Contact
Posted by krossfire on 30 Mar 2009 at 09:43 am | Tagged as: Social, Cultural, Politic, Viata de zi cu zi
O sa va plictisesc cu o obsesie considerata de unii tipica ”noilor generatii” : datele de contact si capacitatea de a le folosi. Sufocati sau nu de tehnologie, numarul de ocazii in care trebuie sa raspunzi la telefon, scrii un SMS un e-mail sau de ce nu sa raspunzi pe un blog sau pe Twitter creste constant.
De ce n-ai avea libertatea si dreptul sa te desprinzi de ele timp de cateva zile ? Simplu, pentru ca esti implicat in diverse proiecte, de la facultate la proiecte personale, pentru ca ai un job, prieteni, prietena, parinti si colegi. Desigur, cu o buna parte din ei poti trata dar cat de nesimtit sa fii sa abandonezi fara niciun fel de avertisment o obligatie si sa vii cu scuza imbecila ”Nu mi-am verificat mailul ?”.
Cum adica ”Nu ti-ai verificat mailul” ?. Chestia cu lipsa internetului mai merge daca joci in deplasare sau daca providerul tau face schimbari majore (chiar si asa, sunt zeci de retele wireless la liber). Dar sa nu-ti verifici cinci zile mailul, fiind constient de faptul ca esti implicat intr-un proiect e o dovada suprema de nesimtire. Nu vorbim acum de concedii sau de pauze merite ci de cele doua minute pe care le-ai petrece zilnic verificand prostia aia de e-mail care intr-un final sunt consumate pe scuza similara cu cea din clasele primare (Pisica mi-a baut lucrarea practica la chimie).
Nu cred ca e natural ca dorinta de intimitate pe termen lung sa devina ”nesimtire” insa atunci cand ai obligatii fata de altii, dreptul tau la intimitate nu ii incalzeste cu nimic. Il stiti pe taranul ala care intra la finalul unui proiect si te intreaba ”Si eu ce am de facut ?” dupa ce n-a dat nimeni de el patru zile. De ce sunt restul obligati sa-si decaleze activitatea din cauza unuia care desi are acces la net, telefon si multiple alte mijloace de contact nu poate fi deranjat sa raspunda la niciunul ? Cam la fel sta treaba si cu secretarele cuprinse de importanta propriului job care raspund odata la doua ore la telefoane urgente si intotdeauna sictirit. La fel si cu o buna parte din persoanele de la HR care nu raspund niciodata la e-mailuri, lasa potentiali angajati in asteptare cu lunile si promit raspunsuri de care uita 3-4 luni cel putin. Pe tema asta s-a mai discutat, asa ca nu insist insa daca in jobul ala nu scrie ”nesimtire pe termen” lung cred ca poti sacrifica un campionat de Solitaire pentru a-ti face treaba.
Lipsa raspunsului la telefon e oricum mai iritanta decat lipsa raspunsului la e-mail. Cu totii am avut telefoanele oprite in sedinte , la cursuri, etc. Dar tot nu pot intelege cum oameni cu 3-4 telefoane la ei, nu raspund la niciunul (desi nu sunt inchise) si gasesc de cuvinta sa te sune inapoi la 7-8 ore distanta, cand urgenta a disparut deja. Pai nene, daca vezi ca ai noua apeluri ratate de la mine, e clar ca nu iti permiti sa ma suni cand ai tu chef. Ai fi putut rata o colaborare sau o propunere de parteneriat si probabil ca o vei face.
Cineva mi-a spus ca la un moment dat in viata voi fi un sef grozanic. Avand in vedere ca sunt obsedat de punctualitate, deadline-uri si date de contact functionale sunt aproape convins ca asa va fi. Adaugati la asta si putin ”workoholism” si veti intelege de ce, daca viitorii mei angajati vor fi romani verzi, vor avea aproape constant penalizari la salariu. S-ar putea sa fiu obsedat sau dus cu pluta, dar cand cineva imi da date de contact nefunctionale , nu-mi raspunde la telefon si e-mail cu zilele si amana deadlineuri am o vaga tendinta de a-l concedia, competent sau nu. Mai bine ma inrolam…
P.S : Ii las pe cei plictisiti de post cu ultimul videoclip inainte de despartire al fostei trupe Regal (aia cu Basca). Regal feat. Florentina – Inger in Inima mea. Un amic din Timisoara imi spune ca s-au despartit de vreun an si ar fi pacat pentru ca pe langa parodiile dupa ”Who let the dogs out” baietii aveau si cateva piese foarte faine. Fostul sau actualul lor site spune ca ultimul material e scos in 2007 insa pagina de myspace pare a fi actualizata. Trag de-aici concluzia ca nu s-au despartit totusi, mai ales ca piese precum Trandafir cu Petale Reci (feat. Florentina) inca pot face furori pe la festivaluri.
Daca nu iti impui sa iti iei asfel de pauze viata ti se va epuiza inainte de termen.
Serios acum. Avem nevoie de astfel de pauze pentru a reusi sa ne pastram umanitatea.
O zi minunata iti doresc
Deja te-am scos de pe lista de potentiali angajatori
).
Treaba asta cu nu am avut timp sa imi verific mailul este cat se poate de normala. Poate omul a fost ocupat, poate i-a picat netul, poate….
Pe mine ma irita altii. Aia cu statusuri la mess gen: “super busy”, “nu ma deranja” etc… Pai frate daca esti asa de busy de ce mai stai pe mess?
Si eu cred ca putina “deconectare de la retea” nu strica din cand in cand. Daca inainte iti si faci anuntata perioada in care nu vei putea fi de gasit, totul ar trebui sa fie OK. De ce nu?
.
In rest, perfect de acord cu tine. Cunosc si eu niste persoane pentru care a nu raspunde la telefon cred ca a devenit un crez in viata. Sa mori cu telefonul in mana si nu gasesti pe nimeni! Iar prin email, singura varianta sa primesti un reply e sa livrezi personal mail-ul la destinatar. Si-atunci, ca si cum nimic rau nu s-ar putea intampla pe lumea asta, te intampina un zambet larg: “Vai, draga, dar ce mai faci!?”
eu cunosc persoane care nu răspund la telefon dacă nu cunosc numărul sau nu îl au în agendă şi totdeauna mă întreb ce fac astfel de oameni dacă sunt sunaţi să li se ofere vreo slijbă sau ceva de genu’.[printre acele persoane se numără şi un stomatolog pe care l-am sunat de am înnebunit,dar nu am dat de el decât ducându-mă personal la cabinet]
@Garm: Stere?
(extrem de busy..)
