Krossfire's Blog

In ultimele zile, blogul asta a fost mai parasit decat o statie de tramvai cand trece Mircea Lucescu…

Motive au fost destule, dar nu sunt convins ca vreti sa le auziti. Principalul ar fi eterna lipsa de timp, accentuata de micile apocalipse meteorologice din Bucuresti. Cred ca de data asta a fost prima oara cand n-a avut sens sa ma irit pe cliseele mass media. “Bucurestiul sub Asediu” n-a fost nicicand un titlu mai realist, apogeul ostilitatilor albe fiind atins miercuri seara. De la caderea FNI n-am mai vazut atatia oameni pusi in fund de un simplu…vant.

In timp ce ma chinuiam sa ajung prin viscol la un oficiu postal, m-a lovit din nou nostalgia. Cu mai bine de un an in urma, imi doream sa ma pot plictisi in voie. Ei bine, acum mi-am dorit sa ma pot bucura de ninsoare. Cand vad fulgii aia sa ma gandesc exclusiv la schiuri si oameni de zapada si nu la ambuteiaje si trotuare transformate in derdelusuri.

Evident, cand trebuie sa faci slalom printre masini blocate si sa te gandesti cum naiba ajungi acasa, e cam greu sa retraiesti “magia primei ninsori”. E greu sa stai cu gura cascata si astepti sa-ti cada fulgi in ea. Nu, hipsterii care “raspandesc ganduri bune” pe banii consoartelor sau ai rudelor nu se pun . Din acelasi motiv cred ca nici receptivitatea mea si a altora la statusurile de tip ”In sfarsit ninge” nu a fost prea mare.

(Sursa: Mediafax)

Bucuria ninsorii costa, la fel ca si luxul plictiselii. Ca sa te poti hlizi pe geam la fulgi 3 zile iti trebuie mult mai mult decat iti trebuia cu ani in urma. Copilul de 8 ani era fericit ca nu se face scoala si stia sigur ca ai lui parinti vor infrunta zapada pentru el. Pentru multi, 3 zile de ninsoare inseamna trei zile intarziat la munca si de stat peste program, trei zile de probleme amanate, trei zile pierdute in transportul comun (taxiurile au fost scoase din schema).

Pentru a afirma fericit “In sfarsit ninge!” si a te gandi ca ar merge o fuga pe partie in weekend, iti trebuie siguranta financiara pe care foarte putini romani o au. Nici chiar propria afacere nu-ti ofera mereu luxul de a putea sa fugi 3 zile, atunci cand te taie capul. Pentru unii, dovada suprema a cresterii economice a fost hoarda de masini si plasme cumparate in rate, cuplata cu kilograme de carne cu aditivi pe masa. Din pacate, cumparatul pe datorie si satisfacerea unor nevoi imediate nu sunt suficiente pentru o clasa reala de mijloc, una necesara evolutiei sociale.

Cat despre mine, o sa spun ca sistemul se insanatoseste atunci cand se vor ieftini ninsorile!

P.S: In alta ordine de idei, inca ma intreb cine-i responsabil pentru super conceptele de evenimente romanesti. Acum oi fi eu carcotas, o fi imbatranit Ducu Berti…dar nu-mi dau seama cum a putut cineva trazni numele de concert Dragobertzi! 

22 Comments »

Din cate stiti, promisiunile de Anul Nou sunt departe de preocuparile mele, dar…

In general, consider toamna drept etalonul in schimbarii in ceea ce priveste viata profesionala. Cea personala nu prea tine cont de anotimpuri si decizii. De altfel, de ani buni nu mi-am mai facut promisiuni personale de genul ”o sa fiu mai”. N-o sa fiu. Obisnuiti-va! (sau comentati pe tema, apreciez oricum)

Pe langa job si obiectivele legate de el, am inceput in sfarsit lucrul la un vis mai vechi si anume Starchaser si primul joc mai serios, Uplift. Pe langa asta, am demarat si doua proiecte editoriale, primul cu lansare in primavara.

Am reusit cat de cat sa ma tin de promisiunea de a aduce blogul inapoi din moartea clinica in care intrase. Parte din cititori s-au si intors, ocazie cu care le multumesc. Spre finalul anului, am demarat in sfarsit o serie care statea la rece de vreo doi ani. De altfel, pentru curiosi, blogul a trecut de venerabila varsta de 5 ani (nu de 4 ani, cum estimam acum cateva luni). Daca nu-i prea tarziu, o sa-i spun si lui La Multi Ani!

Daca ar fi sa trag linie acum, as spune ca am inceput multe lucruri si sper sa le termin inainte ca Racirea Globala sa fie declansata de o cometa fabricata de maiasi. Nu de alta, dar daca, printr-o coincidenta in lumea conspiratiilor, Apocalipsa chiar ar scoate capul la anu’, voi fi al naibii de ocupat cu perpetuarea speciei post-dezastru.

Cam aici e momentul in care structura cliseu a articolelor de gen ma obliga sa va dedic o piesa pentru trecerea dintre ani, saltul dintre minute si topaiala dintre secunde. O sa ma feresc nonsalant de Europe – The Final Countdown in favoarea unui regal nemtesc:

Si cu asta se incheie cel mai scurt articol Krossfire din ultimele saptamani.

P.S: Sunt plecat pentru cateva zile, de-aici si articolul. Nu are sens sa pun comentariile in moderare, din moment ce voi avea un minim acces la net. Prin urmare, daca nu revin cu vreo iritare, recenzie sau articol despre nimic, o sa-mi transmit de-acum urarea. Un 2012 metal: epic, intens si, evident, victorios!

25 Comments »

Cer scuze cititorilor pentru lipsa de activitate si de raspunsuri din ultima vreme. Sper ca problema se va remedia cat mai curand, odata cu incetarea contractului cu vechiul ISP (despre care urmeaza sa scriu un post detaliat, indiferent daca titularul contractului va rupe sau nu legatura cu ei).

Pe scurt : N-am net de vreo saptamana iar blogul a picat din cauza afluxului de mailuri de pe un post mai vechi . Firma de hosting a crezut ca spamez cand serverul a trimis 400 de mailuri in decurs de o ora (erau practic notificari pentru cei peste 40 de abonati la articol, articol unde s-a comentat foarte mult in decurs de o ora).Am rezolvat rapid cu firma de hosting care a cooperat insa cu providerul de Internet s-a ajuns intr-un stadiu destul de avansat al ostilitatilor.

P.S : Inca o data scuze pentru ”abandon”. Proiectele si recenta victorie de la Effie Key Visual au facut lipsa netului mai putin tolerabila. Sper sa rezolv cat mai curand si ca postul asta sa dispara cat mai repede.

15 Comments »