Cultura, cunoastere si un text prea lung….
Urmeaza sa scriu un text care-mi depaseste nivelul de cunostinte din domeniu. Il scriu pentru ca scopul lui nu e sa-mi marcheze debutul in antropologie, ci sa ajunga la un deznodamant ”lumeasc”. Pe scurt : sper sa se inteleaga si sa-mi fie deci confuziile scuzate…
Ma certam zilele trecute pe tema liderilor de opinie. Partenerul de discutie sustinea ca liderii de opinie, indiferent de pozitia sociala sau profesionala, nu mai exercita cine stie ce influenta. Ei bine, pentru a-l contrazice si a intelege impactul filtrarii, voi face apel la doi termeni folositi impropriu : cunoasterea mediata si cunoasterea imediata. Voi incerca sa-i leg si de ideea de cultura. Cand folosesc termenul ”cultura”, as vrea sa fie inteles in sensul clasic, antropologic. Dex-ul ne vorbeste despre ”totalitatea valorilor materiale și spirituale create de omenire și a instituțiilor necesare pentru comunicarea acestor valori”. Daca ne raportam la comunitate, cultura este si setul de cunostinte despre lume transmis de ai parinti, dar si ultima carte a lui Rushdie citita.
Prin cunoasterea imediata inteleg contactul direct cu obiectele culturale. Mijlocitorul principal aici ar trebui sa-l reprezinte propria experienta, ratiune, emotie. De exemplu, poti sti ca un autor este slab, citindu-i opera. Poti trage concluzia ca pisicile zgarie, jucandu-te cu una. Niciuna dintre opinii nu reprezinta un adevar general valabil, dar reprezinta o opinie intemeiata pe o cunoastere reala si adauga o caramida in plus la bordeiul propriei culturi. Nu cred ca exista cunoastere cu-adevarat lipsita de mediere, pentru simplul motiv ca o experienta va fi asimilata prin raportarea la alte experiente. Totusi, la baza cunoasterii imediate exista o experienta directa.
Cultura mediata reprezinta cam tot ce vine gata mestecat si ne este livrat ca atare. De cele mai multe ori, bucatile de ”cultura” pe care le asimilam prin cunoastere mediata vin insotite de judecati de valoare. Cand ai sase ani, judecatile de valoare iti pot seta in linii mari o viziune despre lume, una pe care o vei respinge sau intelege odata cu maturizarea. Problema apare cand depasesti o varsta si incepi sa emiti opinii pe baza altor opinii (emise la randul lor pe baza altor…ati prins ideea). Cam tot aici se manifesta si influenta liderilor de opinie, fie ca-s jurnalisti fara coloana vertebrala, fie ca-s profesori sau vecini pe care din varii motive ii admiri. Tot aici intra si autorii siteurilor si blogurilor citite, moderatorii de emisiuni TV si geniile din lista de mess. La un anume moment dat, cu totii devin lideri de opinie.
Cunoasterea si cultura mediata isi au rolul, mai ales in conditiile in care creierul uman devine din ce in ce mai lenes in procesarea informatiei. E destul de lejer sa primesti anumite lucruri deja procesate, mai ales cand ele iti sunt inaccesibile in forma bruta (descoperirile stiintifice de exemplu). In schimb, in conditiile in care, intrebati ce parere au despre individul X, 50% din respondenti o sa-ti spuna ca e un dobitoc, 50% ca e un zeu , iar 0% vor admite ca l-au studiat vreodata, tind sa cred ca avem o problema. Nu e ceva restrans la Romania, cat e vorba de o plaga moderna. In Romania problema e mai vizibila cu cat incurajarea contactului cultural si explorarii individuale (cunoasterea imediata) nu prea exista.