Si pe mine ma enerveaza astia care nu raspund la mailuri. NU am pretentia sa primesc raspuns in 10 minute, dar 3 zile inseamna deja nesimtire
. Concret: organizez campionate de FIFA pe PS3 ( http://www.fifa-ps3.info ) si principala modalitate de contact este email-ul. Se inscriu multi si ii doare fix in dos de mailurile primite, ba chiar am dat peste puştani care freacă messu’ toata ziua, dar n-au dat in viaţa lor un mail.. (cel putin asa a marturisit unu 
)
Si inca ceva:
1. de ce merge feed-ul asa de greu? Am primit articolul asta abia acum jumatate de ora.
2. ai un link buşit: la Prieteni – Campul. Cred ca ai inversat description cu linkul
Exista si reversul medaliei. La fostul job, telefonul suna la de la ora 0.01 pana la ora 24.00, 7zile/saptamana (desi programul meu a fost de 40 ore/saptamana). Cand ma ocupam de computere aveam parte de zapacitii ce sunau la 3AM sa-mi spuna ca “s-o ars netu’”;” s-o ars neuronul tau talamb de juncan ce ma trezeste la ora asta pentru o prostie ce putea sa mai astepte pana-n zi!” . Ce ar fi in timpul programului de munca, ii perfect normal. Am ramas cu sechele, cand aud ca suna telefonul, primul impuls ar fi sa-l izbesc de toti peretii, daca sunt in afara programului decid daca raspund au ba. Normal ca sunt cativa oameni carora le raspund la orice ora, la fel raspund si daca sunt sunat de la munca, dar, nu fara a sudui pardalnicul de telefon ce-mi zgarie neuronul. Urasc in schim sa fiu sunat “pentru a pierde timpul”, sa fiu sunat pentru a nu mi se spune nimic. Prietenii stiu deja ca daca le raspund sub forma “ii pârâi pe curioşi!”, nu-i cazul sa ma intrebe “ce mai faci?”.
Urasc telefoanele (usualy).
@Catalin – opa se pare ca nu sunt singurul blogger din zona
James, Garm : Nu e vorba de vacante, concedii etc ci de perioadele foarte aglomerate in care efectiv uiti de cei care depind de tine.
Garm : Am vazut un status de gen ”Mult prea ocupat sa ma complic cu raspunsuri”. And come on…ca dau salariu motivant
)
Rain : Mai multa deconectare ar fi optima dar atunci cand nu se poate, nu se poate. Mai suna telefonul, te mai scoala, mai injuri…dar macar stii ca a doua zi nu te asteapta jumatate de birou infuriata. Cele mai tari replici sunt cele de gen : De ce nu mai dai si tu un semn de viata ? (dupa ce l-ai sunat in disperare vreo trei zile)
Catalin : Stresant job ti-ai mai luat pe cap. Acum e Fifa dar daca ar fi vorba de conferinte cu miza mare iti dai seama ce mica ar fi participarea benevola ?
Nu vad deocamdata linkul si cu feedul cred ca tine de feedburner ca vad ca iar nu vede toti abonatii.
Sorin : Si pe mine ma irita telefonul in general dar imi devine bun prieten in perioadele ocupate (adica mai toate, caz in care ”in general” = in vacanta, in orasul natal). E intr-adevar nasoala situatia cand esti luat drept call center ambulant.
Miru : La numere ascunse e normal sa nu raspunzi dar cam atat , mai ales daca esti genul care pune 20 de CV-uri pe luna.
Nu, eu nu cred ca asa ceva inseamna ca esti workaholic, arogant, iresponsabil sau obsedat de punctualitate. Ci mi se pare a fi starea de normalitate. Ti-ai asumat un angajament, il duci la capat. In timpul serviciului (sau in cel alocat rezolvarii angajamentului, pentru cei self-employed). Insa mi se pare si de bun simt sa adaugi o fraza in care sa mentionezi care-i acel timp de serviciu. Lucrezi de la 8 la 17? Atunci toti trebuie sa stie asta. Lucrezi de la 19 la 8 dimineata? Spune asta, nu te astepta sa fii inteles din oficiu. Totul e si cu dus si cu intors. Ceri si oferi. Iar statul pe mess daca ai de lucru mi se pare absolut idiot daca nu-l folosesti cel mult ca un instrument gen casuta vocala. Sa preia mesaje. Dar nu te uiti din 3 in 3 minute sa vezi daca ai primit ceva, ca e contraproductiv. Pacat ca peste 99% din populatia romaniei n-a luat lectii de time management. Pacat. Tine de productivitate si de bun simt.
Ghost : Combina un mess, cu un twitter, doua bloguri si vreo trei forumuri si vei vedea de ce multi angajati n-au timp sa raspunda la telefon sau e-mail
Time management, etica de afaceri (ma rog, macar ETICA), cultura si acel `Ein mann, ein wort` nemtesc. Oare ce-ar iesi?
Ar emigra vajnicul muncitor roman spre zari mai putin constrangatoare.
eu nu mă refeream la numere ascunse,ci pur şi simplu la numere oarecare.(la numere ascunse nu răspund nici eu)
Da, m-am prins, dar voiam doar sa adaug si ipoteza asta
[...] chestii sociale mă simt depăşit de Răzvan Exarhu, Krossfire sau Turambar… TLP e la altă categorie, da-l [...]
Nu e plictisitor, ci foarte logic si normal ce zici acolo. Uite, de ex primesc mailuri de la profi cu diverse materiale pentru seminarii: cum primesc (vad ca am primit), dau mai departe. 2 secunde. Contraexemplu: sefa de serie (pam pam) pe care cand am rugat-o sa nu dea doar fwd la mailuri ci sa posteze pe grup materialele mi-a zis ca n-are timp sa dwnl tot ce primeste de la profi. Mi se pare de bun simt ca daca iti iei un angajemnt sa il respecti si sa te achiti de el ca lumea, nu cu jumatati de masura.
Pe de alta parte, daca eu nu am chef sa raspund la telefon lui x sau y, coleg, prieten, frate, e dreptul meu. Deja e alt domeniu, tine cu adevarat de intimitate si de fac ce am chef cand am chef.
In concluzie, jobul si angajamentele autoasumate sunt una, viata privata e alta.
A propos, sunt mobile phone hater. Nu am un motiv anume, doar ma sacaie.
Eu am constatat ca raportul timp vorbit/timp petrecut jucandu-ma cu softul, wirelessul si prostioarele de pe el este un raport subunitar.
Pe langa jobul normal mai am si 6 siteuri de updatat ( nu reusesc tot timpul din pacate ) + 2 bloguri pe care scriu mai des.
