Desi ma atrag de multe ori universurile prezentate in eposurile fantastice ale autorilor moderni, constant ca din ce in ce mai multi oameni considera ca ”e usor” sa scrii fantasy si prin urmare fac asta. Nu e vorba aici numai de roman sau proza scurta ci si de nivelul de scriitura din diverse jocuri RPG si de versurile trupelor de power metal. Asta ca sa nu mai spun de filmele fantasy din ultimii ani care nu au excelat cu nimic, motiv pentru care am alcatuit o scurta lista de lucruri care ma irita atunci cand sunt invitat de vreun autor mai mult sau mai putin cunoscut, de vreun regizor aspirant sau scenarist de jocuri video intr-o lume care ar trebui chipurile sa fie ”magica” :

1.Tolkien e mort, gata, ho ! Desigur, mostenirea lui va ramane insa chiar e nevoie de atata fan fiction plasat pe ”Pamantul din Mijloc” ? Acum serios, a existat mitologie si au existat incercari de fantasy de calitate si inainte si dupa Tolkien si exista tone de alte universuri numai bune de exploatat financiar (a se vedea Al Zecelea Regat sau Poveste fara Sfarsit).  Mai iritante decat referintele directe sunt lucrarile tributare, genul de chestii in care Eroul Improbabil trebuie sa duca Obiectul Imposibil intr-un Punct Inaccesibil ajutat de exact aceleasi tipuri de personaje pe care le intalnim in operele lui Tolkien : dwarf, elf, un aliat dubios si cativa prieteni ineficienti din aceeasi specie cu eroul. Ce am enuntat in prima parte a frazei e o structura de basm dar a doua este pur si simplu o incercare de a zgaria putin suprafata povestirilor lui Tolkien.

2.Eticheta ”Dungeons and Dragons” : Un joc de masă aparut acum 30 si mai bine de ani si considerat o alternativa la viata sociala pentru hoardele de ”geeks” din America vinde si acum bine de la fanfiction, la RPG-uri , pana la filme jenante.  Pui eticheta Dungeons and Dragons (fie ca ai platit sau nu drepturile) pe o cutie si gata, nene, ai o lucrare de calitate. Segiu Nicolaescu prezinta : Bulăuri si Şopârle  Gigant – Răzbunarea Mărgelatului !

3.Stereotipurile : Intotdeauna ala mic si pricajit ajunge sa faca un lucru incredibil, elfii sunt ”puritani” si buni arcasi, dwarfii sunt betivi parosi dar luptatori feroce, dragonii sunt ”caca” si toate protagonistele au sani imensi (sau macar o descriere care sa sugereze ca ar putea foarte bine sa nu foloseasca o teaca pentur sabie).  In cartea asta cineva a indesat toate stereotipurile posibile dintr-o lucrare fantasy ajungand chiar la o forma dubioasa de rasism (sa-i spunem ”speciism”…dar nu eu sunt specialistul in discriminare interspecii).

4.Toponimele psihotice : Nu ma astept ca bravul Gărgălău sa mearga in mareata cetate Cucuteni ca sa-si ia ”palosul falnic cu lovitura de cinci puncte” dar la un timp iti ies pe nas toate denumirile cu iz exotic pe care ti le indeasa unii pe gat. Power metalul in vena Rhapsody\Hammerfall sau trupele de gen Bal’Sagoth sunt un bun exemplu de aberatie si de asociere dubioasa intre armuri din staniol si pantaloni de piele. Unui cititor ii este destul de greu sa inteleaga ca fortereata Namuk’Ra se alfa plasata in regiuna Darkana din imperiul Rada’Ku din regiunea Zamarkard din estul continentului Dagobar.

