Prin articolul de fata as vrea sa raspund la o intrebare ce mi s-a adresat destul de des in ultimii ani, si direct de catre un amic acum o luna. Intrebarea este simpla si totusi a naibii de complexa : Ce intelegi printr-o femeie frumoasa ?

O femeie frumoasa este o femeie deosebita in umila, dar publica, mea opinie. Exista ceva ce imi repugna la femeile de tip manechin, la ”fotomodele” si la cele care arata la fel. Am o vorba despre genul asta de fete : ”O femeie din gama fotomodele este la fel ca un Audi A6. E buna, e frumoasa, dar nu desteapta si mai ales : orice prost cu bani poate avea una”.

Am incercat prin diversele etape ale dezvoltarii mele intelectuale sa fac grile mentale si tot felul de sisteme de evaluare, ca orice barbat. In ultimii ani am ajuns la un sistem pe care intr-o discutie il numeam ”sistemul aurei” care nu are vreo legatura cu mult vehiculatele concepte mistice si merge pe ideea urmatoare : aura unei persoane este de fapt modul in care ea se reflecta in ochii celor din jur. Vorbim de intelect si comportament, variabile ce pot influenta direct fizicul in ochii mei si a celor ce gandesc similar. Pe scurt : O femeie devine mai frumoasa odata cu dezvoltarea intelectuala si adaptarea comportamentala si din contra, se transforma intr-o bucata de carne (bine taiata de Dumnezeu) daca cele doua variabile (aura) sunt diminuate.

Nu stiu cat de mult s-a inteles ce voiam eu sa spun prin mini postul asta, cert este un lucru : A fi deosebit inseamna a fi frumos. Sa ii rapesti unei persoane particularitatea inseaman sa o jignesti sau cum spunea Mihai Beniuc intr-una din putinele poezii ce nu proslaveau regimul (Ultima scrisoare) : ”As fi putut sa spun : esti ca oricare\Dar nu vreau in mocirla sa ma bag”.

P.S : Voi reveni cu niste posturi despre micronatiuni si un material discografic foarte interesant. Din moment ce saptamana asta am fost cam ocupat, va las cu un post foarte interesant ce nu-mi apartine , via Tibi : Evolutia Speciei Politice

P.S 2 : A murit George Pruteanu. Pe langa iesirile si aroganta tipica, Pruteanu a avut o contribuite interesanta la peisajul media autohton. O sa-i retin constatarea cu privire la ”gusturile care se discuta, pentru ca altfel toti prostii s-ar pricepe la arta”. Rest in peace.