Cat despre contact, eu le-am spus tututor celor care ma stiu: cat timp ma vad online in vreun mediu de comunicare ( Skype, YM, MSN ) pot vorbi cu mine.
Mailurile le verific mai rar, asa ca anumite persoane pot sa astepte vreo zi/doua pana sa ii dau un raspuns.
Oricum, imi place cel mai mult atunci cand plec in calatorii lungi ( 2-3 saptamani ), departe de orice sursa de calculator, doar plimbare prin natura, poze, fructe ( daca e cazul verii ). Atunci tot pot sa imi scrii sa ma cauti. Pot chiar sa incerci sa ma sun la telefon. Dar in zonele in care merg eu de obicei nu prinzi semnal la telefon
Presupun totusi ca anunti cand ai tulit-o
@krossfire – imi pare ca Arana o spus cum nu se poate mai bine “jobul si angajamentele autoasumate sunt una, viata privata e alta”. La fel si ghost. In putinele momente care le am pentru mine, telefonul e deja setat pe discret. Mai e un aspect, depinde cat de solicitat esti, cat de des suna telefonul in timpul pe care-l ai pentru tine. Apoi dara sa pun la socoteala ca au fost vremuri cand gaseam zeci de apeluri nepreluate daca ieseam cu piciul in parc si uitam telefonul acasa? Angajatul constiincios nici nu va sti de telefon de-i vorba de deadline, nu exista amanare din partea lui, chiar de nu-i normata bine munca, va munci nopti peste program sa respecte termenul limita. Mnoa, apoi ce facem cu el ? Ii respectam dreptul la plimbare prin parc? Concediu se ia anuntat/programat/planificat, cei de la munca stiu, cu restul ce fac ? Sun peste o suta de omi “mah, videti ca ma fac invizibil 14 zile ori doua saptamani!”. Tin minte vag un ordin scris “angajatii sa aiba tot timpul telefoanele pornite …”, ase, ce fac cu dusmanul, intra in cada cu mine ? Plec in varful muntelui si-l tin “pornit” da fara semnal ? Si de-s pulbere de bat ca-i sambata noaptea si petrec cu prietenii ce spun ? “Sefu, raportez, zama de pruna m-o luat prizonier, cu trupul si cu mintea, nu poci ca sa viu acu’ da maineeeee … sa vezi ce-i fac!”.
Oamenii mereu disponibili mi se par un caz trist. Cand esti la serviciu raspunzi la telefoane, sau chiar si in afara lui cand ai stabilit dinainte o perioada in care trebuie rezolvat ceva.
Dar urgenta e doar ce tine de ambulanta, politie, pompieri. Pt astea exista nr unic, care nu-i al meu, asa ca, imi pare rau, daca ai fost la interviu pt un job si nu ti se raspunde, ar trebui sa te gandesti singur ca nu ai fost ales, nu e prioritatea celor de la RU sa-ti dea un raspuns ci in cel mai bun caz un autoresponder. Si da, uneori un proces de recrutare dureaza 3 luni.
Sefii care gandesc ca tine sunt cei care isi streseaza angajatii si le dau boli de inima. Oamenii ar trebui sa invete sa aiba rabdare.
Vecina : Nu vorbesc de interviuri ci de mailuri cu intrebari. Mi s-a intamplat sa intreb daca un post este disponibil si sa mi se raspunda afirmativ dupa vreo doua luni.
Daca ti se spune de la inceput care sunt riscurile unui proiect si responsabilitatile iar tu esti o buna parte din el de negasit, nu are sens sa ti se dea boli de inima. Meriti sa fii concediat, direct. Nu as fi nebun sa contactez lumea in weekenduri, cum mi s-a intampla la un job dar daca s-ar inhama sa faca diverse treburi si nu as da de ei in timp util as considera treaba ca incheiata printr-o penalizare.
Sorin : E vorba doar de a anunta oamenii care stii ca te vor cauta, nu cei care ‘’s-ar putea sa te caute”. Intr-adevar, un angajat constiincios, dar am vazut putini oameni care sa nu aiba nevoie de remindere comform carora ”maine e deadline”. Tu , ca potential sef te poti astepta la si mai multa bataie de cap decat angajatul ala mic, saracul, stresatul care mai toata ziua pierde vremea si se plange constant ca ii se impun deadlineuri inumane.
Vecina : Stiu, am o problema cu rabdarea, dar cand vine vorba de deadlineuri fixate de comun acord sau deadline-uri urgente (n-am nevoie de acordul angajatilor pentru un contract al firmei) nu ma mai intereseaza. Le-am spus-o clar colegilor si colegelor : Cei care nu pot respecta un deadline, ignora complet partanerii de proiect nu mai au ce sa discute cu mine. Sunt automat ”kicked out” (am facut asta de doua ori cu oameni care s-au trezit in ultima zi ca vor de lucru).
Eu cred ca sunt fel de fel de oameni .
Trebuie sa ma bucur ca nu sunt angajatul sau nu lucrez pentru tine ?
Initial inclinam sa-ti dau dreptate , dar cand citii chestia cu deadline-ul , ma nedumerii intr-un hal fara de hal .
Recunosc, nu verific mail-ul chiar zilnic, in schimb pe telefon, chiar daca apelul pierdut e necunoscut, sun inapoi cat mai repede posibil: oricand poate fi vorba de un prieten care are nevoie de ajutor, si poate ca ma suna de pe un telefon imprumutat, etc. Messu il tin in permanenta deschis, dar rar il folosesc… in trecut pierdeam mult timp din cauza lui, pentru ca aveam multi prieteni care vroiau sa stie ce mai fac, cum a fost la concertul X, poze, etc, la inceput era ok, dar dupa ce le povesteam la 2-3 mi se acrea, mai ales ca vedeam ca aproape a trecut ziua si eu nu am apucat sa-mi rezolv diverse probleme, asa ca mi-am facut blog, si pe oricine ma intreaba “ce mai fac” il trimiteam inevitabil la site, fara alte discutii, cu timpul nu m-a mai cautat nimeni!
… in schimb se intampla foarte des sa nu raspund la usa, sistemul adio functioneaza in permanmenta si nu aud soneria (sau dorm), este foarte bine sa fiu sunat inainte (poate chiar nu sunt acasa), iar apoi, chiar daca sunt avizat, tot se mai intampla sa nu aud soneria, odata, un prieten, vazand ca nu raspund, si-a scos laptopul si m-a apelat pe mess “vezi ca sunt la usa”!
))
Eu daca sunt sunat pe telefonul personal de un numar pe care nu il am in agenda raspund numai daca am chef , si asta se intampla foarte rar ,cu toate ca telefonul suna foarte des .
.. era vorba de sistemul audio, nu “adio”!