5.Antagonistii : Macar odata vreau sa vad ca antagonist un pisoi urias betiv care se da la pustoaicele din satele invecinate si este imun la sabii, sageti, magie si la discursul lui Andrei Gheorghe. Nu e dubios ca toti marii vrajitori malefici , dupa ce au cucerit 2-3 regate, au barbadit mii de oameni, elfi si pitici se hotarasc sa se retraga intr-un turn pazit doar de cativa indivizi cocosati si cu ras de idiot si sa astepte cuminti pana la finalul povestii sa fie macelariti de niste papagali care cu o saptamana in urma mulgeau vaca ? Eventual, pe parcurs, personajele malefice mai apar pentru a spune ”Te voi prinde…muhahahahahaa”, dupa cum se poate vedea si in catastrofa asta cinematografica pe jumatate romaneasca (scuze Cabral).

6.V-am mai spus vreodata cat de antipatici mi-au devenit dragonii ? Deja cand vezi cate o creatura verde (intr-un efort de imaginatie poate fi si rosie, alba sau neagra) care seamana cu un pui bastard de dinozaur care dupa lucrare dentara nefericita a inceput sa scuipe foc pe gura, ti se ia.  De ce as vrea ceva de la un dragon ? De ce ar fi 500 de sateni atat de prosti incat sa se lase terorizati de o soparla care ar putea muri asfixiata cu monoxid de carbon de la propria respiratie ?

7.Urmarile epice :P ersonajul tau este mort, amicii lui au fost mancati de pisoiul betiv sau s-au casatorit cu femele orc. Ce ai putea tu face ca totul sa ‘‘redevina” epic ? Pai cum ce… baga extraterestrii (A mers in vreo doua instante, poate merge si la tine), invie personajul si da-i puteri malefice astfel incat fiul lui renegat dintr-o casatorie cu o minora sa-l poata ucide la final cu un bat uns cu bale de liliac gigant. Important e sa se vanda si daca gasesti si un idiot de talia lui Uwe Boll poate ai noroc si te scoti si de niste drepturi de autor platite de oameni din lumea a patra care mananca dvd-uri in loc de saratele.

Bonus : Eroii principali si magia. Eroii principali sunt atat de fixati in stereotipuri incat cu greu te poti recunoaste intr-unul dintre ei insa cel mai distractive sunt numele care se schimba pe parcurs. Dodo afla ca de fapt el este fiul lui Lord Knarghat si il cheama Destructobolus Knarghat. Da nume precum Mărin si Bulbucel ce au nene ? Sau macar un John\Dave acolo. Magia are iar problema stereotipurilor – Magii mari si puternici nu pot face in esenta prea multe lucruri in afara de potiuni, vindecari miraculoase si maxim o inchidere doua de pestera. Nu vezi odata o creatie ”magica” atat de monstruoasa incat eroul principal sa faca pe el la vederea ei si sa fuga in disperare de frica violului. Nu, magii sunt ”puternici” si e suficient (daca au si un pui de dragon pe post de pechinez e si mai bine)

Multe mituri si stereotipuri nu se pot evita. Astea sunt basmele, asta e mitologia si folclorul pe care cei de  rangul lui Tolkien au reusit sa le imbine in mod fericit. Nu sunt cel mai cult cititor de fantasy dar asa cum am spus, ma pasioneaza universul astfel ca uneori cand citesc un Pratchett,  George Martin ,Gaiman sau Zelazny  simt ca efortul unui autor de fantasy de a face ceva macar vag interesant si original este incredibil. In jocuri de mult n-am mai vazut un nimic decent in directia asta cum n-am prea mai vazut nici in filme dar nu-mi pierd speranta pentru ca Sergiu Nicolaescu sa mai tot aibe vreo cinci ani de cariera in fata.

P.S  : In speranta ca nu v-am plictisit prea tare si nici fortat sa revedeti Willow sau Lord of the Rings, va las cu cel mai ok comic al lui Wulff Morgenthaler din ultimele zile : Music nowadays ! (Sper sa nu fi iritat mai multa lume decat de obicei)

39 Comments »