Am vazut oameni care emit pareri despre personalitatea lui Kurt Vonnegut pe baza recenziilor la cartile lui. Am vazut recenzii de produs scrise dupa recenzii la alte recenzii. Am auzit oameni vorbind ore in sir despre muzica pe care n-au auzit-o nici macar pasiv, ce sa mai vorbim de ascultat. Am vazut oameni care apar la televizor si vorbesc despre o problema pe care o cunosc tot de la televizor. Am inceput sa-i apreciez sincer pe oamenii care spun ”nu stiu” si sa incerc la randu-mi sa-mi refuz micile arogante. Nu de alta, dar tind sa cred ca setul ala de valori concrete si testabile va fi ingropat de mormanul de pareri, opinii, analize si critici. Tati, de ce e cerul albastru ? Fiule, de fapt cerul e destul de supraapreciat in ziua de azi !
Consecintele imediate sunt evidente : liderii de opinie devin relee ale unor informatii greu de detectat iar influenta lor atarna cu mult mai greu decat ar trebui. Mai mult, ne pierdem treptat capacitatea de a invata si asculta in favoarea capacitatii de a ”ciripi”. E din ce in ce mai greu sa intelegi de ce X pleaca din punctul A si ajunge in punctul B. E mult mai usor sa afli fugitiv ca un anume X n-a facut nimic deosebit ca sa ajunga in punctul B.
Amalgamul de informatii trunchiate ne apropie de suficienta, stadiu in care avem impresia ca stapanim un vast camp de cunostinte, cand de fapt stam cu fundul intr-o baltoaca de pareri. Mai grav e ca le vom apara de parca ar fi copiii nostri (forumurile auto va pot arata cum oamenii isi apara opiniile pusi fata in fata cu specificatii tehnice concrete). Si mai grav e ca pe masura ce scriu randurile astea, sunt constient ca practica nu imi e intru-totul straina. Cultura din ce in ce mai superficiala va crea imbecili din ce in ce mai spirituali.
P.S : Extrem de preocupati de aplaudacii si criticii lui Paunescu, tind sa cred ca am trecut cu vederea o stire ceva mai importanta : http://tinyurl.com/36pu3rn
- krossfire
Un simplu haiduc al cuvintelor.
- Hai aici, că-s taxe mici! March 24, 2024
- Cât de fantastic e în plastic! March 2, 2024
- Cum să fii Steve Vai de pe canapea February 25, 2024
- 2023 - Retrospectiva care n-a mai fost... January 20, 2024
- Poate că nu e doar vina noastră December 24, 2023
Imi place ca observi un fenomen social care este mai repede discutat in aria filozofiei.
Ca sa pornesc putin discutia, Platon scria despre cunoastere ca se bazeaza pe ideea ca lucrurile “fie sunt, fie nu sunt”, adica fie stii ca ceva exista(adevar), fie stii ca nu exista(fals). Ceea ce este intre aceasta cunoastere autentica, intre cetitudinea de adevarat sau fals, este parerea/opinia, care este incertitudine si deci nu are niciodata valoare de adevar. Este cum zicea Platon, “o imitatie a realitatii”.
De aici putem deduce ca in urma cu 2300 de ani majoritatea oamenilor aveau opinii care la randul lor erau bazate pe opiniile altora; la fel ca si acum.
Pentru mine personal nu vad cunoasterea mediata ca fiind o problema. Asa a fost mereu, asa va fi mereu. Dar pentru cei care vor sa vada lumea asa cum este, trebuie sa fie mai atentii cu opiniile. Mergand pe firul acesta logic, in mod paradoxal, un om care intradevar duce in mintea sa multa cunoastere are de fapt foarte putine opinii.