))
Poate se autosesizeaza si patronul acestul blog si instaleaza pluginul WP Ajax Edit Comments !
@krossfire – ori am eu prea mare incredere in oameni, ori nu prea ai tu incredere in ei. Orice om cat de cat normal ce tine la locul de munca, cauta sa-si indeplineasca angajamentele. Cunosc multi angajati ce nu suporta sa fie sacaiti cu termene limita, eu as fi unul dintre ei, cand o sa intarzii, atunci sa faca bine sa ia masuri. In timp ajungi sa-ti cunosti oamenii, sunt cei constiinciosi si cei ce flutura timpul. Si normal ca-i tratezi pe masura, cel ce-i productiv si munceste foarte bine calitativ va fi intodeauna exploatat mai mult, ca de, cand arde si ii musai il pui pe cel mai aspru sa faca treaba buna. Ca sef esti om si e normal sa gresesti, poti norma corect doar munca pe care ai facut-o si tu, sunt aspecte si detalii ce trebuiesc cunoscute pentru a putea decide corect in cat timp se poate indeplini o sarcina, hai sa spun ca nu am vazut seful care sa le stie pe toate. Aici vin si plangerile justificate despre cele termene limita, prostie imi pare sa nu spui verde-n fata ce se poate respecta si ce nu, cu argumente. Ca sef e normal sa ai raspunderi mari, dar si drepturi mari. Care ii motivatia sefului ? Dar a angajatului ? Pai, sa fie ar fi sute sau mii de motive pecuniare intre ei. Fostul meu sef incerca sa ma pregateasca ca bun manager explicandu-mi ca angajatul ii pe post de scaun, ii bun si poti sa-ti faci treaba cu el, te folosesti de el, nu-i bun, ii casezi. N-am ajuns un bun manager, angajatul o fost mereu privit ca om (omii au probleme), termenele limita au fost bazate preponderent pe programul normal de munca (nu pe cele nopti perdute, ca le perzi, si soclul pentru statui din fata firmei ii pe turnat pe toata lungimea curtii, da’ nu vor fi statui acolo in veci), asta pentru ca facusem si eu munca angajatilor si puteam sa o normez, dar nu in toate cazurile, asa ca obiectii vor fi mereu. Bun, trajem tare sa terminam? Trajem, muncim in plus fata de program, trebuie sa vina si recompensa, daca vine de prea multe ori sub forma lucrului bine facut ii jale. Lustruieste menta in timpul programului, esti sigur ? Mnoa, in cazul asta poa’ sa nu mai vina “la program”. Ar fi sarcini multe de indeplinit la locul de munca, ar fi nopti de perdut pentru bunul mers al firmei ? In mod cert, de asta se si cauta “iepurasi de camp”, tinerii ce nu au obligatii si se sacrifica de buna voie pe altarul firmei. Optim ar fi ca fiecare sa munceasca pentru el, cat faci, atat ai. Ii normal sa lungim programul de munca, ii normal sa tragem tare, ii normal sa apara neprevazutul ce sa-ti impuna nopti pierdute, dar imi pare ca aspectul motivational ii de baza. De ce vrei sa mearga firma bine ? Ca-ti place munca ce o faci ? Ca vrei sa ai unde sa mergi la munca ? Apai in cazul asta partea motivationala are ceva limite. Esti dispus sa pierzi nopti pentru ca vrei sa-ti demonstrezi tie abilitatile, vrei sa faci mai mult decat esti pus pe moment, sunt ganduri de promovare si de sarcini din ce in ce mai complexe ? Apai in cazul asta partea motivationala nu prea ar avea limite, poti sa te sacrifici linistit pe altarul firmei, firma te va exploata si se va folosi la randul ei la maxim de tine, vei ramane cu experienta si cu multumirea lucrului bine facut. Te duci la munca cu un pret fixat, principiul cerere si oferta trebuie sa functioneze si in cazul asta, trebuie sa existe un echilibru intre plata muncii tale si munca depusa, asta se poate cere, asta se poate impune.
PS. pai tocmai asta e, ca ma cauta in 30-40 de omi pe zi, ce fac, ii anunt pe toti ? Mnoa, de asta si urasc telefonul, trebuie sa-l iau cu mine la baie, altminteri nu pot sa-mi vad de treburile mari si mici in liniste. Nu mai spun de cei pe care nu-i cunosc si-mi fac cadou cate un “Coa é, de ce nu raspunzi manca-ti-as?!”; “Coa é sa-i spui lu’ tac-tu, manca-mi-ai!”, apoi pun telefonul pe masa si-l las sa faca chit chit chit, cand termina de chitait multumesc frumos si inchid. De suna telefonul duminica(mai ales dimineata sau seara), sunt doar cateva numere la care raspund (asta ar fi si motivul pentru care port trei telefoane dupa mine, unul ii doar pentru urjente), sunt si cei carora le resping apelurile, daca insista le raspund si in functie de domeniul de interes au parte de intelegere sau de trimiteri spre origini (si nu-s putini cei carora le-am urat sa se intoarca in timp cu echivalentul varstei lor pentru ca mi-au stricat ziua de duminica cu banalitati).
Romania Inedit : In ce sens te-ai nedumerit ? Nu vreau sa pun edit comments. Daca cineva face multe greseli si posteaza ulterior , le corectez. Problema cu edit comments este ca in cazul topicurilor care se inflameaza repede, injuriile sunt usor de modificat, vezi cazul lui zoso, care a folosit o vreme plug-inul.
Pe moment am un blogroll de optimizat si un feed asemenea, dar imi trebuie putintel timp
– tre sa recunosc ca mi-a placut expresia ”patron”.
Drace : Geniala aia cu laptopul in fata usii. In orasul natal nici eu nu prea auzeam soneria (aceleasi motive, big audio sistem) insa mai toti vizitatorii imi spuneau la ce ora vin (obsesia mea cu punctualitatea) si nu mi se intampla sa nu-i interceptez la timp.
Sorin : Depinde,eu am avut contact doar cu domenii unde se lucreaza pe baza de deadline : PR, publicitate, jurnalism. Acolo, deadlineul nu e doar o chestie pentru satisfactia sefului ci o chestie care poate face praf toata munca departamentului. Ori cand il vezi pe nenea angajatul ca-ti spune ”rezolv maine”, iar a doua zi nu e de gasit pana la ora 14.00, deadlineul fiind la 16.00 iti vine sa te urci pe pereti instaneu. Desigur, munca si proiectele peste program trebuie recompensate din moment ce iti iei din timpul liber pentru asta.
