a fi creat de Dumnezeu, programat genetic de extraterestrii in intimitatea propriei gandiri. Problema cu evolutionismul este ca este o teorie aproape unanim acceptata in mediul stiintific, care nu tine de o dogma , pe cand creationismul se raporteaza la un cult particular si este in esenta un mit simpatic.

-Ateii de Duminica : Astia sunt pustii (desi uneori nu sunt chiar pusti) care in orice nenorocita de discutie simt nevoia sa-ti spuna ca ei sunt atei. Sunt oamenii care construiesc fraze in stilul ”Eu nu citesc fantasy pentru ca sunt ateu”. In prima faza i-am gasit amuzanti, mai ales ca majoritatea au impresia ca au reinventat carnatul si ca pseudoateismul lor ii face mai inteligenti decat tine. Faptul ca s-au inmultit si ca arunca in stanga si dreapta cu mizerii mi se pare periculos. Nu de alta, dar nu sunt cu-adevarat atei si nu sunt nici suficient de inteligenti pentru a vedea altfel religia sau a o nega complet (precum ateii pur-sange) .Sunt oameni fara directie, ”pierduti in tranzitie”.

Argumentele lor se reduc de multe ori la fraze precum ”Daca Dumnezeu este atotputernic, poate el sa faca o piatra atat de mare inca sa nu o poata ridica ?” .  Fraza asta este o idiotenie si pentru un om religios dar si pentru un logician. Omul religios inteligent (exista cativa, dar nu suficienti) nu va accepta niciodata un Dumnezeu personificat, umanizat si redus la personalitatea unui batranel care ridica bolovani. Dumnezeul crestin nu va fi pus niciodata in postura de a ”face o piatra”. Din punct de vedere logic, enuntul nu are niciun sens, este circular si contradictoriu. Forma lui generala ar fi  : Daca X are atributul Y, poate X sa foloseasca atributul Y astfel inca X sa nu mai aiba atributul Y ? .  Alte exemple : Daca un mar este rosu, poate marul asta sa fie suficient de rosu incat sa fie verde ? \ Daca cineva poate face mereu ceva, poate cienva face ceva atat incat sa nu mai faca nimic ? . Sesizati aberatia ?  Imediat dupa ”daca”, cel care pune intrebarea accepta ipotetic ca Dumnezeu este atotputernic (omnipotent => nu se mai pute problema lui ”a face”), urmand ca imediat dupa sa se intrebe daca ”poate face ceva” pentru a-si anula atributul pe care tocmai l-a considerat general valabil. Ideea de ”atotputernic” asociata unei entitati personalizate e o aberatie de la bun inceput.

-Sectantii si cei care ies cu ”Iisus la inaintare” : Oamenii care nu pot avea taria afirmatiilor proprii sunt intr-adevar slabi. Sunt oamenii care au tot felul de convingeri dubioase pe care le pun fie in gura lui Iisus, fie in gura vreunui sfant de care este improbabil sa auzi. Ah, nu merge ? Iisus nu a ordonat exterminarea negrilor ? Pai hai sa ne facem o secta in care sa sustinem ca un cuvant in aramaica s-ar traduce de fapt prin ”rasa neagra”. Social, s-ar putea ca genul asta de comportament (intemeierea de secte) sa izvorasca din nevoia de acceptare (sau din cea de bani – vezi scientologia) insa nu pot intelege de ce oameni care nu sunt de acord cu niste norme de bun-simt, in loc sa le respinga creeaza niste norme mutante pe care au pretentia sa le accepti. Este mai degraba o relatie de putere, multi ”misionari” ai unor secte aparute saptamana trecuta devenind destul de agresivi verbal daca le spui ca sunt devianti nu prin religie ci prin comportament. Pastorii si crestinatii peste noapte sunt si mai periculosi.

Habotnicii sunt uneori mai rai. Ei cer pedeapsa pentru ”pagani, atei” si pentru oricine nu intra in sfera lor de acceptare (de altfel foarte stramta). Sunt oameni care in loc sa spuna ”Nu imi place X”, spun ”X a pacatuit”. Habotnicii sunt cei care canta in fata bisericii (sau mai grav : in biserica, peste cor  – se poarta) pentru a te face pe tine sa te simti vinovat in vreun fel sau altul.

Pe softpedia exista un tip in esenta simpatic si cu suficienta rabdare incat sa ne explice de foarte multe ori, extensiv, de ce Iisus si crestinismul interzic Black si Death Metalul. Nu stiu de ce dar am impresia ca Iisus (personaj atestat documentar mai mult decat ar vrea Zeitgeist 1),  care culmea, voia sa reduca cele zece porunci la doua (el si Carlin) nu avea foarte mult timp la dispozitie pentru a reglementa preferintele muzicale ale credinciosilor. Asta este o alta concluzie aberanta trasa de oameni care nu au putut intelege anumite curente.

Cred ca din expunerea de fata, deloc scurta, s-a inteles in mare ce voiam sa spun : Nu suport extremele de nicio culoare. Daca un ateu de Duminica incearca sa priveasca ideea de zeitate  ca pe o contradictie (violenta\iubire, mosulet ridicator de pietre, etc) , ea niciodata nu va exista  la fel cum nu va exista nici daca privesti ideea de Dumnezeu ca pe un dar facut tie si numai tie (numai tu intelegi iar restul trebuie educati).

Articolul de fata a fost generat si de intalnirea cu specie rara, dar imposibil de ratat : Crestinul (clasic, dogmatic) inteligent. Un astfel de om pune la pamant 2-3 atei aparuti peste noapte si chiar daca nu va incerca niciodata sa converteasca pe cineva iti va arata ca religia poate fi privita ca pe un sistem de valori, valori care odata interiorizate pot servi mai mult decat filosofia clasica si decat misticismul alienat. Din pacate nu stiu daca un astfel de om se mai poate numi crestin.

Pe de alta parte, un ateu convins, unul care nu se ”chinuie” sa ne spuna si sa-si spuna ca este ateu, un om care vorbeste deschis si care nu poate sa creada din diferite motive nu va intra niciodata in conflict cu un crestin inteligent. E ca si cand ai compara dinozauri din epoci diferite : sistemele lor nu se vor intersecta niciodata. Ambele convingeri trebuie respectate, nu de alta dar au trecut epocile ”convertirii in masa” si ”negarii ca forma de afirmare”. Contradictiile sunt inventate de dragul contradictiei de cele mai multe ori. Imi pare rau ca Radu Gongiar si-a sters blogul. Era interesanta parerea unui prof de religie care a trecut cu mult peste intelesul de suprafata al textelor crestine.

As prefera sa nu intru in discutia despre institutia Bisericii. Am mai spus ca este necesara o laicizare . Solutia ar fi o eventuala finantare din impozitul apartenentilor la un anumit cult. Nu neg necesitatea lacaselor de cult pentru functionarea unei religii insa pun serios sub semnul intrebari ierarhia bisericeasca. si sanatatea mentala a slujitorilor ei. Vorba unui ganditor al carui nume nu l-am stiut niciodata si pe care l-am gasit la randu-mi citat ”Daca de atatea secole preotii si episcopii se chinuie sa distruga Biserica si ea inca se mai tine, inseamna ca Dumnezeu exista ‘.’

P.S : In alta ordine de idei, ceva mai haotica si lipsita de legatura cu postul, la sugestia mea, Sandy a facut o mica editare a unei poze cu Obama. Va place mai mult asa omul ?

114 Comments »