Da, problema e ca aveai la cine sa te raportezi, in Grecia lui Platon. Acum pareristii se raporteaza la alti pareristi iar apoi incearca sa educe ”masele” 😛
Pe blogul dumitale am venit de mai multe ori, dar niciodată nu am avut curaj să comentez fiindcă am avut senzația că ceea ce voi spune va fi derizoriu. Iaca, acuma îndrăznesc, fiindcă articolul acesta mi-a amintit de o carte tare amuzantă.
http://www.artline.ro/Cum-sa-vorbesti-despre-cartile-pe-care-nu-le-ai-citit–1031-1-n.html
De ce sa nu comentezi 🙂 ? Go on 🙂
Altfel, merci pentru recenzie. Acum pot vorbi in semi-cunostinta de cauza despre cum sa vorbesti despre cartile pe care nu le-ai citit 🙂
1.Apăi, la cîte tâmpenii am debitat eu în cariera mea blogărească mă gîndeam să nu poluez și blogul tău – unul dintre cele mai pertinente, la obiect, decent și elegant. 2.Cu plăcere.
Oamenii sunt de multe ori influentati dupa cum le este mai convenabil sa fie influentati.
În lumea de azi raportul dintre informația pe care o poți cîștiga mediat și cele pe care le poți cîștiga prin contact direct se înclină mult spre informația mediată. De fapt, un copil care se bazează doar pe experiențe, chiar dacă ar fi fost considerat genial pentru 1800 ar fi considerat acum un tip incult, imberb și lipsit de profunzime. Nu poți să te bazezi doar pe experiențele tale pentru că nu poți verifica toate lucrurile pe care le vezi; și ai nevoie de cumul enorm de informație într-un timp foarte scurt doar pentru a face față. Chiar și cel mai idiot român care a absolvit o școală românească e mai cult decît 99% din oamenii de la 1920, să zicem.
A spune ‘nu știu’ e o hibă enormă. Dacă zici ‘nu știu’ nu mai ești fascinant, nu mai atragi, nu mai reușești să impresionezi. Și, să fim serioși, un om care nu impresionează este un om emasculat, expus societății pentru examinare. Așa că înlocuiești ‘nu știu’ cu cea mai tîmpită chestie posibilă: nu contează, important e să zici ceva.
Dorin : De acord, insa nu-i vorba numa de a atinge si a mirosi. Experienta proprie inseamna si citirea unei carti si trecerea informatiei brute prin propriul filtru.
E normal sa ”nu stii” pentru ca esti om, aia e problema. Obsesia asta de a fi un fel de ‘semizei’ cu juma de creier ne aduce mai aproape de stramosii mancatori de banane :).
Condeera : Merci, desi simt ca de luni bune am cam luat-o pe aratura.
Ana : Pentru mine e extrem de neplacut sa fiu influentat direct 😛
Imi aduce aminte de teoria memelor (http://en.wikipedia.org/wiki/Meme)
Daca o restrangeam la mediul online, fix la teoria ”meme’-urilor ajungeam (chit ca in online termenul are un sens usor diferit).
Pentru unii este mai comod si mai simplu sa ia informatia gata mediata “E adevarat , a zis si la TV” de ce sa se mai chinuie sa experimenteze si sa isi mai stoarca”micile celule cenusii”cand pot lua o infotmatie gata ambalata.
Mai trist este ca respectivul nu stie mai nimic despre subiectul respectiv doar ce a auzit la TVV sau radio, si nici nu sinchisesc sa puna mana pe o carte sau pe un ziar, dar sa se ma confrunte ideatic pe un blog.
E pierdere de timp mai bine merge la Mall sau la o bodega la sarbatoare vinului
Este trist, scuze daca nu am fost coerent dar sunt in stare febrila …
@krossfire: de acord cu tine, cu o singură mențiune: foarte des luăm cărțile scrise ‘la mîna a doua’. Citim pe cineva care îl discută pe Kant, pe Nietzsche sau pe Traian Băsescu. Și eu cred că asta se întîmplă pentru că ne e mai ușor să luăm lucrurile gata mestecate și în al doilea rînd pentru că ne e frică de propria interpretare, ca nu cumva această interpretare originală să genereze o opinie care te scoate involuntar din cercul de prieteni și din cercurile sociale. Teama de a ne forma o altă opinie decît grupul e iarăși un element important.