@krossfire – nenea angajatul nu are voie sa-i spuna sefului ca rezova maine, nu el organizeaza, el executa. Daca nu poate astazi, trebuie sa vina cu motive justificate, in baza motivelor seful trebuie sa gaseasca solutii. Deadlineul nu trebuie sa fie o chestie pentru satisfactia sefului, e un aspect ce tine de bunul mers al firmei, seriozitate, contracte respectate ce vor aduce alte contracte equal bani/lei/euroi. Cred ca nu ma exprim bine si vorbim de lucruri diferite, seful poate sa fie satisfacut de modul in care s-a achitat de sarcini, poate fi o recompensa distincta pentru munca depusa, poate sa fie multumit cu sine ca si-a indeplinit tot ce tine de responsabilitatile lui ce ar fi mult mai mari decat ale angajatului, fapt pentru care este motivat sa-si asume responsabilitati mai mari. Un exemplu banal, ca sef, ai un venit net de 1000 euroi, muncesti in dreptul a minim 1000 euroi, ca angajat, ai un venit net de 200 euroi, muncesti in dreptul a minim 200 euroi. Daca seful ce are venitul de 1000 euroi e motivat sa munceasca n ore peste programul de lucru, angajatul nu are aceeasi motivatie. Sa fim sinceri, de ce mergem la munca in primul rand ? Daca seful ar avea un venit net de 200 euroi, cat timp ar munci peste programul normal de lucru? Si mai ales care ar fi motivatia ? Ca angajat, imi pare normal sa-ti pui intrebarile astea, mai ales ca nu cunosti multe din motivatiile sefului, mai ales ca nu stii ca firma se poate duce naibii daca nu muncesti tu mai mult decat esti normat. Practica a demonstrat ca de cele mai multe ori nu poti recompensa munca peste program cu timp liber, (mai ales ca sef, ca sef nu ai timp liber, nu ai munca normata, raspunzi de tot, ca de aia esti sef, nu te organizezi bine si nu-ti ramane timp pentru tine, e si vina ta, e si vina functiei, vrei sa fii sef-responsabil, ai motive? platesti!), apar alte termene de respectat, rentabilitate, productivitate … bla bla, atunci se pune problema de a fi recompensat pecuniar, azi nu maine nu, angajatul nu mai are motivarea termenului limita. Sunt cazuri si cazuri, angajatul freaca menta sau munceste mai mult decat este platit si e prevazut in fisa postului, seful e dator si sa parteze un minim echilibru intre cele doua. Ca sef am incercat mereu sa ma pun in locul angajatului, de multe ori nu-l intelegeam pe angajat, ca angajat imi e mult mai usor sa ma pun in locul sefului si sa-l inteleg. Dar de aici si pana la echitate imi pare ca e cale lunga. No, ma duc sa ma racoresc, poate ca asta ar fi un motiv pentru care nu am fost un bun manager, da’ nu regret o clipa.
Sunt total de acord si total obsedat de munca deci nu-mi puneam problema unui sef paiata.
Problema e ca in meseriile astea nu o sa stea mai nimeni pe capul tau (departmanetul ”Trafic” probabil) sa te intrebe : Cat ai lucrat, ce ai lucrat ? Stii ce ai de facut si pana cand si uneori iti poti face treaba in 2 ore inspirate sau in 2 zile trase de par. Problema e sa o faci, nu sa te bazezi ca alea doua ore inspirate o sa fie si ultimele dinainte de deadline.
@krossfire – anunt, ca doar sunt legat de lucru. Dar dupa aia chiar nu imi pasa. Nu pot sa fac corecturi la site din varful muntelui sau dintr-o pestera
Cum am putea scapa de auto-constructia acestei identitati si cum am putea sa fim?
O zi minunata iti doresc
Foarte interesant articol!
Asa este, depindem prea mult de mijlocele de comunicare.
Nu comunicam eficient.
Cat despre munca, este foarte greu de gasit angajati specializati pe o anumita profesie.
Sefii vor stoarec maximum din angajati, angajatii vor incerca sa fenteze proiectele, sa munceasca cat mai putin, dar sa castige cat mai mult.
Iar cercetatorii au descoperit ca sefii, pilotii de avion si stomatologii sunt cele mai stresate persoane. Poate nu merita pretul platit ca sa fii sef.
Si multi sefi sunt corupti si incalca legea.
Iar angajatii lenesei ar trebui trasi de urechi si pusi sa isi faca treaba! hehe
Apropos, tu ai fost vreodata tras de urechi?
Chiar vrei sa fii sef? Daca ajungi sef, o sa muncesti aproape non-stop si o sa te enervezi prea repede.
Succes!
Sunt putin dezamagit….
Inteleg prea bine ca nu mai avem a ne teme de SIDA de cand a iesit Bãselu presedinte insa, dom’le, atatea litere si potriveala de cuvinte, numai demne de “foarte interesant articolul” si nimic-nimic de genul “krossfire incurajeaza contactul protejat” ? – sau, dupa caz, neprotejat ?
Si nu, aceste NU este un comentariu cu tenta politica
Sa-ti spun una hazlie.
Am cautat odata pentru scrierea unui articol un primar, nu-i dau numele. Ajung la secretara si o rog sa-mi dea numarul de mobil al omului. Conversatia a fost geniala:
- Sunt x, as dori sa vorbesc cu domnul primar in legatura cu problema y.
- Domnul primar este plecat pe teren.
- Am nevoie de numarul lui de telefon ca sa-mi raspunda la niste intrebari.
- Nu va pot da numarul de mobil pentru ca oricum vi l-as da degeaba.
- Cum asa? intreb eu mirat.
- Telefonul domnului primar este langa mine, si e la incarcat, domnul primar este plecat…
@Sorin, @Anonim, e nitel fals ce ziceti. Nu exista nevoie de angajati specializati pe o anume profesie, sau un concept de munca suficienta pentru un salariu de xxx euro. In ambele cazuri, angajatul trebuie sa creasca, sa fie sustinut, sa fie motivat si organizat. In general, primul lucru pe care l-am observat de cand sunt sef e ca dictonul”Desteptul moare de grija lui, prostul de grija altuia” e foarte adevarat.. Nu se cunoaste managementul timpul, se munceste dezorganizat si prost. La orice nivel. Iar acei sefi care nu stiu sa isi apropie salariatii, sa-i faca curiosi, sa-i motiveze in munca, o sa fie primii taiati de pe lista acum cu criza.. Aici e diferenta intre salariul de 1000 de euro si cel de 200 de euro. In ceea ce ar trebui sa faca persoana. In responsabilitate.
Si mai e o chestie, pe partea de specializare… Am observat ca e mai bine sa muncesti cu persoane tinere, chiar de pe bancile facultatii, si chiar daca nu au habar de nimic si zero experienta, decat cu altii care au munti de hartii in spate. Din punctul de vedere al sefului, nu-i nevoie de idei preconcepute si blocaje autoinstituite. Aaa, a zis asta… Oare ce-o fi insemnand? Nu se poate asta.. Asa s-a facut intotdeauna pe aici..
E departe de noi ideea de leadership. Conceptul, in sine, este ceea ce ar trebui sa fie fiecare sef. A te pune in fata plutonului, aratand primul pe unde trebuie mers, indicand, mustrand, laudand, construind… Nu doar conducere, ci creearea viziunii.. Aia inseamna cu adevarat un sef, un lider.
De asemenea oameni ducem lipsa..
James : Suntem cum vrem, cat timp nu depind altii de noi direct.
Anonim : Am fost tras de urechi desi-mi faceam treaba. Recunosc, pus in postura sefului probabil as fi facut la fel pentru ca circumstantele nu permiteau sa-ti faci treaba ”in ritmul tau” (aparuse o schimbare de moment de care noi nu aflaseram ).
White-Wolf : Omul este un animalut politic, vorba lui Aristotel dupa trei beri (Ma rog ”zoon politicon” dar Aristotel se exprima complex doar cand voia sa vrajeasca gagici)
Razvanserbu : Pai cam pentru asta sunt autoritatile publice. Sa aiba cine sa te ignore cand esti dornic sa dai vina pe stat
Da, dar multe scuze am mai auzit la viata mea, ca e la sedinta, ca e la minister, ca e pe camp si nu are semnal, etc. Totusi, asta m-a lasat fara replica.
E plecat in alta dimensiune – absent pe motiv de biolcatie
@ghost – nu inteleg ce vrei sa spui, incerc sa judec molcom, iau incetut “angajati specializati pe o anume profesie” (adica functie, banuiesc), aici ar fi vorba ca intr-o anumita profesie poti promova in functie si poti deveni sef/leader. Perfect de acord cu ce spui tu, nu vad unde as fi spus ca trebuie sa te specializezi ca sa fii sef, am spus ca ai motivare/responsabilitati mai mari ca si sef. Motivarea exista, difera de la person la person dar, cred ca exista pentru fiecare leader motivarea financiara. Sa vad eu leaderul ce ii dispus sa presteze la un nivel ridicat, sa aiba responsabilitati si obligatii mai mari dar sa primeasca acelasi salariu cu cel al paznicului sau al soferului. Gresesc cu ceva ? E normal ca motivarea (in primul rand financiara) leaderului sa fie mai mare (conform responsabilitatilor/sarcinilor?). Leaderul are nevoie de calitati, dupa cum imi pare ca am spus, analizaeaza, organizeaza, motiveaza, vine cu solutii, daca nu reiese asta din spusele mele ii clar ca nu stiu sa ma exprim. Ma gandesc acum strict la termenul profesie, sunt profesii ce nu necesita specializari dar, nu vad relevanta in cazul de fata.
Apoi ma duc la cel “un concept de munca suficienta pentru un salariu de xxx euro”. Apoi aici nu-s de acord, ar fi munca normata si munca de nu poate fi normata, de aia am si specificat “Optim ar fi ca fiecare sa munceasca pentru el, cat faci, atat ai”. In cazul muncilor ce nu pot fi normate, imi pare ca leaderul analizeaza serviciile prestate de catre subaltern si decide daca-l pastreaza pentru ca ar fi productiv si indeplineste cerintele postului. Munca normata, conceptul ii stabilit prin norma/unitate de masura. Pentru cei xxx oiro/lai/techini merge angajatul la munca, nu pentru propasirea firmei. Cei xxx se stabilesc in baza responsabilitatilor, serviciilor prestate si a volumului de munca. Daca nu ar exista acel “concept de munca suficienta pentru un salariu de xxx euro”, cred ca ar fi tot mai dese cazurile in care angajatul ar ajunge noaptea tarziu acasa. Cate lumanari trebuie sa tai pentru x oiro? Nu se poate stabili, tu tai acolo pana catre dimineata … Cum sa spun ca pentru x oiro trebuie sa ai sapte clienti ? Nu, pentru X oiro trebuie sa rezolvi problemele clientilor ce vin la ghiseul tau intre orele … Acel nedefinit a dus la incheierea fisei postului “Diverse si neprevazute”. Apoi, daca nu ar fi conceptul de “munca suficienta pentru un salariu de xxx euro”, angajatul poate sa pretinda ca-si merita cei oiroi, cum poti sa-i demonstrezi ca nu a muncit suficient pentru a primi cei xxx euro ? Imi pare ca mai peste tot am vorbit de motivarea muncii, te rog, spune-mi care ar fi motivarea de baza a muncii ? Tu, leader, 1000 oiro, esti trecut la 200 oiro, paznicul firmei 200 oiro, cat mai mergi la respectivul job ? De cate ori muncesti pana la 5 am? Facturi de platit avem cu totii, o zama pe masa ii musai sa punem, sa fie asta motivul de baza pentru care suntem motivati dimineata de dimineata sa mergem la muca. Vei putea spune unui angajat sa muceasca a 100 oara pana la ora 5 Am, stiind ca va lua salariu tot 200 oiro ? Pai cam asta ar fi un aspect motivational. Care ii limita intre job si viata privata ? Crezi ca “trebuie sa existe un echilibru intre plata muncii tale si munca depusa, asta se poate cere, asta se poate impune”? Ar mai fi si “vei ramane cu experienta si cu multumirea lucrului bine facut”, partea aia imi pare ca trebuie sa aiba o limita. Eu SI de asta sunt acum subaltern.