Suntem oricum hraniti cu informatii reinterpretate. Ceea ce este intr-adevar trist e ca multi dintre noi accepta asta fara sa cracneasca.
Mai ingrijoratoare in schimb mi se pare usurinta pe care o vadesc anumiti indivizi care discuta subiecte precum “literatura rusa”, “postmodernismul englez” etc. Parerile nu sunt numai nefondate, ci nedocumentate. Superficialitatea nu poate sa treaca drept inteligenta.
Heh.
Grav e ca trece. In domeniul muzical, lucrurile sunt dureroase. Oameni care nu fac diferenta dintre genurile mari, isi permit sa catalogheze sute de trupe si sa le arunce apelative din putul gandirii. Mai mult, dupa ce fac asta, isi atribuie automat eticheta de ”elitisti”.
Zvonacii si raspandacii sunt tot lideri de opinie ?
In Romania, da 🙂
Odata ce incepeti sa capeti anumite cunostinte de baza, constati ca marea majoritate a lucrurilor care ies pe gura acestor lideri de opinii din Romania, sunt tampenii, deci iti inteleg foarte bine punctul de vedere si problema pe care o ai atat cu persoanele amintite mai devreme, cat si cu nestiutorii care le preiau parerile fara sa stea sa le rumege putin si sa se documenteze si ei.
In fine, incepusem sa scriu ceva mai mult, dar uitandu-ma la ceas am constatat ca trebuie sa zbor la cursuri. O sa incerc sa revin mai tarziu cu comentariu mai complex, ca am cateva lucruri de spus pe tema asta 😀
Las pana atunci urmatorul link: http://www.meh.ro/2010/11/10/journalism-warning-labels/
E oarecum on-topic, in conditiile in care multi jurnalisti/ziaristi sunt lideri de opinie.
Foarte tari etichetele, love ’em 🙂
Principala problema in ceea ce priveste formatorii de opinie e ca in Romania cea mai mare parte sunt doar datatori cu parerea. Teoretic, lucrurile ar trebui sa functioneze asa: X, expert, vine la televizor si prezinta punctul sau de vedere asupra unei probleme. X stie despre ce vorbeste, stii si tu cu ce se mananca chestia in cauza, iti dai seama ca are dreptate. Asculti si niste contraargumente, dar deja inclini in favoarea lui X si opiniei sale. Lucru care sunt de acord pana la un punct, nu mi se pare ceva gresit, chit ca eu unul prefer sa imi formez propriile opinii din motive de orgoliu. Sincer sa fiu, nu m-ar deranja daca toata Romania ar avea pareri preluate de la alte persoane, daca ar fi vorba de persoane care ar stii ce vorbesc. Dar cand aud de pustani de clasa a 9-a care deja au opinii politice, pe care le sustin cu ardoare, in conditiile in care ei habar nu au cu ce se mananca politica si economia si se bazeaza doar pe ce a zis nu-stiu-cine la Realitatea (poveste adevarata), mda… cam iti vine sa o iei la sanatoasa. Daca ne uitam cu atentie la nivelul in… Read more »
right, right … omul asimileaza informatia asa: primeste o informatie. o compara cu ceea ce el are deja in cap, o analizeaza si apoi decide ce anume ia din informatia care este servita de ceilati 😉 si ce anume modifica daca informatia ii convine:P
de la ora de comunicare interculturala ;))