No, sa ma incerc o data mai molcom, cu cafea si nicotina in vene. Imi pare ca am incercat sa zugravesc faptul ca leaderul/seful are obligatii/sarcini/responsabilitati/motivatii mai mari decat subalternul, fapt ce ar duce la dispozitia de a munci mai mult decat subalternul(recte si in afara programului de lucru). Sa stabilim clar, munca in timpul programului de lucru e una, munca dupa program e alta. Nu am luat in calcul posibilitatea de a nu-ti face treaba ca subaltern in timpul programului pentru ca asta e una din obligatiile leaderului, trebuie sa traseze sarcinile angajatilor si sa urmareasca modul de indeplinire a acestor sarcini(nu sa se planga de subalternii nazurosi), in urma rezultatelor va lua masuri. In cazul rezultatelor pozitive imi pare ca angajatul ce ar fi constiincios, productiv atat cantitativ cat si calitativ va fi mereu scos in fata in cazul termenelor limita, pentru ca el ar fi baza. Pe acel angajat nu esti indreptatit sa-l freci cu termene limita(ca de aia le respecta mereu, de ce sa-l freci cand s-a achitat de sarcini la timpul potrivit?), poti doar sa cauti un mod de a-l motiva sa presteze in continuare macar in aceeasi parametri. In cazul in care rezultatele lasa de dorit, leaderul are obligatia sa analizeze corect care ar fi motivele rezultatelor si sa ia masuri. Daca leaderul/seful nu e capabil sa ia masuri pentru a folosi angajatul in timpul programului e vina lui si va plati. Lederul este deja motivat prin salariu, perspective, specificul jobului, dar cred ca motivatia de baza a leaderului e salariul (de asta am dat si exemplul 1000-200 euroi, daca leaderul ar avea salariul de 200 euroi imi pare ca se duce naibii mare parte din motivatie). Subalternul trebuie uneori motivat, salariul raportat la serviciile prestate poate anula de multe ori motivarea. In conditiile in care leaderul se organizeaza bine si reuseste sa dirijeze angajatii in asa fel incat acestia sa-si indeplineasca atributiile nu mai apare problema termenului limita ce-i posibil sa nu fie respectat decat daca leaderul nu a calculat/estimat corect timpul necesar pentru finalizarea proiectului sau, au aparut cele diverse si neprevazute. In aceste conditii seful deja este motivat sa presteze peste program, el si-a insusit proiectul respectiv, raspunde direct de repectarea termenilor si conditiilor din proiect. Subalternul nu si-a insusit proiectul, poate sa se implice in finalizarea proiectului, sa tina cont de cele diverse si neprevazute (neprevazutul nu-mi pare a fi preponderent) sau sa considere ca leaderul a gresit cand si-a asumat proiectul repectiv pentru ca nu putea fi finalizat in in conditii normale de munca, lasand leaderul sa-si finalizeze proiectul in termenul limita. In cazul acesta imi pare ca vor fi urmari neplacute, fie pentru leader, fie pentru subaltern. Daca subalternul considera ca e cazul sa faca sacrificii pentru finalizarea proiectului in orice conditii, va renunta la timpul sau in favoarea firmei. Daca se intampla de n ori acest lucru, subalternul are nevoie de motivare, motivare ce poate sa nu vina din partea leaderului/sefului, ce nu poate fi omisa la nesfarsit, aici voiam sa ajung prin cele comentarii lungi si plicticoase, aici se incadreaza si cele sute sau mii de motive ce separa seful de subaltern, motive ce sunt des uitate de catre sef/leader/angajator, motive pentru care se ajunge la eploatare “crunta”, aici ar trebui sa fie acel echilibru. Cati dintre noi s-au angajat fara a fi interesati de salariu, fara a fi interesati de programul de lucru ? Mnoa, ca absolvent asa m-am angajat, asa am prestat, motivarea stim care ar fi. Motivarea asta nu tine la nesfarsit, trebuie “echilibrata” si cu cea de pe parte de venituri.
“A te pune in fata plutonului, aratand primul pe unde trebuie mers” – imi pare ca se incadreaza la puterea exemplului. Ar mai fi si viziunea, sunt tare curios care ar fi viziunea subalternului si care ar fi cea a leaderului.
Ghost : In prima faza iti prinsese akismetul comentariul. Sorry
Sorin, Ghost : Dupa toate comentariile astea am ajuns intr-adevar la concluzia ca experienta in campul muncii este foarte , foarte subiectiva. In cazul joburilor pe care le cunosc \ pe care le-am avut, un sef cu ceva vana e necesar.
@Krossfire – trebuie sa se ajunga la un echilibru intre responsabilitati-sarcini-functie-techini ? Eu cred ca da, in cazul asta imi pare greu de respectat, mereu vor fi extremele, mereu va fi luat drept etalon banul, mereu vor fi angajatori/administratori/leaderi/sefi/angajati/subalterni care gresesc in procesul de etalonare, mereu vor fi diferente motivationale, meru se vor gasi forme de compromis. Asta ar fi un motiv pentru care responsabilitatea sefului e mult mai mare. Pentru ca leaderul este direct raspunzator si de greselile subalternilor, pentru ca leaderul nu-si poate permite greseli repetate. Una din aceste greseli ar fi prezumtia ca subalternul ar dispune de aceeasi motivare pe care o are liderul. Liderul vrea ca firma “sa mearga bine”, de cele mai multe ori urmarind si binele subalternilor prin bunul mers al firmei.
Administratorul/patronul/proprietarul firmei sta in dreptul altei viziuni, alta ar fi motivarea – profitul. Profitul primeaza in fata binelui subalternilor. Pentru profit punem cei subalterni sa-si taie din timpul lor dupa programul de munca pentru respectarea termenelor limita, pentru finalizarea proiectelor insusite de leader, proiecte ce vor aduce profit firmei in functie de munca angajatilor. De asta spun ca trebuie pastrat echilibrul intre techini – munca. Ce obliga firma sa tina cont de munca subalternilor pentru respectarea termenelor proiectelor ? Doar faptul ca exista posibilitatea sa-si piarda un angajat valoros (tot pe parte de profit ). Angajatul/subalternul ce-i valoros trebuie observat, motivat, respectat si pastrat prin dozarea cantitatilor de timp/munca alocate la locul de munca. Altfel, imi pare ca, cei capabili vor munci din ce in ce mai mult pentru bunul mers al firmei, in momentul in care vor realiza ca s-au jertfit pe altarul firmei e foarte posibil ca firma sa piarda un angajat bun. Cred ca asta e motivul pentru care trebuie stabilite limite in munca, trebuie pastrat un echilibru. Pam pam. La fel de bine se poate sa vad gresit lucrurile si sa fiu un idiot, ii clar ca mi-s subiectiv si judec prin prisma experientelor din propria ograda.
Bre, utopic vorbind, seful trebuie sa faca ceea ce scrie in cartile de leadership si management, iar angajatul sa se simta voios, motivat si sustinut, fiecare sa-si ia banii (retributia, remuneratia) pe care si-a negociat-o, si sa fie toata lumea fericita. Utopic si vorbind despre idealism. Partea nasoala e ca fiecare estem si sef si subaltern in viata reala, poate chiar in acelasi timp, subiectiv vorbind, si toti suntem oameni, cu bune, cu rele, supusi sau nu greselilor si coercitiei mediului. De aici, infernul.. Subiectivismul exista peste tot, si io chiar daca-s idiot din fire (adica om cu idei…
), adica gandesc, gandesc subiectiv. Obiectiv doar cei fara emotii pot gandi. Si nu cred ca stiu vreo persoana care sa poata face asta.. Deci, daca suntem in ziua aia a lunii (la femei) sau in urma unui meci ratat de fotbal (la barbati), e foarte posibil sa fim tot spume la servici, sau sa ne trezim cu fundu’n sus dimineata… Asta e…
Sorin : Intr-adevar, si asta era un punct de discutat, ideea ca seful va cadea mereu drept responsabil si in cazul firmelor de comunicare, pierderea unui cont = de multe ori concedierea sefului.
Ghost : Cu spume putem fi mereu, daca ne facem treaba
(Cunosc un caz de menstruatie continua masculina….nici eu nu-s departe uneori cand sunt intr-un ”continous rant”)
Am citit intamplator “Sociologia conducerii”, scrisa de S. Buzarnescu. O carte faina. Mi-a placut clasificarea celor 7 modele de culturi organizationale. Am spicuit ceva:
“Liderul şi managerul reprezintă două ipostaze ale aceleiaşi individualităţi: actorul social aflat în situaţie decizională.”
“Psihologic, puterea este o relaţie de rol, sociologic este o relaţie de status. Din această cauză, comportamentul de conducere este o categorie psihosocială şi nu trebuie redus nici la proiectarea scopului, nici la dexteritatea conducerii şi controlului realizării lui. În realitate
comportamentul de conducere defineşte competenţa cu
care sunt stimulate contribuţiile la sarcină ale tuturor actorilor situaţi în raza de acţiune a puterii; conducerea de succes implică, în plus, şi capacitatea de a descoperi, crea şi cultiva noi sinergii în arealul puterii instituţionalizate. Conducerea procesează informaţii orientate valoric de cerinţe funcţionale prescrise normativ; practic, conţinutul său îl constituie dirijarea şi controlul evoluţiei structurilor organizatorice în vederea realizării unei
sarcini concret determinate.”
Subscriu
Si eu subscriu, daca-i vorba de @A witch.. Mage here
Conducerea nu inseamna doar conducere, coordonare si control, inseamna totalitatea actiunilor necesare efectiv formulate si realizate in directia echipei pentru atingerea scopurilor generale ale echipei. Adica, in plus, dirijare, emulare, sustinere, motivare si coercitie. Adica, dijaba esti sef, daca nu-ti realizezi scopul… 
Si nu, n-am citit cartea, dar dupa acest citat, o caut..
A Witch, Ghost : Sunt convins, dar deja mi se pare ca vorbim de un caz ideal, cel putin in Ro. La noi exista intotdeauna o veriga a lantului care freaca menta.
@ghost: intotdeauna am stiut sa aleg…citate.
@krossfire: pai este caz ideal prezentarea postata de mine si stiu ca nu asa stau lucrurile de fapt. Insa ideea e ca tre` sa tindem spre cazu` ideal. De-aia am postat asta. Sa stie liderii/managerii/boshii/cappi di tutti cappi spre ce sa tinda. Da, stiu, sunt minunata, sublima, divina, ca o lumanare in bezna, etc.
Contactul cu PR-ul facut in Ministere te-ar soca.
Da, ma tot lovesc si eu de nesimtiti care iti spun ca nu si-au verificat mailul sau, mai rau, iti spun ca nu au vazut ca i-ai sunat pe mobil de 10 ori intr-o zi. Am un fost coleg din liceu pe care il sun, evident ca nu imi raspunde, iar peste 2-3 saptamani ma suna el si-mi spune ca nu a vazut, nu a avut timp, etc.
E destul de greu in ziua de azi cu zeci de conturi de e-mail, cu 3-4 simuri, cateva programe de im sa fii atent la toate, dar daca tot le-ai oferit unora, atunci esti responsabil sa si raspunzi. Bine, daca esti o persoana simtita…
Peste 2-3 saptamni ? Da omul cred ca are sute de apeluri nepreluate
Aaaaaah, e atit de bine sa ai telefonul oprit si sa nu-ti “verifici” mailul…
Ahhh! As vrea sa pot. Si parca inainte mergea. Cand eram in anul 2 la FILS internetul imi era ceva strain – n-am ajuns sa facem cunostinta decat peste 2 ani si jumatate. Iar in a doua sesiune, cea de pe semestrul doi, pur si simplu m-am saturat. Ca toti sa imi ceara si atat. Si am zis da-i dracului. Mi-am inchis mobilele. Mi-am oprit interfonul. Mi-am deconectat fixul – pe vremea aia inca aveam asa ceva. Si m-am trezit cu oamenii direct la usa… veniti sa le rezolv subiectele la fizica – “Vezi ce baieti buni suntem? Ti-am adus subiectele…” Hello, I already had them! De la cine dracu’ incepusera sa se propage oare?
Dar acum nu se mai poate. Si imi vine sa urlu ca i-am obisnuit pe toti prost. Ca nu se mai poate sa am telefonul descarca cateva ore ca imi sar toti in cap. Ca daca mi se descarca telefonul vineri seara si nu observ iar a doua zi dimineata ma suna ai mei si aud placa cu “abonatul bla bla…” ma trezesc cu ceva rude sunand in disperare la usa si apoi ai mei ma fac albie de porci imediat ce bag telefonul in priza si ii sun… chiar daca ultima data vorbisem cu mai putin de jumatate de zi inainte. FUUUUUCK!!! Asa dor mi-e de vremurile alea de prin anul doi cand vorbeam o data pe saptamana cu ei la telefon
Acum fara cel putin 2-3 telefoane pe zi de la ei e imposibil 
De situatii profesionale eu n-am ce spune, nu am fost vreodata in situatia de a fi eu cea sunata, cea de care depinde ceva. Dar m-am simtit groaznic de vinovata de fiecare data cand am fost in situatia de a suna pe cineva pentru ca aveam nevoie de un raspuns. Chiar daca era in timpul programului de lucru. Pentru ca in mod sigur are altele mai importante decat intrebarile mele si ma simt ca ultimul om ca trebuie sa deranjez
See, arrogance is good sometimes
Agentie de turism – super oferte ! super preturi! chartere Grecia, Turcia, Bulgaria, Tunisia!! Litoralul Romanesc super oferte !
thanks
Off-topic: M-am mutat pe inethos.ro. Daca vrei sa modifici in blogroll-ul tau, mi-ar fi de mare ajutor. Multumesc:)
[...] nu e frumos pe messenger Despre bunele maniere în lumea virtuală s-a vorbit ,aşa că am amânat o lungă perioadă de timp discutarea lor,în speranţa că oamenii au [...]
[...] Contact – Despre importanta datelor de contact si frecventa verificarii mailului [...]
[...] Contact – Despre importanta datelor de contact si frecventa verificarii mailului [...]