Nu cred ca vei publica acest comentariu, nici macar nu stiu de ce imi pierd timpul cu tine… ideea sta cam asa: lumea a fost, este si va fi construita din credinte (stii tu, ca te-am vazut foarte citit si enciclopedist) – sistemul Opinii – Comportamente – Atitudini – Valori. Dumneata vorbesti despre comunicarea politica (bineinteles nedocumentat si rumegand, la randul tau, informatii si opinii din alta parte pentru ca nu te vad eu pe matale, la anisorii matale, facand cercetari aplicand metode si tehnici de cercetare in stiintele socio-umane : sondajul de opinie, focus – group-ul etc.), referindu-te la modelul “Two steps flow communication” (asa pentru ca mata esti un bun cercetator si nu ai nevoie sa citesti iti indic si o mica sursa bibliografica pentru ca n-as avea loc pe pagina matale sa le scriu pe toate – Michael Kunczik si Astrid Zipfel “Public Relations. Konzepte und Theorien”, sau, daca nu gasesti acolo vezi in Cristina Coman si/sau Camelia Beciu). In lumea asta, dar mai ales in mediul academic, de care dumneata se vede ca esti strain, se pune foarte mare pret pe cercetarile altora – cum am mai evolua daca fiecare om ar incerca sa demonstreze ca… Read more »
Tataie : Daca semnai cu un username recogniscibil (fara glumite de mana a doua), poate discutam pe larg. Ce-mi spui tu acolo sunt lucruri studiate in facultate (in aia de jurnalism, ca nu stiu ce se mananca pe la sociologie). Prin cultura mediata nu inteleg cultura mediatica si nici cultura politica. Cred ca am dat un exemplu destul de concret de ce ar putea constitui cunoastere si cultura. Ambele situatii (mediatica & politica) sunt cunoscute si discutate in trecut pe blog, dar acum am incercat ceva mai mult (din ce vezi, imi e clar ca nu mi-a iesit).
Altfel, nu am de ce sa sterg comentariul. Cu exceptia micii arogante de la inceput (nejustificata sub anonimat), chiar nu am de ce.
@krossfire – “nu stiu”-ul ala e inca folosit destul de des. Ex : “Nu stiu, dragi prieteni, dar am impresia ca Tataie asta ar trebui sa petreaca mai mult timp pe 4chan, Softpedia, sau oricare forum cu peste 1000 de bastinasi, sa vada acolo prosti si frustrati.” -> nu degeaba am impresia ca una din cauzele inmultirii opiniilor e si aparitia Web 2.0 (I don’t wanna talk about it though, pentru ca alte carti – “Rise of the Amateur”, de ex. – au facut-o inainte, si nici nu sunt de acord cu ideea ca “amatorii” ar trebui sa-si tina gura.) Dar nu stiu, dragi prieteni, teoria mea se clatina cand ma gandesc ca taximetristii discutau politica si inainte de a fi existat Internetul [citation needed]. Cat despre subiectul articolului, asta e si motivul pt care nu mai am blog public si nici nu mai citesc multe bloguri in afara celor scrise “stream of consciousness”-style, caz in care aleg sa consider bloggerul/a ca fiind un fel de unreliable narrator. Iar la stiri sau emisiuni TV nu m-am uitat niciodata pentru a fi informat. De fapt cred ca sunt putini cei care cred ca stirile “informeaza”. Eu ma uit pe Realitatea TV… Read more »
Whisperer : De fapt, am impresia ca mi-au venit niste oameni chiar pe filiera Antrena 3, de-aici si calitatea absolut indoielnica a comentariilor.
Am vazut ca nu mai ai blog public, din pacate.
Referitor la P.S, trebuie luat in considerare ca vorbesti totusi despre un autor cu care esti ”intim” la nivel de lucrari. L-ai citit, ti-ai format o parere despre omul din spatele lor si e dreptul tau. Daca spuneai ”Ahh, nu-l citesc pe Vonnegut ca asta e prea neserios”, atunci aparea problema. Altfel, imi pare imposibil sa nu iti conturezi o imagine despre autor. Pe mine m-au dezamagit multi asa 😛 (auzindu-i vorbind dupa)
[…] de plictisitoare incat te gandesti cumd e apare oricine la televizor. Chiar asa, ma ? Astia sunt liderii de opinie ai zilelor noastre […]
[…] blogul lui Krossfire am găsit un articol despre cunoaşterea mediată, sau despre ipocrizie dacă ar fi să ne gândim la fiecare dintre noi. Nu ştiu de ce […]